Obligația de a face. Decizia 41/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.41/CA
Ședința publică din data de 16 februarie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Revi Moga
JUDECĂTOR 2: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Davidencu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului în contencios fiscal declarat de pârâtaADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE- cu sediul în C,-, jud.C, în contradictoriu cu intimatul - reclamant - cu domiciliul în C,-, -S4,.44, jud.C, împotrivaSentinței civile nr.1504/4.11.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-,având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.85, art.87 și urm. Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar; recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
Potrivit art.150 Cod procedură civilă, instanța, constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
CURTEA,
Asupra recursului în contencios fiscal de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice C, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3.616 lei, plătită cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto în România;
- obligarea pârâtei la plata dobânzilor aferente de la data achitării și până la restituirea sumei, conform art.1084 raportat la art.1082 Cod civil.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că în luna decembrie 2007, cumpărat un autoturism marca Volkswagen, fabricat în anul 2004, dintr-un stat membru al Comunității Europene.
La momentul înmatriculării autoturismul în România, i s-a prezentat o fișă de calcul a taxei de primă înmatriculare, conform art.2141și art.2143din Legea nr.343/2006, în sumă de 3.616 lei, pe care a achitat-o la Trezoreria Municipiului C cu chitanța seria - nr.- din data de 11.02.2008.
Consideră reclamantul că această taxă este nelegală, întrucât contravine dispozițiilor art.90 din Tratatul Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, taxa fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu mai este percepută. având în vedere dispozițiile art.148 alin.2 din Constituția României și în raport de disp. art.90 din Tratatul Comunității Europene, prevederile art.2141și art.2143din Codul fiscal modificat prin Legea nr.343/2006, sunt inaplicabile.
Or, potrivit art.148, alin.2 din Constituția României, reglementările comunitare au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În susținerea cererii reclamantul a depus la dosar înscrisuri: chitanța seria - nr.-/13.02.2008, adresa nr.39796/11.03.2008, adresa fără nr. emisă de C, certificat de înmatriculare, carte de identitate, contract de vânzare cumpărare.
Prin precizările formulate, pârâta Administrația Finanțelor Publice Caî nvederat instanței că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art.1 din nr.OUG50/2003, începând cu data de 01.07.2008, reclamantul putând solicita restituirea (diferența) taxei speciale achitată cu titlu de taxă de înmatriculare.
Prin precizările și răspunsul la întâmpinare formulate, reclamantul arată că obiectul acțiunii îl constituie anularea actului administrativ - taxă de primă înmatriculare - reprezentat de chitanța cu nr.- cu nr.- din 13.02.2008, în valoare de 3.616 lei. Mai arată că, prin precizările formulate, pârâta invocă prematuritatea cererii determinată de apariția OUG50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, motivată de faptul că, după apariția normelor metodologice, va face o recalculare între taxele speciale achitate (respectiv taxa de primă înmatriculare) și taxa de poluare, eventualele diferențe urmând a fi restituite. Insă, punctul de vedere al pârâtei este greșit în condițiile în care el a achitat o taxă care contravine reglementărilor comunitare în domeniu. Consideră că trebuia analizat dacă la momentul încasării taxei aceasta nu contravine unor norme stabilite prin semnarea unor tratate la care România a luat parte. Referitor la incidența prevederilor OUG50/2008 și a normelor metodologice de aplicare aprobate prin HG686/2008, precizează că obiectul cauzei este încasarea taxei speciale de primă înmatriculare în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare și nu se justifică ca statul român să aibă ca temei o taxă încasată ilegal pe care să o compenseze în parte cu o alta ce va fi percepută printr-un alt act normativ, întrucât cele două taxe sunt bazate pe principii diferite, au o altă bază de calcul și o altă destinație.
Prin concluzii scrise, față de precizările formulate de reclamant, pârâta arată că se impune respingerea acțiunii ca inadmisibilă, raportat la dispozițiile art.109 alin.2 Cod procedură civilă coroborat cu dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004, față de împrejurarea că reclamantul nu face dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Prin Sentința civilă nr.1504/4.11.2008, Tribunalul Constanțaa admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâta la restituirea sumei de 3.616 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare achitată cu chitanța seria - nr.-/13.02.2008, la plata dobânzii legale de la data achitării până la restituirea sumei precum și la plata sumei de 1.046 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Municipiului C suma de 3.616 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare, conform chitanței nr.-/13.02.2008 (fila 11).
Potrivit art. 2141- 2143din Codul fiscal și pct. 311-312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori din alte state.
Art. 90 partea 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene prevede că nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
Potrivit reglementării menționate, se interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, or în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici.
În speță, autoritatea publică pârâtă a invocat legalitatea taxei încasate, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a codului fiscal.
Instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, pentru următoarele argumente:
Conform art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2), iar Parlamentul,- și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2 (alin.4).
În sensul normei aplicabile speței, Jurisprudența Curții de Justiție Europene, prin Decizia - / din 1964, definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 de modificare și completare a codului fiscal.
Întrucât în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate în țară, dar se percepe o astfel de taxă specială pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, instanța a apreciat o discriminare regimului juridic fiscal ce contravine dispozițiilor menționate din Tratatul
Cât privește inadmisibilitatea acțiunii, instanța a respins-o ca neîntemeiată, cu motivarea că actul dedus judecății îndeplinește cerințele specifice ale actului administrativ în sensul dat de dispozițiile art.2 alin.1 lit.c, precum și ale alin.2 din Legea nr.554/2004 (textul din urmă vizând refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim).
În ceea ce privește incidența dispozițiilor OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu aplicare de la data de 01.07.2008, prin care s-a prevăzut restituirea diferenței din taxa achitată și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor dispoziții (art.11) și au fost abrogate prevederile art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003, instanța a reținut că faptul că Guvernul, urmare negocierii cu Comisia Europeană, a adoptat taxa pe poluare, nu reprezintă o împrejurare care să schimbe situația juridică din speță, ci dovedește că reglementarea în vigoare la data încasării taxei în litigiu era contrară dreptului comunitar, astfel că taxele încasate cu încălcarea dreptului comunitar trebuie restituite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice C, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, cu consecința respingerii acțiunii.
Se arată că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, chitanța seria - nr.-/13.02.2008 eliberată de Trezoreria Municipiului C nefiind un act administrativ fiscal.
In acest sens, solicită a se avea în vedere dispozițiile art.41-43 Cod procedură fiscală, potrivit cu care chitanța este un formular cu regim special, denumit "chitanță pentru încasarea de taxe, impozite și contribuții", cod 14.20.09/TS, iar modul de întocmire și utilizare a acestui formular este reglementat prin dispozițiile art.4 al.1 din Legea nr.82/1991 și Ordinul MFP 1270/2004, scopul în care aceasta este utilizat fiind definit la pct.5 anexa 2.
Consideră recurenta că față de aceste dispoziții legale nu se poate reține că această chitanță este un act administrativ în sensul art.2 din Legea nr.554/2004 și, pe cale de consecință este greșită interpretarea instanței potrivit cu care cererea de restituire este calificată ca "plângere prealabilă".
De altfel, împotriva formularului chitanță cod 14.20.09/TS nu poate fi exercitată calea de atac a contestației administrative conform art.205 Cod procedură fiscală și nici o altă cale de atac.
Pe cale de consecință, susține recurenta că nu se poate reține ca fiind îndeplinită procedura prealabilă în sensul dispozițiilor art.7 din Legea nr.554/2004, astfel că se impune admiterea excepției inadmisibilității acțiunii.
Mai învederează că, față de răspunsul emis de C în aprilie 2008 în soluționarea cererii de restituire nr.3976/11.03.2008, apreciază greșită calificarea instanței de fond ca fiind un refuz nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim, întrucât argumentele intimatei țin de conținutul acestui răspuns, potrivit cu care cererea de restituire a fost soluționată în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată, astfel că nu se poate reține "refuz nejustificat de soluționare".
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în vederea exprimării poziției procesuale față de recursul declarat de pârâtă.
Examinând cauza prin prisma argumentelor invocate, Curtea constată că recursul nu este fondat.
În soluționarea recursului, Curtea are în vedere faptul că recurenta s-a limitat la a formula critici doar cu privire la dezlegarea dată de către prima instanță excepției inadmisibilității acțiunii dedusă din neîndeplinirea procedurii prealabile.
Din considerentele hotărârii rezultă că prima instanță a apreciat că adresa emisă de pârâtă în aprilie 2008, prin care a răspuns negativ solicitării reclamantului de a i se restitui suma reprezentând taxa specială pentru autoturisme, îndeplinește cerințele specifice ale actului administrativ în sensul dat de dispozițiile art.2, alin.1, lit.c și ale alin.2 din Legea nr.554/2004 - textul din urmă vizând refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim.
Prin urmare, întreaga critică referitoare la regimul juridic al chitanței prin care s-a făcut dovada achitării taxei va fi înlăturată ca neavând legătură cu cauza.
În ceea ce privește calificarea dată de instanța de fond răspunsului pârâtei la cererea de restituire, Curtea constată că aceasta este în concordanță cu dispozițiile legale.
Reclamantul a plătit taxa specială prevăzută de Codul fiscal în cuantum de 3616 lei conform chitanței seria -, nr.-/13.02.2008 eliberată de Trezoreria Municipiului La data de 11.03.2008 a solicitat C restituirea sumei, apreciind că a fost încasată nelegal, cu nesocotirea prevederilor art.90 din Tratatul Comunității Europene. Pârâta a răspuns negativ acestei solicitări.
Prin urmare, tribunalul a reținut în mod corect că reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cererea de restituire a sumei iar organul fiscal a refuzat să restituie suma respectivă.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004 actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic, refuzul de a soluționa cererea se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ iar asimilarea a avut ca scop instituirea dreptului de acces la justiție în favoarea persoanei în cauză.
Față de cele arătate, Curtea constată că în mod corect a apreciat prima instanță că acțiunea reclamantului este admisibilă.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul în contencios fiscaldeclarat de recurenta pârâtăADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE- cu sediul în C,-, jud.C, în contradictoriu cu intimatul reclamant - cu domiciliul în C,-, -S4,.44, jud.C, împotrivaSentinței civile nr.1504/4.11.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Jud.fond:
tehnoredactat dec.jud.--
2ex./16.03.2009
Președinte:Revi MogaJudecători:Revi Moga, Nicolae Stanciu, Mihaela Davidencu
