Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 440/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 440/2008
Ședința publică din 18 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C - N, împotriva sentinței civile nr. 2324 din 30.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimata SC COM SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentur recurentă, domnul, în calitate de administrator, asistat de avocat, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 1809,13 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că în data de 08.02.2008, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea în întregime a sentinței primei instanțe.
În data de 14.02.2008, recurentul a depus la dosarul cauzei un înscris la care a anexat dovezile ce atestă achitarea taxelor de timbru datorate, pentru recursul promovat în cauză ( 11 -13).
Reprezentantul intimatei a învederat instanței că, nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, din oficiu, întemeiat pe prevederile dispozițiilor art. 304 pct. 3 pr.civ. invocă ca motiv de recurs de ordine publică, necompetența materială a primei instanțe în soluționarea cauzei.
Reprezentantul intimatei a susținut inițial că, lasă la aprecierea instanței soluționarea incidentul pus în discuție, iar ulterior a opinat că, instanța de fond a fost legal investită, competența fiind legal stabilită în urma pronunțării unei soluții date de către o instanță de recurs, iar pe fond a pus concluzii de respinge a recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial, conform chitanței depuse la dosar, pentru argumentele dezvoltate prin întâmpinare.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs constată:
Prin sentința civilă nr. 2.324 din 30 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al Municipiului C-N, în contradictoriu cu pârâta COM, și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 6.323,95 lei reprezentând penalități de întârziere precum și 2.084,85 lei cheltuieli de judecată, resping celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut pe baza actelor și lucrărilor dosarului, următoarele:
Părțile au încheiat contractul de asociere în participațiune nr. 260 din 28.02.2002 prin care s-au stabilit obligațiile părților în vederea exploatării spațiului situat în C-N,- - 18.
Potrivit contractului de asociere în participațiune, pârâta avea obligația să vireze până la data de 10 fiecărei luni cota de asociere stabilită prin nr. 66/2002, în cuantum de 130.000.000 ROL pe lună, indexabilă cu rata inflației în contul reclamantei.
Prevederile contractuale stabileau faptul că neîndeplinirea obligațiilor pecuniare de către părți atrage plata unei penalități pe zi de întârziere conform prevederilor legale în vigoare.
Prin ordinul de plată nr. 189/6.09.2007, pârâta a achitat reclamantului debitul restant în sumă de 28.554 lei.
Având în vedere prevederile contractuale prin care părțile au stabilit o clauză penală constând în plata unei penalități de întârziere ce urmează a fi calculate în cuantum de 0,5 procente, s-a stabilit că părțile au convenit asupra unei singure sancțiuni de natură contractuală de 0,5 % pe zi de întârziere, astfel că doar penalitățile de întârziere sunt datorate, potrivit prev. art. 983 cod civil raportat la art. 969 Cod civil și la 1.069 alin. 2 Cod civil precum și disp. art. 13 din contractul părților.
Astfel, prima instanță a admis doar în parte acțiunea formulată de reclamantă conform dispozitivului citat în prima parte a prezentelor considerente.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul Consiliul Local al Municipiului C-N, prin reprezentant, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii civile, așa cum a fost precizată.
Dezvoltându-și motivele de recurs, bazate pe disp. art. 304, pct. 8 și 9.pr.civ. reclamantul-recurent a adus critici de nelegalitate și netemeinicie soluției arătând, în esență, că prima instanță a reținut în mod greșit că prevederile contractuale se referă numai la plata unor penalități de 0,5 %/zi de întârziere, întrucât termenul de penalități/zi de întârziere este folosit în contract în sens general, el reprezentând în fapt penalități de 0,5 %/lună și dobânzi sau majorări de întârziere/zi de întârziere.
Apoi s-a învederat că în conformitate cu prev. art. 13 și 21 din Contractul de asociere, penalizările și majorările de întârziere s-au calculat pe diferite perioade, conform reglementărilor din nr.HG 1.043/2001, pentru prima perioadă, nr.HG 874/2002, nr.HG 1.513/2002, nr.HG 784/2005 și terminând cu Legea nr. 210/2005 pentru ultima perioadă.
În privința penalităților de întârziere/lună s-au avut în vedere disp. nr.OG 26/2001 și Legea nr. 210/2005, așa încât s-a pretins suma de 47.103,33 lei noi, cu titlu de dobânzi/majorări și penalități de întârziere aferente perioadei 1.02.2002 - 6.09.2007 precum și cheltuieli de judecată de 2.272,26 lei plus 1.346 lei deoarece și acestea au fost acordate greșit de prima instanță, într-un cuantum mai redus.
La rândul său, pârâta-intimată COM a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, considerând soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinic.
Recursul declarat în cauză este întemeiat pentru considerentele ce se vor expune în raport cu motivul de ordine publică invocat din oficiu.
Astfel, examinând actele și lucrările dosarului, Curtea observă că obiectul litigiului îl constituie o acțiune civilă a reclamantului Consiliul Local al Municipiului C-N, ce tinde la obligarea pârâtei, societate comercială, la plata cotei de asociere, dobânzile și penalitățile aferente datorate, în baza contractului de asociere în participațiune nr. 260 din 28.02.2002, intervenit între părți.
Este bine cunoscut că potrivit disp. art. 2 alin. 1 lit. c teza penultimă din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, sunt asimilate actelor administrative și contractele administrative, respectiv acele contracte care sunt încheiate de autoritățile publice și care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice, iar potrivit disp. art. 8 alin. 2 din aceeași lege, competentă să soluționeze litigiile legate de aplicarea și executarea contractului administrativ este instanța de contencios administrativ.
Numai că, în cazul de față, natura juridică a contractului încheiat între părți nu este aceea a unui contract administrativ care să atragă competența instanței de contencios administrativ, ci dimpotrivă, este un contract de asociere în participațiune cu un vădit caracter comercial, deoarece obiect al asocierii este realizarea de profit prin utilizarea în comun a unui spațiu comercial privat al municipiului de către un comerciant ca magazin de muzică și film.
Nu este exclusă natura juridică de contract administrativ al asocierii în participațiune atunci când consiliul local acționează în temeiul art. 38 lit. x din Legea nr. 215/2001, însă obiectul contractului este realizarea unui interes public, cum ar fi: exploatarea parcărilor de pe raza orașului, construcția unei parcări subterane sau alte asemenea proiecte de interes public local.
Aceste caracteristici nu le are contractul intervenit între părți și care a generat prezentul litigiu, doar calitatea Consiliului Local al Municipiului C-N de autoritate publică nefiind suficientă, atâta timp cât el nu a acționat în exercitarea acestor prerogative la încheierea contractului, ca acest contract să fie calificat drept contract administrativ.
În aceste condiții, Curtea apreciază că ne aflăm în prezența motivului de casare prev. de art. 304 pct. 3.pr.civ. respectiv hotărârea este dată cu încălcarea regulilor de competență, așa încât față de disp. art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 și 3 teza a II-a pr.civ. în referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa în întregime sentința atacată, urmând a fi trimisă cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Cluj -N, având în vedere disp. art. 1 pct. 1.pr.civ. care acordă judecătoriei plenitudine de jurisdicție și "per a contrario" cele conținute de disp. art. 2 alin. 1 lit. a din același cod.
Față de soluția preconizată, bazată pe motivul de casare indicat mai sus, devine de prisos analiza motivelor de recurs, această sarcină revenind instanței competentă cu soluționare pe fond a litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, cu sediul în municipiul C-N, Cl., nr. 3, jud. C, prin reprezentantul său legal, Primarul municipiului, împotriva sentinței civile nr. 2.324 din 30 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care o casează și trimite cauza pentru judecata în prima instanță Judecătoriei Cluj -
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - G - - - - -
Red.Gh.Dact./3 ex./06.03.2008.
Jud.fond:, -.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
