Obligația de a face. Decizia 456/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 456/CA
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol judecarea cererii de repunerii în termenul de recurs și a recursului formulate de recurenta reclamantă - ASOCIAȚIA C, cu sediul în C,-, - împotriva sentinței civile nr. 654/12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți - CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, COMUNA PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna, județ C, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta reclamantă, av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 63509/2009 depusă la dosar, lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de reclamantă este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei conform chitanței nr. -/08.07.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei. La data de 24.09.2009, intimații pârâți au depus la dosar întâmpinare.
Pentru recurenta reclamantă apărătorul ales înțelege să solicite administrarea probei cu înscrisuri, respectiv dovezile de comunicare a hotărârii Consiliului Județean nr. 191/2006, 93/2007 și 120/2008 către intimați, adresa recurentei reclamante nr. 116/8.10.2009 înregistrată cu nr. 20357/9.10.2009 și respectiv răspunsul Consiliul Județean C, hotărârea nr. 99/30.03.2001 a Consiliul Local municipal C privind colaborarea acestuia cu Asociația C, decizia nr. 4/29.11.2005 a C, pe care le depune la dosar.
În dovedirea cererii de repunere în termenul de recurs solicită administrarea probei cu înscrisuri, sens în care depune la dosar nota de probatoriu. Cum nu se află în posesia înscrisurilor de la punctul 5 din lista de probatorii, respectiv înscrisuri în dovedirea cererii de repunere în termenul de recurs, solicită acordarea unui termen de judecată.
Învederează instanței că reclamanta a formulat mai multe acțiuni în instanță, în urma soluționării acestora reclamanta a primit hotărârile pronunțate, însă numai în prezentul dosar comunicarea hotărârii s-a făcut prin afișare. Astfel, reclamanta nu a primit hotărârea, nu a fost găsită afișată, motiv pentru care a formulat cerere de recomunicare, cerere ce a fost respinsă.
Înțelege să depună la dosar dovezile de comunicare ale hotărârilor pronunțate în litigii formulate de reclamantă pentru a justificat că au fost semnate de un reprezentant al reclamantei care în permanență se află la sediul social al Asociației.
Curtea deliberând, acordă cuvântul pentru dezbateri asupra cererii de repunere în termenul de recurs cât și pe excepția tardivității recursului invocată de intimați prin întâmpinarea depusă la dosar.
Având cuvântul pentru recurenta reclamantă, av. susține cererea de repunere în termenul de recurs arătând că reclamanta a luat cunoștință de hotărârea pronunțată în cauză la data de 13.08.2009 în raport de care a înțeles a declara și recursul. Arată că a existat o permanentă verificare cu arhiva instanței de fond, la data de 13.08.2009 a luat cunoștință că în dosarul nr- a fost comunicată sentința civilă din data de 21.07.2009 prin afișare. Întrucât hotărârea pronunțată de instanța de fond nu a fost primită, nu a fost găsită afișată, a formulat cerere de recomunicare la instanță, cererea ce a fost respinsă.
Reclamanta a formulat reclamație atât la Oficiul poștal nr. 6, cât și la CN Poșta Română SA privind modul în care oficiantul poștal a afișat sentința încălcând astfel prevederile art. 92 Cod procedură civilă cât și deontologia profesională.
Precizează că la sediul social al Asociației, există permanență a personalului, fiind și Căminul de copii la aceeași adresă.
Consideră recurenta că față de data de 13.09.2009, data la care a luat cunoștință de comunicarea sentinței civile pronunțată în dosar, sunt aplicabile prevederile art. 103 alin.1 și alin.2 Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente solicită admiterea cererii de repunere în termen a exercitării recursului împotriva sentinței civile nr. 654/12.06.2009, context în care excepția tardivității recursului rămâne fără obiect.
Curtea rămâne în pronunțare asupra cererii de repunere în termenul de recurs formulată de recurenta reclamantă și asupra excepției tardivității declarării recursului, excepție invocată de intimații pârâți prin întâmpinare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 12.01.2009 și înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal sub nr-, reclamanta Asociația Cas olicitat obligarea pârâților Consiliul Local al comunei, jud. C și Comuna prin Primar la respectarea și executarea Hotărârilor Consiliului Județean C nr.191/2006, nr.93/2007 și nr.120/2008 emise în temeiul Legii nr.272/2004, obligarea pârâților la plata sumelor cu titlu de contribuție/finanțare aferentă anilor 2006-2008, respectiv a sumei de 7.395 lei actualizată la data plății și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.654/12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local al comunei și Comuna prin Primar și a fost respinsă acțiunea ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților, reținând că, obiectul prezentei cauze îl reprezintă obligarea pârâților la respectarea nr.191/2006, 93/2007, 120/2008 cu consecința obligării lor la plata sumei de 1326 lei actualizată reprezentând titlu de contribuție/finanțare aferentă anilor 2006-2008.
Prin aceste hotărâri Consiliul Județean a aprobat costul anual pentru întreținerea unui copil protejat în sistemul rezidențial și faptul că prin hotărâri, consiliile locale vor stabili contribuția anuală a colectivității locale la finanțarea activității de protecție a acestei categorii raportată la numărul beneficiarilor de protecție ce provin din raza unității administrativ-teritoriale, contribuție care nu poate fi mai mică de 25% din costul anual pentru fiecare copil protejat sau persoană majoră protejată.
În ceea ce privește calitatea procesual pasivă, aceasta presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Serviciul de tip rezidențial reprezintă un tip de serviciu reglementat de art.107 și 110 din Legea nr.272/2004. Finanțarea sistemului de protecție a copilului este reglementată de cap.X din Legea nr.272/2004, iar nr.HG457/2000 la art.1 arată că finanțarea activității de protecție a copilului se asigură de consiliile județene, consiliile locale.
Conform art.1 alin.2 pârâții aveau obligația să prevadă cu prioritate în bugete sumele necesare finanțării sistemului de protecție a copilului.
Art.5 din nr.HG457/2000 arată că autoritățile administrației publice locale vor vira contribuția lunară serviciului public specializat pentru protecția copilului din subordinea consiliului județean.
3 al art.5 arată că în situația în care consiliul local este în imposibilitatea de plată, sumele datorate se suportă din fondul de 15% aflat la dispoziția consiliului județean pentru o echilibrare a bugetelor locale.
Art.120 din Legea nr.272/2004 arată că gestionarea acestor fonduri se face de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului.
Din cuprinsul acestor dispoziții legale se reține că între reclamantă și pârâți nu există un raport juridic care să dea naștere la obligația pârâților de a vira direct reclamantei suma solicitată și nici dreptul reclamantei de a primi această sumă de la pârâți.
Astfel, instanța a apreciat că nu există identitatea între persoana pârâților și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamanta Asociația C care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
Recurenta a formulat recursul la data de 19.08.2009 și, totodată, a formulat cerere de repunere în termenul de recurs susținând că Asociația Caf ormulat 14 acțiuni în contencios administrativ în contradictoriu cu Consiliul local și Primarul comunelor de domiciliu al copiilor instituționalizați la Căminul de copii, având ca obiect obligarea pârâților de a respecta și executa Hotărârile Consiliului Județean C nr.191/2006, 93/2007 și 120/2008 și de a le obliga să plătească sumele cu titlu de contribuție/finanțare aferentă anilor 2206-2008, conform Legii nr.272/2004.
Instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată din oficiu, iar în urma comunicărilor sentințelor civile pronunțate, în termen legal, s-a formulat recurs în dosarul nr-, dosarul nr-, dosarul nr-, dosarul nr- și dosarul nr-.
Întrucât a existat o permanentă verificare cu arhiva instanței de fond, la data de 13.08.2009 a luat cunoștință că în dosarul nr- a fost comunicată sentința civilă din data de 21.07.2009 prin afișare.
Întrucât hotărârea pronunțată de instanța de fond nu a fost primită și nici nu a fost găsită afișată, recurenta reclamantă a formulat cerere de recomunicare la instanță, cerere ce a fost respinsă.
De asemenea, a formulat reclamație atât la Oficiul poștal nr.6, cât și la CN Poșta Română SA.
Precizează că la sediul social al Asociației există permanență a personalului, fiind și Căminul de copii la aceeași adresă.
În condițiile în care oficiantul poștal "a afișat" sentința, a încălcat atât prevederile art.92 Cod procedură civilă cât și deontologia profesională.
Consideră recurenta că față de data de 13.09.2009, dată la care a luat cunoștință de comunicarea sentinței civile pronunțate în dosar, sunt aplicabile prevederile art.103 alin.1 și alin.2 Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente solicită recurenta admiterea cererii de repunere în termen a exercitării/formulării recursului împotriva sentinței civile nr.654/12.06.2009.
Intimații pârâți, legal citați, au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de repunere în termenul de recurs ca netemeinică având în vedere că motivele invocate pentru repunerea în termen nu sunt concludente, temeinice și legale.
Pe cale de excepție intimații au invocat excepția tardivității formulării recursului, cu consecința respingerii acestuia ca atare.
Pe fond, intimații au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând cu prioritate cererea de repunere în termenul de recurs și excepția tardivității recursului, conform art.137 Cod de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Sentința civilă nr.654/12.06.2009 a fost comunicată reclamantei la data de 21.07.2009, prin afișare, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 113 dosar fond.
Potrivit disp. art.100 alin.4 Cod de procedură civilă, procesul verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.
Prin urmare, atâta timp cât dovada de comunicare a hotărârii nu a fost declarată falsă, mențiunile cuprinse în aceasta referitoare la lipsa oricărei persoane la sediul reclamantei sunt prezumate a fi adevărate, neputând fi reținută încălcarea disp. art.92 Cod de procedură civilă.
În atare situație, Curtea apreciază că recurenta nu a făcut dovada unei împrejurări mai presus de voința sa care a împiedicat-o să exercite calea de atac a recursului în termen de 15 zile de la comunicarea sentinței, conform art.310 Cod de procedură civilă, motiv pentru care, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.103 alin.1 teza a II-a Cod de procedură civilă, urmează a respinge ca nefondată cererea de repunere în termenul de declarare a recursului.
Față de cele reținute, având în vedere că recursul a fost depus la instanță la data de 19.08.2009, cu mult după împlinirea termenului de recurs de 15 zile de la comunicarea hotărârii, Curtea reține că reclamanta este decăzută din dreptul de formula calea de atac, potrivit art.103 alin.1 Cod de procedură civilă, urmând a admite excepția tardivității recursului invocată de intimați și a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de formulare a recursuluipromovată de recurenta reclamantă - ASOCIAȚIA C, cu sediul în C,-, -.
Admite excepția tardivității invocată de intimați.
Respinge recursuldeclarat de recurenta reclamantă - ASOCIAȚIA C, cu sediul în C,-, - împotriva sentinței civile nr. 654/12.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți - CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, COMUNA PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna, județ C,ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond
Red.dec.jud.
2 ex./26.11.2009
30 Octombrie 2009
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena
