Obligația de a face. Sentința 459/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 459/2009
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanții și, împotriva pârâtei COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, având ca obiect obligare emitere act administrativ - titlu de despăgubiri.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată că, în data de 12 octombrie 2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei, transmisă pe fax, întâmpinare din partea pârâtei, prin care nu se invocă excepții de ordine publică sau aspecte de fond care să aducă elemente noi față de cele relevate de reclamanți și apreciind că existe suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la data de 14 august 2008, reclamanții și, au chemat în judecată pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR B, solicitând obligarea acesteia la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin 1 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având ca obiect acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul teren situat în C-N,-, înscris în nr. 21615 C-N, nr. top 21585/56/2 și 21585/56/1/2, în suprafață de 263 mp, cu obligarea pârâtei la plata de cheltuieli de judecată, în caz de opunere la admiterea acțiunii.
În dezvoltarea motivelor expuse în acțiune, reclamanții arată următoarele:
Prin dispoziția nr. 1850/22.07.2005 a Primarului mun. C N, s-au stabilit măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea reclamanților, constând în despăgubiri în cuantum de 34.383 Ron, pentru imobilul teren situat în C-N,-, înscris în nr. 21615 C-N, nr. top 21585/56/2 și 21585/56/1/2, în suprafață de 263 mp.
Imobilul in cauză a trecut în proprietatea Statului Român în mod abuziv, în baza Decretelor nr. 110/1972 și nr. 363/1978.
In momentul de față, dosarul se află în evidentele pârâtei n scopul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, in temeiul art. 16 alin. 1 ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, fiindu-i transmis încă din anul 2005 de către autoritățile locale.
Reclamanții au formulat o cerere de urgentare a emiterii unui titlu de despăgubire pentru imobilul evidențiat mai sus, pe care a expediat-o pârâtei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 9.07.2009, cerere la care nu a primit până în prezent nici un răspuns, fiind încălcate astfel disp. art. 2 lit. h din Legea nr. 554/2004.
Prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii privind titlul de despăgubire, autoritatea administrativa încalcă drepturi ocrotite de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, precum si a dispozițiile art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale.
Pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR a depus întâmpinare în cauză ( 12 -14) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât nu a fost parcursă până în prezent, în totalitate, procedura administrativă specială prev. de Legea nr. 247/2005, dosarul fiind incomplet, în acest sens fiind efectuate demersuri pe lângă Primăria mun. C
Analizând poziția procesuală exprimată de părți, probatoriul administrat în cauză din perspectiva dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Primarul mun. C N, prin dispoziția nr. 1850 din 22 iulie 2005, s-au stabilit măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea reclamanților, constând în despăgubiri în cuantum de 34.383 Ron, pentru imobilul teren situat în C-N,-, înscris în nr. 21615 C-N, nr. top 21585/56/2 și 21585/56/1/2, în suprafață de 263 mp.
Dosarul a fost nregistrat în evidențele pârâtei sub nr. 3.328/CC încă in anul 2005, n scopul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în temeiul art. 16 alin. 7 ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Reclamanții s-au adresat autorităților cu o nouă cerere de urgentare a emiterii unei dispoziții de restituire în echivalent a imobilului în litigiu la data de 9.07.2009, cerere care nu a primit nici un răspuns.
Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, s-a constituit în subordinea Cancelariei Primului Ministru o autoritate administrativă distinctă cu denumirea Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care conform art. 13 alin. 1 lit. a și b are două atribuții principale: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire și ia alte măsuri legale necesare aplicării acestei legi.
procedurii instituite de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 care reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv poate fi echivalată cu o modalitate de punere în executare a drepturilor stabilite printr-o hotărâre judecătorească, întrucât ea are drept fundament dispoziția nr. 1850/22.07.2005 a Primarului mun. C N, căreia statul, în sens larg, prin autoritățile sale administrative, trebuie să i se conformeze.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește în mod constant în jurisprudența sa că omisiunea autorităților de a se conforma într-un termen rezonabil unei decizii definitive poate antrena o încălcare a art. 6 alin. 1 din Convenție, mai ales când obligația de a executa decizia în cauză revine unei autorități administrative.
Noțiunea de bunuri poate cuprinde atât bunurile actuale cât și valorile patrimoniale, inclusiv creanțele în baza cărora reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o speranță legitimă de a obține beneficierea efectivă de un drept de proprietate.
Titlul VII din Legea nr. 247/2005 reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natura, rezultate din aplicarea <LLNK 12001 10 11 201 0 17>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată.
Principiile de acordare a despăgubirilor, în sens larg, sunt următoarele: acordarea unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională având ca obiect cauze prin care s-au stabilit despăgubiri pentru imobile preluate în mod abuziv de Statul Român; neplafonarea prin lege a despăgubirilor acordate conform prevederilor prezentei legi.
Textele indicate confirmă intenția legiuitorului de a asigura o despăgubire justă și echitabilă în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională, iar o astfel de despăgubire nu poate fi asigurată decât în condițiile acordării, într-un termen rezonabil, a sumelor actualizate, integral.
Fondul Proprietateanu funcționează actualmente într-un mod susceptibil de a duce la acordarea efectivă a unei despăgubiri foștilor proprietari, iar Legea nr. 247/2005 nu ține seama de prejudiciul suferit prin absența prelungită a despăgubirii de către persoanele care, ca și reclamanții, s-au văzut în imposibilitatea de a se bucura de bunurile lor, astfel cum acestea au fost definite anterior.
Reclamanții au parcurs procedurile instituite în favoarea lor și este doar culpa autorităților că ei nu se poate bucura de bunul de a cărui ocrotire ar trebui să se bucure, iar nerespectarea termenelor instituite prin actele normative indicate de către pârâtă nu trebuie să producă prejudicii în patrimoniul reclamanților, pentru care despăgubirea integrală semnifică doar acordarea unei sume real echivalente.
Pentru a se pronunța în sensul temeiniciei parțiale a acțiunii, instanța a luat în considerare și împrejurarea că în practica Curții de la Strasbourg s-a stabilit, în egală măsură, că noțiunea de termen rezonabil include și durata procedurilor administrative, care au fost demarate în cauză de către reclamanți prin depunerea notificării, încă de la data de 13 august 2001.
În concluzie, luând în considerare intervalul scurs de atunci precum și faptul că reclamanții au fost lipsiți de prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului naționalizat încă din cursul anului 1972, iar dispoziția nr. 1850/22.07.2005 a Primarului mun. CNp oate fi asimilată unui "bun" în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, nu poate fi primită apărarea pârâtei referitoare la netemeinicia acțiunii din perspectiva faptului că nu a fost urmată în totalitate procedura administrativă.
Curtea apreciază că, dacă s-ar lua în considerare această poziție, s-ar ajunge în situația în care pârâta s-ar prevala, cu succes, de propria culpă, ceea ce este inadmisibil din perspectiva principiilor care guvernează statul de drept.
Astfel, nu poate fi opusă reclamanților împrejurarea că s-a cerut, de către pârâtă, completarea documentației, printr-o adresă întocmită în atenția Primăriei mun. C N, dat fiind intervalul de timp scurs de la data înregistrării dosarului în evidențele, cu atât mai mult cu cât chiar si această adresă a fost expediată ulterior înregistrării acțiunii petenților.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare și împrejurarea că statul trebuie să-și organizeze în așa fel serviciile oferite cetățenilor încât să le dea posibilitatea acestora să se bucure în mod real și concret de drepturile fundamentale ce le sunt recunoscute.
Pentru toate aceste considerente, pârâta urmează a fi obligat la emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul ce a aparținut antecesorilor reclamanților și care a fost preluat în mod abuziv de către Statul Român.
Va fi respins însă petitul referitor la acordarea cheltuielilor de judecată întrucât, deși pârâta s-a opus admiterii acțiunii, nu a fost făcută dovada plății unor sume cu acest titlu, fiind incidente dispozițiile art. 1.169 Cod civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanții și domiciliați în C N,- și în consecință:
Obligă pârâta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în B, Calea, nr.202, sector 1, să emită în favoarea reclamanților o decizie reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul teren situat în C N,-, jud. C, înscris în CF 21615 C, nr. top. 21585/56/2 și 21585/56/1/2.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
RED.MB/MB
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu
