Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 460/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 460/2009
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect anularea hotărârii nr. 5893 din 30.06.2009 emisă de pârâtă.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat reclamanta, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de 24 septembrie 2009 s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare din partea pârâtei la care a anexat înscrisurile care au stat la baza emiterii hotărârii contestate.
În data de 8 octombrie 2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei înscrisuri din partea martorilor care au dat declarații autentice în cauză, respectiv și (34-35).
Reclamanta, la solicitarea instanței, arătată că, plecarea sa în refugiu din localitatea, județul B, a avut loc în 1943, pe când avea doar câteva luni; s-a refugiat împreună cu mama sa și cu cei doi frați, decedați în prezent, tatăl său fiind plecat în război. Plecarea s-a datorat, pe de o parte, condițiilor economice, iar pe de altă parte, atitudinii autorităților de ocupație care au agresat-o fizic pe mama reclamantei. Reîntoarcerea din refugiu a avut loc în primăvara anului 1945.
Reclamanta a solicitat în probațiune încuviințarea audierii martorilor și, care au dat declarație autentică în cauză, în fața notarului public.
Curtea, în urma deliberării, apreciază ca fiind utilă și pertinentă, pentru soluționarea cauzei, cererea formulată de către reclamantă în probațiune, sens în care o admite și a procedat la audierea martorilor și, sub prestare de jurământ a căror declarații s-au atașat la dosarul cauzei la filele (37 - 40).
Reclamanta arată că nu este în măsură sa indice alte persoane care să ateste calitatea sa de refugiat și nemaiavând alte cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii, anularea hotărârii atacate și recunoașterea calității de refugiat.
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 10 septembrie 2009, reclamanta a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 5893/30.06.2009, eliberată de pârâtă, cu consecința obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și ca atare se impune anularea acesteia, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, calitate ce a fost dovedită prin declarații de martori și acte de stare civilă.
Pârâta Casa Județeană de Pensii S, prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii arătând în susținerea poziției sale procesuale că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât nu a făcut dovada unor persecuții etnice.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25.05.2009, sub nr. 212, reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă, precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 5893/30.06.2009, pârâta respinge cererea reclamantei, apreciind că nu s-au dovedit susținerile acesteia pentru încadrarea în situațiile prevăzute la art. 1 din Legea nr. 189/2000.
La adoptarea acestei hotărâri autoritatea emitentă a avut în vedere împrejurarea că aceasta nu a făcut dovada unor persecuții etnice.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate; a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare; a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu; a făcut parte din detașamentele de muncă forțată; a fost supraviețuitoare a trenului morții; este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din nr.OG 105/1999 se poate realiza în condițiile definite de art. 4 al aceluiași act normativ.
Probele existente la dosarul cauzei nu au aptitudini de a dovedi că reclamanta se încadrează în situațiile prevăzute la art. 1 din nr.OG 105/1999.
Astfel, din analiza celor două declarații autentice depuse la dosar ( 3, 4) nu reiese faptul că reclamanta ar fi fost obligată să se refugieze din motive etnice, respectiv nu se desprind, fără echivoc, cauza și împrejurările schimbării domiciliului reclamantei, având în vedere că nici aceasta și nici martorii nu au indicat o persecuție etnică concretă.
Simplul fapt că martorii utilizează noțiunea de "refugiu" nu o îndreptățește pe reclamantă la a beneficia de prevederile actului normativ cu caracter reparatoriu, situațiile enumerate fiind de strictă aplicare.
Mai mult, chiar reclamanta a arătat în fața instanței că plecarea s-a datorat condițiilor economice grele din timpul războiului, adăugând și că mama sa a fost agresară de către autoritățile de ocupație.
Aceste aspecte nu sunt însă regăsite și în declarațiile martorilor audiați în fața instanței, respectiv și ( 37-40), care nu au fost în măsură să indice care au fost cauzele plecării în refugiu.
Astfel, cercetând mărturiile depuse în corelație cu celelalte probe de la dosarul cauzei, instanța a apreciat că acestea nu reflectă în mod exact realitatea, declarațiile nefiind pertinente pentru a dovedi, fără putință de tăgadă, persecuțiile etnice la care ar fi fost supusă reclamanta, fiind sesizate și contradicțiile dintre cele mărturii, legate de vârsta petentei și de situația familială a acesteia.
Toate aceste împrejurări au determinat instanța să aprecieze că aceste declarații nu reflectă în mod exact realitatea obiectivă, martorii nefiind în măsură să detalieze întâmplările efective petrecute în timpul ocupației maghiare și care ar putea constitui temei pentru admiterea cererii reclamantei, prin încadrarea sa în situațiile expres și limitativ prevăzute în textul legal mai sus redat.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare și faptul că legalitatea unui act administrativ trebuie apreciată prin prisma documentației care a stat la baza emiterii lui și care nu este concludentă pentru a susține teza avansată de către reclamantă.
Luând în considerare toate cele mai sus expuse și întemeiat pe probațiunea administrată în cauză, Curtea va aprecia acțiunea introductivă ca nefondată și întemeiat pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, raportat la art. 1169. civ. și art. 18 din Legea contenciosului administrativ, urmează să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, domiciliată în, nr.343, comuna, jud. S, împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, cu sediul în Z, B-dul -, nr.86, jud.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12 octombrie 2009.
JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - -
RED.MB/MB
15.10.09/4 EX.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu
