Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 456/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 456/2009
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000, anularea hotărârii nr. 5409/12.12.2008.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de la plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se arată că în data de 8 octombrie 2009 s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare din partea reclamantei prin care solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În data de 12 octombrie 2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei, transmise pe fax, procese verbale din partea Postului de Poliției prin care se arată că martorii și nu poate fi prezentați în instanță.
Se prezintă fiul martorei, care învederează instanței că nici unul dintre cei doi martori nu se pot prezenta în instanță și depune în acest sens înscrisuri care atestă imposibilitatea de deplasare a acestora (60-65).
Curtea, după deliberare, raportat la existența proceselor verbale de executarea a mandatelor de aducere, constată că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art. 188 alin.3 pr.civ și apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, declară închisă faza probatorie și îl reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 29.04.2009, reclamanta a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 5409/12.12.2008, eliberată de pârâtă, cu consecința obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și ca atare se impune anularea acesteia, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, calitate ce a fost dovedită prin declarații de martori și acte de stare civilă.
Pârâta Casa Județeană de Pensii S, prin întâmpinarea formulată a solicitat instanței respingerea acțiunii arătând în susținerea poziției sale procesuale că reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât nu a făcut dovada unor persecuții etnice.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29.07.2008, sub nr. 244, reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă, precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 5409/12.12.2008, pârâta respinge cererea reclamantei, apreciind că nu s-au dovedit susținerile acesteia pentru încadrarea în situațiile prevăzute la art. 1 din Legea nr. 189/2000.
La adoptarea acestei hotărâri autoritatea emitentă a avut în vedere împrejurarea că aceasta nu a făcut dovada unor persecuții etnice, declarațiile notariale depuse nefiind concludente.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate; a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare; a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu; a făcut parte din detașamentele de muncă forțată; a fost supraviețuitoare a trenului morții; este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din nr.OG 105/1999 se poate realiza în condițiile definite de art. 4 al aceluiași act normativ.
Probele existente la dosarul cauzei nu au aptitudini de a dovedi că reclamanta se încadrează în situațiile prevăzute la art. 1 din nr.OG 105/1999.
Astfel, din analiza celor două declarații autentice depuse la dosar ( 25, 26) nu reiese faptul că reclamanta ar fi fost obligată să se refugieze din motive etnice, respectiv nu se desprind, fără echivoc, cauza și împrejurările schimbării domiciliului reclamantei, având în vedere că nici aceasta și nici martorii nu au indicat o persecuție etnică concretă.
Simplul fapt că martorii utilizează noțiunea de "refugiu" nu o îndreptățește pe reclamantă la a beneficia de prevederile actului normativ cu caracter reparatoriu, situațiile enumerate fiind de strictă aplicare.
Astfel, cercetând mărturiile depuse în corelație cu celelalte probe de la dosarul cauzei, instanța a apreciat că acestea nu reflectă în mod exact realitatea, declarațiile nefiind pertinente pentru a dovedi, fără putință de tăgadă, persecuțiile etnice la care ar fi fost supusă reclamanta.
Toate aceste împrejurări au determinat instanța să aprecieze că aceste declarații nu reflectă în mod exact realitatea obiectivă, martorii nefiind în măsură să detalieze întâmplările efective petrecute în timpul ocupației maghiare și care ar putea constitui temei pentru admiterea cererii reclamantei, prin încadrarea sa în situațiile expres și limitativ prevăzute în textul legal mai sus redat.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare și faptul că legalitatea unui act administrativ trebuie apreciată prin prisma documentației care a stat la baza emiterii lui și care nu este concludentă pentru a susține teza avansată de către reclamantă.
De asemenea, Curtea a făcut demersuri în vederea completării probațiunii, prin citarea reclamantei la interogatoriu și a celor doi martori.
Petenta nu a dat curs acestei dispoziții a instanței și nici nu a învederat imposibilitatea sa de prezentare, astfel încât în cauză sunt aplicabile și prev. art. 225.pr.civ. iar în privința martorilor, în condițiile în care aceștia nu s-au înfățișat nici după emiterea mandatelor de aducere, fiind depuse la dosar acte medicale care atestă starea de sănătate precară a acestora, Curtea a dat eficiență prev. art. 188 alin. 3.pr.civ. luând act și de faptul că reclamanta nu a solicitat înlocuirea lor.
Așa fiind, Curtea va aprecia acțiunea introductivă ca nefondată și întemeiat pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, raportat la art. 1169. civ. și art. 18 din Legea contenciosului administrativ, urmează să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, domiciliată în, nr.87, jud. S, împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12 octombrie 2009.
JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - -
RED.MB/MB
15.10.09/4 EX.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu
