Obligația de a face. Decizia 499/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 499/2008
Ședința publică din 25 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței civile nr. 1768 din 07.09.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, cauza privind și pe intimații STATUL ROMÂN PRIN CONSILIUL LOCAL C, COMISIA DE VÂNZARE A COMERCIALE ȘI DE PRESTĂRI SERVICII CONSTITUITĂ CONFORM LEGII 550/2002 și MUNICIPIUL CNP RIN PRIMAR, având ca obiect obligația de a face.
În data de 22.02.2008, s-au înregistrat la dosarul cauzei, concluzii scrise, din partea recurentei ( 38 - 42).
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 februarie 2008, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 1.768 din 07.09.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta COMISIA DE VÂNZARE A COMERCIALE ȘI PRESTĂRI SERVICII CONSTITUITĂ ÎN TEMEIUL LEGII NR. 550/2002 C-N și, totodată, admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MUNICIPIUL C-N, fiind respinsă acțiunea reclamantei C-N, în contradictoriu cu pârâta COMISIA DE VÂNZARE A COMERCIALE ȘI PRESTĂRI SERVICII CONSTITUITĂ ÎN TEMEIUL LEGII NR. 550/2002 C-N, având ca obiect obligarea acesteia să procedeze la vânzarea spațiului situat în C-N,-, jud. C, prin metoda negocierii directe conform Legii nr. 550/2002 ca nefondată.
Totodată, a fost admisă excepția de inadmisibilitate a acțiunii, invocată din oficiu de instanță, având ca obiect anularea nr. 406/13.06.2006, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N și, ca o consecință, a respins acest petit al cererii.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a analizat mai întâi excepțiile invocate de pârâți, găsind neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta COMISIA DE VÂNZARE A COMERCIALE ȘI PRESTĂRI SERVICII CONSTITUITĂ ÎN TEMEIUL LEGII NR. 550/2002 C-N, considerând că acțiunea care tindea la obligarea acestei entități să procedeze la vânzarea spațiului în litigiu prin metoda negocierii directe este în termen, însă a considerat că pârâtul MUNICIPIUL C-N nu are calitate procesuală pasivă, trecând apoi la examinarea acțiunii pe fond prin prisma actelor și lucrărilor dosarului.
A reținut astfel instanța de fond că între reclamantă și pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N s-a încheiat un contract de închiriere având ca obiect imobilul situat în C-N,-, înscris în nr. 6575, nr. topo. 9822/2 la data de 20.11.1990, care a fost reînoit prin contracte ulterioare succesive înregistrate sub nr. 658/20.06.1995 și nr. 2.214/01.03.2004.
La data de 8.01.2007, între aceleași părți, s-a încheiat actul adițional la contractul nr. 2.414/2004, dispunându-se prin art. 2 că se modifică art. 3 privitor la durata contractului în sensul că "termenul închirierii este până la vânzarea spațiului în baza Legii nr. 550/2002, dar nu mai mult de 2 ani, începând cu data de 28.12.2006, până la data de 28.12.2008; contractul încetând de drept la data vânzării spațiului în baza Legii nr. 550/2002".
De asemenea, prin același act adițional au fost modificate prev. art. 10 și 16 din același contract, în sensul că "neplata chiriei atrage după sine aplicarea dobânzilor și penalităților legale în vigoare pentru fiecare zi de întârziere începând cu prima zi de întârziere lucrătoare aceleia când suma a devenit exigibilă".
Pârâtul de rândul 1, Consiliul Local al Municipiului C-N, la data de 13.06.2006 a adoptat hotărârea nr. 406 prin care a aprobat scoaterea la licitație publică cu strigare a spațiilor menționate la pct. 1 - 16, printre care și imobilul care constituie obiectul litigiului care figurează la pct. 15.
Față de petitul având ca obiect anularea hotărârii nr. 406/13.06.2006, tribunalul a invocat din oficiul excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, astfel cum aceasta este reglementată prin disp. art. 7 din Legea nr. 554/2004, care prevede că "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată pentru un drept al său sau într-un un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia".
Având în vedere că procedura plângerii prealabile nu este la latitudinea persoanei care promovează acțiunea, ci este o condiție de exercitare a acesteia, iar reclamanta nu a făcut dovada parcurgerii procedurii, în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a dispus admiterea excepției invocate și a respins petitul având ca obiect anularea hotărârii cu numărul de mai sus pe excepția inadmisibilității acțiunii.
Apoi, tribunalul a reținut că potrivit prev. art. 16 din Legea nr. 550/2002, actualizată, vânzarea spațiilor comerciale și de prestări de servicii către comercianți sau prestatorii de servicii, persoane fizice sau juridice care la folosesc în baza unui contract de închiriere se face la solicitarea acestora prin metoda negocierii directe, însă nu beneficiază de aceste prevederi cei care au înregistrat restanțe la plata chiriei, cel puțin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului, persoanele care nu au respectat prevederile contractului precum și cele care au obligații neachitate față de stat la data vânzării spațiului.
Din actele depuse în probațiune ( 26 - 40, 45) rezultă că reclamanta a înregistrat restanțe la plata obligațiilor aferente contractului de închiriere nr. 2.414/1.03.2004, 6 luni consecutiv, respectiv perioada aprilie 2004 - septembrie 2004.
Față de aceste considerente, acțiunea reclamantei a fost respinsă, așa după cum s-a arătat în dispozitivul citat în prima parte a prezentelor considerente.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta C-N, solicitând admiterea lui, casarea sentinței atacate, iar în rejudecare, să fie admisă acțiunea sa cu consecința obligării COMISIEI DE VÂNZARE A COMERCIALE ȘI PRESTĂRI SERVICII CONSTITUITĂ ÎN TEMEIUL LEGII NR. 550/2002 C-N, să procedeze la vânzarea către reclamantă a spațiului situat în C-N,-, jud. C, prin metoda negocierii directe.
Dezvoltându-și motivele de recurs, fără a fi indicat vreun text legal, reclamanta a considerat, în esență, că îndeplinește condițiile cerute de art. 16 din Legea nr. 550/2002 pentru cumpărarea spațiului în litigiu prin metoda negocierii directe, deoarece a avut contract de închiriere încă din 20.11.1990, închiriere care a fost reînoită printr-un nou contract la data de 01.03.2004 înregistrat sub nr. 2.414, care acoperea însă și perioada anterioară din 28.11.1999.
Această situație a fost probată, deoarece la expirarea vechiului contract, Consiliul Local al Municipiului C-N a tărăgănat cu rea-credință să încheie un nou contract, însă reclamanta a solicitat acest spațiu prin cererile înregistrate sub nr. 39426/45 din 25.09.1998 și nr. 73299/45/13.11.2002, cereri care au rămas fără răspuns. Datorită acestor situații au fost înregistrate întârzieri la plata chiriei care îi sunt imputabile pârâtului deoarece a refuzat să perfecteze contractul de închiriere, în lipsa acestuia neputându-se achita chiria, astfel încât în mod greșit s-a apreciat de prima instanță că societatea nu beneficiază de vânzarea spațiului prin metoda negocierii directe.
La rândul lor, intimații CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N și COMISIA DE VÂNZARE A COMERCIALE ȘI PRESTĂRI SERVICII CONSTITUITĂ ÎN TEMEIUL LEGII NR. 550/2002 C-N, au formulat întâmpinări solicitând respingerea recursului formulat, deoarece sentința primei instanțe este legală și temeinică, iar reclamanta-recurentă nu îndeplinește condițiile pentru a putea beneficia de cumpărarea spațiului în litigiu prin metoda negocierii directe.
Pe parcursul soluționării recursului, reclamanta-recurentă a ridicat excepția de neconstituționalitate a disp. art. 19 alin. 2 din Legea nr. 550/2002, considerând că acest text de lege încalcă principiul constituțional privind egalitatea în drepturi prev. de art. 16 alin. 1 din Constituția României și cele ale art. 44 din aceeași Constituție care garantează dreptul de proprietate, considerând că textul legal citat prevede că pentru stabilirea prețului minim de vânzare a spațiilor se va întocmi un raport de evaluare ce va evalua investițiile efectuate de solicitant, dispoziție ce se aplică doar în cazul negocierii directe nu și în cazul vânzării spațiului prin licitație publică, astfel încât investițiile sale vor fi pierdute în condițiile respingerii acțiunii.
Prin aceeași cerere, reclamanta-recurentă a ridicat și excepția de nelegalitate a nr. 406/13.06.2006, considerând că aceasta încalcă prev. Legii nr. 550/2002, în sensul că nu a fost aprobată prin hotărârea Consiliului Local al Municipiului C-N în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acestei legi lista spațiilor comerciale sau de prestări servicii care urmează să fie vândute, că spațiul în litigiu nu a fost inclus pe această listă, iar comisia nu a fost alcătuită conform dispozițiilor legii respective.
Având în vedere principiul contradictorialității, aceste excepții au fost puse în discuția păreților pentru a-și putea susține fiecare punctul de vedere, intimatul Consiliul Local al Municipiului C-N apreciind în privința excepției de nelegalitate că este neîntemeiată, dar competența de soluționare a cesteia revine Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, iar în privința excepției de neconstituționalitate, de asemenea a apreciat-o ca nefondată, dar competența revine Curții Constituționale, unde urma să fie trimis dosarul.
Prin încheierea de ședință din data de 18.02.2008, Curtea, luând în dezbatere excepția de neconstituționalitate, a constatat că aceasta vizează disp. art. 19 alin. 2 din Legea nr. 550/2002, iar pentru acestea nu s-a dovedit existența unei legături cu soluționarea prezentei cauze, în sensul art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, republicată, așa încât s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă, ținând cont de disp. art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Referitor la cea de a doua excepție, care viza nelegalitatea nr. 406/2006, Curtea a constatat că verificarea legalității acesteia a constituit obiect al acțiunii în contencios administrativ, deja exercitată de reclamantă, astfel că nu se poate susține cu temei că de acest act administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, în înțelesul disp. art. 4 alin. 1 fraza a II-a din Legea nr. 554/2004, așa încât și cererea de sesizare a tribunalului a fost respinsă ca inadmisibilă.
Cum încheierea mai sus citată nu a fost atacată cu recurs, în condițiile art. 29 alin. 6 teza penultimă din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea a procedat la soluționarea pe fond a prezentului recurs.
Recursul declarat în cauză nu este întemeiat.
Astfel, examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs, a disp. art. 3041.pr.civ. precum și a prevederilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Potrivit disp. art. 16 din Legea nr. 550/2002 aplicabile cauzei,"vânzarea spațiilor comerciale, de prestări servicii și de producție către comercianți, respectiv de prestatorii de servicii, persoane fizice sau juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locație de gestiune, asociere în participațiune sau leasing, încheiat în condițiile legii și valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face la solicitarea acestora prin metoda negocierii directe. Nu beneficiază de aceste prevederi persoanele fizice sau juridice care au înregistrat restanțe la plata chiriei cel puțin 6 luni consecutive, din momentul încheierii contractului cu vânzătorul, persoanele care nu au respectat prevederile contractului cu vânzătorul (subînchirierile nepermise, divizarea în scopul unor asocieri nepermise), precum și persoanele fizice sau juridice care au obligații neachitate față de stat la data vânzării spațiului".
În cazul de față, așa cum de altfel corect a stabilit pe baza probelor administrate în cauză și prima instanță, societatea comercială reclamantă nu a îndeplinit și nu îndeplinește condițiile impuse de textul legal mai sus citat pentru a putea beneficia de cumpărarea spațiului în litigiu prin metoda negocierii directe, ea nefiind exclusă de la posibilitatea cumpărării acestui spațiu prin cealaltă metodă prevăzută în aceeași lege.
De altfel, însăși reclamanta în motivele de recurs recunoaște implicit neîndeplinirea condițiilor de lege pentru cumpărarea spațiului în litigiu prin metoda negocierii directe, în sensul că la data apariției legii nu avea un contract valabil încheiat și înregistrase pe durata contractului anterior restanțe la plata chiriei, perioade mai mari de 6 luni consecutive, însă încearcă să plaseze culpa pentru această situație în sarcina pârâtului, lucru de neacceptat în lipsa unor dovezi certe cu privire la acest fapt.
Drept urmare, motivele de recurs invocate nu pot fi primite, și cum hotărârea primei instanțe este legală și temeinică în totalitate, față de disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. în referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, prezentul recurs urmează a fi respins ca nefondat, cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta C-N, cu sediul în C-N,-, jud. C, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 1.768 din 07 septembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - G - - - - -
Red.Gh./Dact./2 ex./13.03.2008.
Jud.fond,.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
