Obligația de a face. Decizia 625/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR.- -
DECIZIA nr. 625/CA/2009 - R
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- -- Judecător
- - - Grefier
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată derevizuienta - SRL, cu sediul în O, str. - nr. 16, - 16,.17 împotrivadeciziei nr.220/CA/2009 din data de 15 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr.- -Rîn contradictoriu cuintimații PRIMĂRIA MUNCIPIULUI O și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O,ambii cu sediul în O, nr.1, având ca obiectobligația de a face- revizuire.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru revizuenta - SRL O avocat în baza împuternicirii avocațiale din 1.07.2009 emisă de Baroul Bihor - cabinet individual de avocat, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, precum și faptul că intimata Primăria municipiului Oad epus la dosar întâmpinare și pe cale administrativă s-au xerocopiat și depus la dosarul cauzei sentința nr.539/CA din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar -, decizia nr.416/CA din 1 octombrie 2009 pronunțată în dosar nr.-R de Curtea de Apel Oradea și decizia nr.220/CA/2009 din 15 aprilie 2009 pronunțată în dosar nr.- - R de către Curtea de Apel Oradea -secția comercială și de contencios administrativ la care se face referire în cererea de revizuire, după care:
Instanța califică prezenta cauză ca fiind de contencios administrativ, din eroare fiind înregistrată ca și recurs comercial.
Reprezentantul revizuientei solicită respingerea excepției inadmisibilității cererii de revizuire invocată prin întâmpinare arătând că, în cauză sunt incidente prevederile art.322 pct.5 cod procedură civilă, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilității invocată de intimată prin întâmpinare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra cererii de revizuire formulată de revizuienta - SRL O, Curtea de Apel constată următoarele:
Prin decizia nr.220/CA din 15 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr.-- a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă - SRL O împotrivaSentinței nr.539/CA/2008 din data de 24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bihorîn contradictoriu cu intimații reclamanți PRIMĂRIA MUNCIPIULUI O și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O, care a fost menținută în totul.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel a reținut că, refuzul intimatei de a preschimba, la cererea recurentei reclamante, a autorizațiilor taxi este întemeiat, autorizațiile taxi emise pe numele acesteia, cu nr.127,129,133,131,132,134, fiind retrase în mod legal de către intimată.
Atât autorizația de transport nr.- emisă pentru recurentă cât și autorizațiile taxi respective au fost eliberate de Primarul Municipiului O, fiind semnate și ștampilate de către acesta (filele 27 - 30), situație în care la momentul eliberării lor acesta era autoritatea de autorizare în domeniu, astfel că reținerea autorizațiilor taxi și retragerea acestora tot de către primar, adică de autoritatea emitentă, s-a făcut în condiții legale.
Dispozițiile art.1 ind.1 lit.d) din Legea nr.265/2007, care prevăd condiția licențierii de către a autorității de autorizare, au intrat în vigoare la 06.08.2007, situație în care deținerea licenței nu era prevăzută la momentul emiterii autorizațiilor respective.
Referitor la autorizațiile taxi nr.127,128 și 133 (filele 27-29-30), se constată că pe aceste autorizații sunt trecute alte societăți comerciale decât societatea recurentă, pentru care au fost inițial eliberate aceste autorizații, fiind trasă linie peste numele societății recurente și scris olograf numele - SRL și - SRL. Recurenta a recunoscut de altfel faptul că aceste autorizații taxi au fost folosite de către societățile comerciale respective.
Aceste autorizații taxi au fost eliberate la data de 30.11.2004, situație în care legalitatea acestora trebuie verificată prin prisma dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, astfel:
Dispozițiile art.3 al.3 din Legea nr.38/2003, în forma actualizată până la data de 09.08.2004, prevăd că serviciile publice de transport în regim de taxi pot fi efectuate de către operatorul de transport cu autovehicule deținute cu orice titlu, cu excepția contractului de comodat.
Dispozițiile art.7 din aceeași lege prevăd că transporturile de persoane sau bunuri în regim de taxi se pot executa numai pe baza autorizației pentru transport în regim taxi.
Dispozițiile art.9 prevăd că autorizația de transport se emite pe baza unei documentații minime care trebuie să conțină: a). copie de pe certificatul de înmatriculare la Registrul Comerțului al operatorului de transport; b). copie de pe licența de transport respectiv licența taxi; c). copiile licențelor de execuție pe vehicul ale taxiurilor utilizate, licențe eliberate de ARR pe baza licenței de transport sau licenței taxi; d). dovada că fiecare taximetrist este angajat al operatorului de transport.
De asemenea, dispozițiile art.10 din aceeași lege prevăd că autorizația pentru transport în regim de taxieste unicăși pe baza acesteia se elibereazăcâte o autorizație taxi pentru fiecare licență de execuție pe vehicul deținută.
Având în vedere aceste reglementări, rezultă faptul că autorizația taxi se eliberează pentru fiecare autovehicul pe care operatorul de transport îl folosește în activitatea de taximetrie și pe careîl deține cu orice titlu, mai puțin contract de comodat. Prin urmare, persoana juridică care desfășoară activitatea de taximetrie, trebuie să fieoperator de transport taxi, adicăsă aibă autorizație de transport, ceea ce presupune mai întâi să deținălicență de transport și licență de execuție pe vehicul, or, prin înscrisurile de la dosar nu rezultă faptul că - SRL, - SRL și - SRL erau operatori de transport, astfel că doar recurenta putea să folosească autorizațiile taxi cu nr. 127,128 și 133, iar înscrierea olografă pe aceste autorizații a celorlalte societăți s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor legale.
De altfel, chiar autorizațiile taxi respective cuprind mențiunea că " autorizația este netransmisibilă ".
Încheierea unui contract de asociere în participațiune nu suplinește nedeținerea de către cele trei societăți comerciale, cu care recurenta a încheiat contractele de asociere în participațiune, a documentelor arătate anterior.
Referitor la autorizația taxi nr.131 (fila 30) instanța constată că, conform dispozițiilor art.14 (12) din Legea nr.38/2003, în forma actualizată până la data de 09.08.2004, înlocuirea autoturismului se face de către posesorul autorizației de transport doar dinmotive justificate, și cu un altautovehicul agreat,r, în speță nu s-a făcut dovada că această înlocuire a autoturismului s-a făcut în condițiile legale, din actele dosarului rezultând doar că această înlocuire s-a făcut prin simpla înscriere olografă pe autorizație a unui alt număr de înmatriculare și trasă linie peste numărul de înmatriculare scris inițial.
Autorizațiile taxi nr.132 și 134 (fila 28), au fost retrase de către intimată deoarece pentru autovehiculele precizate că vor fi înlocuite nu s-au depus dosarele complete, situație în care instanța reține că din înscrisurile de la dosar rezultă că aceste autorizații au fost emise pentru alte autoturisme decât cele pentru care s-a solicitat autorizarea, ori, în cazul în care recurenta nu a depus întreaga documentație prevăzută de lege în vedere schimbării autoturismelor pentru care au fost emise aceste autorizații cu alte autoturisme, măsura dispusă de către intimată este legală.
Recurenta arată că a solicitat preschimbarea autorizației nr.132 deoarece a fost eliberată inițial pentru un autoturism care avea nr. de înmatriculare provizoriu ( SJ- 6552) achiziționat în leasing, iar după expirarea perioadei de leasing a fost înmatriculat cu nr. BH - 08-, iar acest autoturism este proprietatea recurentei, dar din certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a autoturismului (filele 7,19) rezultă că deținătorul acestui autoturism este numitul și nu recurenta - SRL.
Pe autorizația nr.134 apare trasă linie peste numărul de înmatriculare trecut inițial și pentru care a fost eliberată autorizația și trecut olograf un alt număr de înmatriculare și un alt tip de autoturism al cărui deținător este, conform certificatului de înmatriculare aflat la dosar (fila 16) numitul.
Legea nr.38/2003, modificată prin Legea nr.265/2007, prevede la art. VIII alin.1 că în termen de o lună de la intrarea în vigoare a acestei legi, toți operatorii deținători ai autorizațiilor taxi obținute, în condițiile deținerii autovehiculelor respective pe baza unor contracte de închiriere, se vor prezenta cu aceste documente la autoritatea de autorizare pentru verificarea valabilității acestora, iar autorizațiile taxi găsite neconforme, vor fi reținute de autoritatea de autorizare.
Dispozițiile art.43 alin.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.38/2003 prevăd că toate autorizațiile taxi și ecusoanele pe care deținătorii legali ai acestora le-au transferat, sub orice formă, pentru executarea serviciului respectiv altei persoane juridice sau fizice se rețin și se retrag de autoritatea de autorizare.
Prin urmare intimata a procedat legal prin reținerea și retragerea autorizațiilor taxi găsite neconforme, în baza textelor legale invocate anterior.
Dispozițiile art.VIII alin.5 din Legea nr.265/2007 invocate în motivele de recurs nu sunt aplicabile în speță deoarece se referă la autorizațiile taxi valabile, rămase în funcțiune după verificarea valabilității acestora de către autoritatea de autorizare, or în speță intimata a reținut și retras autorizațiile eliberate recurentei, constatându-se că nu sunt valabile, nefiind în conformitate cu dispozițiile legale în materie.
Prin Ordonanța nr.94/CA/2008 s-a dispus suspendarea procedurii de reatribuire a autorizațiilor reținute, dar în speță nici nu s-a făcut dovada reatribuirii autorizațiilor taxi nr.127, 129,131,133, 132 și 134 către alți operatori de transport.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat că motivele de recurs invocate de către recurenta reclamantă sunt neîntemeiate, motiv pentru care în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod Procedură Civilă respins recursul și a păstrat în totalitate hotărârea atacată, ca fiind temeinică și legală.
Prin cererea de revizuire înregistrată la curtea de apel Oradea la data de 3.07.2009, - SRL Oas olicitat revizuirea deciziei nr.220/CA/2009- R, admiterea cererii de revizuire, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii recursului declarat împotriva sentinței 539/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în ceea ce privește autorizațiile taxi 127 și 128 arătând că, Primăria prin adresa nr.52668 comunică revizuientei că - SRL și - SRL dețineau autorizații pentru executarea serviciului public de transport persoane în regim taxi, împrejurare necontestată de nici una din părțile din proces, răspuns relevant, iar atâta timp cât respingerea recursului s-a întemeiat pe lipsa autorizației de transport a celor două societăți, decizia curții poate fi modificată.
Prin întâmpinare, Primăria Municipiului Oas olicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă arătând că, potrivit art.322 cod procedură civilă se poate revizui o hotărâre dată de o instanță de recurs, atunci când aceasta evocă fondul, regula prevăzută de acest articol de lege fiind în sensul că, hotărârea supusă revizuirii este o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul pretenției dedusă judecății, rezultând astfel, că nu pot fi atacate pe calea revizuirii hotărârile pronunțate de instanțele de recurs, prin care recursul a fost respins fără a se evoca fondul, menținându-se situația de fapt stabilită de instanța a cărei hotărâre a fost recurată.
În ședința publică din data de 19.11.2009, Curtea, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire.
Analizând excepția invocată se rețin următoarele.
Art. 322 al.1 Cod procedură civilă prevede că se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare,precum și a unei hotărâri date de către o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
Rezultă,așadar,din textul de mai sus, că prima condiție pentru admisibilitatea oricărei cereri de revizuire a unei hotărâri pronunțate de către o instanță de recurs este aceea ca hotărârea pronunțată să evoce fondul pricinii.
În speță, hotărârea a cărei revizuire se cere nu evocă fondul deoarece recursul a fost respins pe considerentele avute în vedere și de către instanța de fond și în consecință nu este susceptibilă a fi revizuită.
Prin urmare, excepția inadmisibilității cererii de revizuire urmează a fi admisă,iar cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată de revizuienta- SRL, cu sediul în O, str. - nr. 16, - 16,.17 în contradictoriu cu intimații PRIMĂRIA MUNCIPIULUI O și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, ambii cu sediul în O, nr.1. împotrivadeciziei nr.220 din 15 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 noiembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
Red.dec.
.--.
Tehnored. 5 ex.în 07.12.2009.
3 com.
revizuienta - SRL O, str. - nr. 16, - 16,.17 intimații PRIMĂRIA MUNCIPIULUI O
și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O, ambii cu sediul în O, nr.1
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Sotoc Daniela
