Obligația de a face. Decizia 740/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 740/2008
Ședința publică din data de 20 martie 2008 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTORI: Delia Marusciac, Liviu Ungur Lucia Brehar
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 57 din data de 18.01.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu pârâtul-intimat CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat din cadrul Baroului C cu delegația la dosar, în reprezentarea intereselor recurenților, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este îndeplinită.
Reprezentanta recurenților depune la dosar taxele de timbru datorate, aspect față de care, la termenul de azi se constată că recursul este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că în data de 12 martie 2008 s-a înregistrat la dosarul cauzei din partea intimatului o întâmpinare, în două exemplare, prin care se solicită respingerea recursului formulat de reclamanți și prin care se invocă excepția lipsei parcurgerii procedurii prealabile.
Curtea comunică un exemplar din întâmpinarea intimatului cu reprezentanta recurenților.
Reprezentanta recurenților depune la dosar cauzei dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar datorate pentru recurs, precum și copia sentinței civie nr. 458/2007 a Judecătoriei Cluj N ca practică judiciară, precum și copia nr. 10/2003 și a adresei de repartiție locuinței în litigiu prin care reclamantul este invitat ca în termen de 10 zile să se prezinte la Consiliul local al municipiului CNp entru a încheia contractul de închiriere. Totodată invederează că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat excepții de invocat, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta recurenților solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii formulate de către recurenți așa cum a fost formulată și completată, fără cheltuieli de judecată. În susținerea recursului arată că prin cererea introductivă au solicitat obligarea paratului la punerea în executare a HCL nr. 259/01. 04. 2004 si a anexelor sale, arătând instanței de fond că, în ciuda adoptării acestei hotărâri de către pârât, executarea dispozițiilor acesteia le este refuzată reclamanților în mod constant, în ciuda faptului ca această hotărâre se află în vigoare, nefiind revocată în nici un mod. La instanța de fond au solicitat în probațiune obligarea pârâtului - intimat să depună la dosar referatul nr. 1088/25. 03. 2004 si procesele - verbale privind vânzarea unor locuințe din fondul locativ de stat către chiriași, cerere respinsă de către instanța de fond ca fiind neîntemeiată.
Critică sentința atacată, atât sub aspectul respingerii actiunii reclamanților pe fond, cât și în ceea ce privește respingerea cererii de suspendare, mentionând că își întemeiază aceste critici prin prisma art. 304 pct. 7 si 9 din Cod procedură civilă, opinând că instanța de fond a dat o hotărâre care cuprinde motive contradictorii și cu încălcarea prevederilor legale. Mai arată că, în opinia lor, pârâtul efectiv ignoră cu desăvârșire existența unui act emis de către un organ administrativ, act perfect valabil, neanulat si nerevocat printr-o alta hotărâre până la aceasta data, act producător in integrum de efecte juridice. Atâta timp cât prin hotărâre de Consiliu Local a fost admisă cererea reclamanților, relevant fiind aspectul că voința Consiliului Local se regăsește într-o hotarare, nu poate să fie luat în considerare refuzul exprimat de către un simplu funcționar public de a încheia contractul de vânzare - cumpărare cu reclamantul pentru imobilul în litigiu, acest refuz neconstituind voința organului administrativ, pe de o parte, și neputând, sub nici o formă, să susțină o soluție de refuz în aducerea la îndeplinire a hotărârii Consiliului Local precizată, pe de altă parte, funcționarul public negăsindu-se deasupra voinței proprietarului.
Mai arată că reclamanții-recurenți au încercat pe cale civilă să-și realizeze dreptul conferit prin HCL 250/01. 04. 2004, însă acțiunea a fost respinsă cu motivarea reluată de către pârât în refuzul nr. 75373/45/26. 09. 2007. Consideră că atâta timp cât pârâtul nu a revocat această hotărâre sau cât timp această hotărâre nu a fost anulată, refuzul de aducere la îndeplinire a prevederilor sale este în întregime nejustificat, aspect care duce la lezarea profunda a drepturilor reclamanților conferite de însuși pârâtul din acțiune.
Pe cale de consecință prin prisma tuturor acestor aspecte sustinute pe larg de textele legale în vigoare în materie, de ansamblul materialului probator scris administrat în cauză și de practica judiciară în materie, solicită admiterea recursului așa cum acesta a fost formulat, modificând în întregime sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii introductive ca fiind legală, temeinică și fondată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față, reține că:
Prin sentința civilă nr. 57 din 18.01.2008, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Clujs -a respins acțiunea așa cum a fost formulată și completată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că, capătul 1 din completarea de acțiune cerere privind obligarea pârâtului la punerea în aplicare a hotărârii de consiliu local nr. 259/01.04.2004 și a anexelor sale, este inadmisibil.
Astfel, prin nr. 259/01.04.2004 pârâtul Consiliul Local al Municipiului C-N și-a însușit procesele-verbale de evaluare privind vânzarea locuințelor din fondul locativ de stat cuprinse în anexele 1 și 2, care fac parte integrantă din hotărâre, iar prețul de vânzare al locuințelor a fost cel stabilit de Comisia tehnică de specialitate la care se aplică coeficientul de actualizare prevăzut de lege, valabil la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Instanța de fond a apreciat că în adoptarea acestei hotărâri s-au avut în vedere referatul nr. 1.088/45/25.03.2004 a Direcției Fondului lmobiliar de Stat prin care s-a propus însușirea proceselor-verbale privind vânzarea unor locuințe din fondul locativ de stat, care se vând chiriașilor și prevederile Legilor nr. 61/1990, 112/1995 și 501/2002, precum și avizul comisiei de specialitate.
Din cele expuse, rezultând că prin hotărârea cu nr. de mai sus, pârâtul a însușit doar procesele-verbale de evaluare a locuințelor fond de stat cuprinse în anexele 1 și 2, care fac parte integrantă din hotărâre, fără să decidă vânzarea propriu-zisă către chiriași a imobilului.
Instanța de fond a apreciat că este real că anexele 1 și 2 la hotărârea cu nr. de mai sus cuprind lista locuințelor din fondul locativ de stat evaluate de Comisia tehnică de specialitate la poziția nr. 15 figurând și reclamantul, însă prin hotărârea adoptată pârâtul și-a însușit prețul de vânzare a acestor locuințe stabilit de Comisia tehnică de specialitate cu aplicarea coeficientului de actualizare prevăzut de lege la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, însă hotărârea nu a vizat vânzarea propriu-zisă, sens în care reclamanții au refuzat invitația expediată prin adresa nr. 14.533/3.03.2004.
Pe de altă parte, a mai reținut instanța de fond, prin sentința civilă nr. 181/2007 a Judecătoriei Cluj -N pronunțată în dosarul nr. 15.133/2006 s-a respins acțiunea formulată de reclamantul și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta împotriva pârâtului Consiliul Local al Municipiului C-N, având ca obiect obligarea pârâtului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare de întabulare pentru imobilul situat în C-N,-,. 62, în caz contrar sentința să țină loc de act de întabulare, cu obligarea reclamantului la plata în favoarea pârâtului a prețului stabilit în anexa 1 la. nr. 259/2004.
Această hotărâre a rămas definitivă și executorie urmare a respingerii apelului declarat de reclamanți prin decizia civilă nr. 2.031A/2007a Tribunalului Cluj, decizie irevocabilă prin respingerea recursului declarat de reclamanți la data de 03.09.2007, reținându-se, în esență, că reclamanții nu se pot prevala de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995, întrucât au încheiat contractul de închiriere pentru imobilul în litigiu doar la data de 03.03.2003, iar în prezent nu există un temei legal pentru obligarea consiliului local la vânzarea locuinței către aceștia.
Excepția lipsei procedurii prealabile întemeiată pe prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, invocată de pârât cu privire la petitul din completarea de acțiune referitor la suspendarea de către pârât a oricăror acte întocmite în vederea modificării nr. 259/1.04.2004, până la soluționarea irevocabilă a cauzei, a fost apreciată ca întemeiată de instanța de fond, deoarece: prevederile legale menționate instituie în mod imperativ obligația prealabilă sesizării instanței a celor care se consideră vătămați printr-un act administrativ să se adreseze autorității administrative emitente sau celei ierarhic superioare cu solicitarea revocării acestuia, iar din actele depuse în probațiune nu a rezultat că referitor la acest petit a fost parcursă procedura prealabilă, cu atât mai mult cu cât acesta se referea la alte acte decât cele care fac obiectul acțiunii introductive, fără a fi precizată identitatea și natura juridică a acestora.
Referitor la petitul având ca obiect modificarea răspunsului la plângerea prealabilă, cu privire la petitul din acțiune a principală, tribunalul a apreciat că, competența exclusivă aparține organului emitent al actului a cărui revocare se solicită.
Pentru aceste considerente, petitul nr. 1 din completarea de acțiune a fost respins, urmare a admiterii excepției lipsei procedurii prealabile invocată de pârât, iar petitele din acțiunea principală și nr. 2 din completarea de acțiune au fost respinse ca nefondate de către tribunal.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții au declarat recurs, în termenul legal, solicitând modificarea în întregime a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive astfel cu a fost completată, astfel să fie obligat pârâtul la punerea în aplicare a nr. 259/01.04.2004 și a anexelor sale și să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
În drept au fost invocate disp. art. 299 și urm. pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, axate pe disp. art. 304 pct. 7 și 9.pr.civ. recurenții au învederat că instanța de fond a dat o hotărâre care cuprinde motive contradictorii și cu încălcarea prevederilor legale.
Astfel, în ceea ce privește respingerea pe fond a acțiunii reclamanților, se apreciază că reținerile din sentința atacată nu se regăsesc susținute de piesele scrise ale dosarului, arătând că răspunsul dat de către pârât la cererea formulată la data de 26.09.2007, având ca obiect punerea în executare a nr. 259/2004, este nejustificat, respectiv pârâtul ignoră cu desăvârșire existența unui act emis de către un organ administrativ, act perfect valabil, neanulat și nerevocat printr-o altă hotărâre, act producător de efecte juridice, iar conduita adoptată astfel de pârât lezează drepturile reclamanților recunoscute prin hotărârea deliberativului local mai înainte precizată.
În criticile aduse sentinței se mai arată că instanța de fond s-a pronunțat asupra unor aspecte ce nu au fost cerute în cauză și asupra cărora se poate pronunța numai organul administrativ.
Pe de altă parte, se susține că instanța de fond reține în motivarea hotărârii atacate două texte de lege, respectiv art. 9 din Legea nr. 112/1995 și art. 6 din Normele de aplicare care privesc imobilele care nu sunt supuse restituirii către foștii proprietari și nu imobilele care vor fi sau nu vândute.
În a treia critică, reclamanții învederează că instanța de fond a reținut în mod greșit că imobilul litigios are regimul de vânzare prev. de Legea nr. 112/1995.
În fine, într-o altă critică, se contestă reținerea de către instanța de fond conform căreia nu există promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare între cele două părți, dimpotrivă, susțin reclamanții, că un atare contract ar exista, dovedit prin cererea de cumpărare a imobilului litigios, prin nr. 259/2004 și anexele de stabilire a prețului de vânzare, parte integrantă din această hotărâre a Consiliului Local al Municipiului C-N plus referatul nr. 1.088/45/25.03.2004 care constituie tocmai promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare.
În ceea ce privește respingerea cererii de suspendare, s-a apreciat că soluția dată de instanța de fond est absurdă și nelegală, învederându-se că sunt pe deplin îndeplinite cele 3 condiții impuse de art. 15 corelat cu art. 14 și, pe de altă parte, reclamanții au achitat cauțiunea stabilită de către instanța de fond.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât Consiliul Local al Municipiului C-N solicită respingerea recursului formulat de către reclamanți.
În susținerea acestei poziții procesuale s-a invocat, pe cale de excepție, lipsa parcurgerii procedurii prealabile de către reclamanți cu privire la petitul referitor la suspendarea emiterii de către pârât a oricăror acte întocmite în vederea modificării nr. 259/2004 până la soluționarea irevocabilă a prezentului litigiu și modificarea în totalitate a răspunsului nr. 86.860/452.40/2007 în sensul admiterii plângerii prealabile nr. 86.860/19.10.2007.
Pe fond cauzei intimatul trimite la considerentele reținute de către instanțele judecătorești cu privire la regimul dreptului de a cumpăra apartamente potrivit disp. art. 9 din Legea nr. 112/1995 și că deși reclamanții din prezenta cauză au optat pentru cumpărarea locuinței, aceștia nu întrunesc condițiile cerute de lege, în sensul că nu ocupau apartamentul la data intrării în vigoare a Legii nr. 112/1995, (29 ianuarie 1996) contractul de închiriere fiind încheiat doar la data de 3.03.2003.
Examinând recursul formulat de către reclamanți prin prisma motivelor invocate, ținând seama și de apărările pârâtului și având în vedere dispozițiile legale pertinente în materie, Curtea reține următoarele:
Principala problemă de drept pusă în speța de față, este aceea a efectelor unui act administrativ adoptat de către deliberativul local al unei unități administrativ-teritoriale în situația în care, după adoptarea acestuia, se derulează un litigiu între emitentul actului administrativ și beneficiarii acestuia, relativ la punerea în executare efectivă a acestui act administrativ.
Curtea reține că prin nr. 254/1.04.2004, reclamantului, împreună cu alte persoane, a fost beneficiarul însușirii a unui proces-verbal de evaluare privind vânzarea locuințelor din fondul locativ de stat, la prețul de vânzare a locuințelor care urma să fie stabilit de către comisia tehnică de specialitate.
În vederea concretizării și finalizării operațiunilor de vânzare-cumpărare, la data de 17.07.2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului C-N pentru a obține o hotărâre prin care acesta din urmă să fie obligat să încheie contractului de vânzare-cumpărare de întabulare pentru imobilul situat în C-N, str. -, nr. 1,. 63, iar în caz contrar, sentința ce se va pronunța să țină loc de act de întabulare, cu obligarea reclamantului la plata în favoarea pârâtului a prețului stabilit în anexa nr. 1 la. nr. 259/2004.
În motivarea acestui demers judiciar, reclamantul a învederat că prin nr. 259/2004, pârâtul a încuviințat vânzarea unor spații din fondul locativ de stat, cu destinația de locuință, iar reclamantului i s-a aprobat vânzarea acestei locuințe împreună cu soția sa, care ulterior a intervenit printr-o cerere de intervenție în interes propriu, solicitând același lucru ca și reclamantul inițial.
Prin sentința civilă nr. 181 din 11.01.2007 pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosarul nr-, (nr. vechi 15.133/2006, 31) a fost respinsă atât cererea principală formulată de cât și cererea de intervenție formulată în interes propriu de împotriva Consiliului Local al Municipiului C-
Pentru a hotărî în acest fel, Judecătoria Cluj -N a reținut că este întemeiată poziția procesuală susținută de către Consiliul Local al Municipiului C-N privind respingerea acțiunii, deoarece reclamantul nu îndeplinește condițiile prev. de art. 9 din Legea nr. 112/1995 și art. 6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, mai precis, reclamantul și intervenienta nu întruneau condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale, în sensul că nu ocupau apartamentul la data intrării în vigoare a legii, contractul de închiriere fiind încheiat doar la data de 03.03.2003 și rezultă că nicăieri nu se instituie obligativitatea pentru pârâtă de a vinde aceste apartamente.
Această hotărâre judecătorească a fost păstrată prin decizia civilă nr. 203/A/2007 din 11.04.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția civilă în dosarul nr-, prin respingerea apelului declarat de reclamantul și intervenienta în interes propriu (fila 32, dosar fond). Tribunalul Cluj, ca instanță de apel, a reținut, în esență, că apelanții nu se pot prevala de disp. art. 9 din Legea nr. 112/1995, întrucât au încheiat contractul de închiriere pentru imobilul în litigiu doar la data de 3 martie 2003 și că, de asemenea, nu se poate reține existența unei promisiuni sinalagmatice de vânzare din moment ce prin hotărârea consiliului local nr. 259/1.04.2004, s-au însușit doar procesele-verbale de evaluare a locuințelor din fondului locativ de stat, fără să se decidă vânzarea propriu-zisă către chiriași a imobilului, că în acest scop era necesar ca apelanții să achite contravaloarea locuinței, dar că aceștia au refuzat invitația scrisă din partea Consiliului Local al Municipiului C-N și trimisă prin adresa nr. 14.533 din 3.03.2004, concluzionându-se astfel că, în prezent nu există un temei legal pentru obligarea consiliului local la vânzarea locuinței către reclamanți.
Această decizie a rămas irevocabilă, prin respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamant și intervenientă, prin decizia pronunțată la data de 3.09.2007 de către Curtea de APEL CLUJ - Secția civilă, în dosarul nr- ( 34, dosar fond).
Din cele ce preced, Curtea reține că, pe de o parte, instanțele prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă au stabilit cu putere de lucru judecat între părțile litigante, atât natura juridică a nr. 259/01.04.2004 și a anexelor sale, cât și cauza de ineficacitate a acestui act administrativ față de reclamanții din prezentul litigiu.
Astfel, s-a concluzionat că actul administrativ al deliberativului local nu instituie obligativitatea pentru pârâtă de a vinde apartamentul, din litigiu și, pe de altă parte, acesta nu poate produce efectele juridice specifice unei promisiuni sinalagmatice de vânzare-cumpărare și, în fine, că nu există un temei legal pentru obligarea consiliului local la vânzarea locuinței către reclamanți.
Or, față de aceste considerente, adresa nr. 75.373/451 din 26.09.2007 prin care pârâtul Consiliul Local al Municipiului C-N a răspuns cererii înaintată de reclamanți privind executarea nr. 259/01.04.2004, este legală și temeinică ( 9, dosar fond).
Curtea constată că acestea au fost și considerentele, în mare măsură, care au condus și la respingerea acțiunii reclamanților.
Ca atare, se poate observa că răspunsul dat de autoritatea publică privind refuzul de a executa actul administrativ invocat de către reclamanți este justificat. Nu se poate admite cu temei că pârâtul și-a exprimat voința de a nu rezolva cererea reclamanților cu exces de putere, așa cum sunt aceste noțiuni reglementate în art. 2 alin. 1. lit. i și respectiv lit. m din Legea nr. 554/2004.
Așa fiind, din această perspectivă, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Pe de lată parte, având în vedere rațiunile mai sus expuse și cererea de suspendare a executării nr. 259/1.04.2004 a fost corect soluționată de către tribunal și, pe de altă parte, nu se poate reține întemeiată și admisibilă cererea de suspendarea a emiterii altor acte administrative de modificare a hotărârii Consiliul Local al Municipiului C-N nr. 259/2004 dacă, în prealabil, nu s-a efectuat procedura administrativă a recursului grațios impus de disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, Curtea constată că și soluția privind respingerea ca nefondat a petitului nr. 2 din acțiune cu privire la modificarea răspunsului dat de către pârâtă plângerii prealabile înregistrată cu nr. 86860/48 care viza punerea în executare a nr. 259/2004 este de asemenea corectă și legală, având în vedere considerentele mai sus expuse.
Față de cele ce preced, Curtea reține că prima critică vizată în recurs referitor la reproșul care se aduce instanței de fond că s-ar fi pronunțat asupra unor aspecte care nu au fost cerute în cauză, nu este întemeiată deoarece îndeplinirea condițiilor cerute de lege pentru a putea beneficia de cumpărarea imobilului în litigiu prin invocarea efectelor nr. 259/2004, a fost tranșată definitiv și irevocabil prin hotărâri judecătorești opozabile părților litigante.
Curtea reține că aceleași considerente pot fi avute în vedere și în ceea ce privește soluționarea celei de-a doua critici invocate în recurs, cu privire la reținerea, aplicarea și interpretarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995 și art. 6 din Normele de aplicare a acestei legi. Așa cum se observă din considerentele hotărârilor judecătorești irevocabile, opozabile părților litigante, instanțele au conturat cu putere de lucru judecat sfera și înțelesul acestor dispoziții legale, în raport de conținutul nr. 259/2004.
Tot astfel, se poate răspunde și celei de treia critici invocate în recurs de către recurenți referitor la concluzia conform căreia, instanța de fond ar fi reținut greșit că imobilul litigios are regimul de vânzare prev. de Legea nr. 112/1995.
Este de notat că, așa cum rezultă din decizia nr. 203/A/2007 din 11.04.2007 a Tribunalului Cluj, irevocabilă în prezent și opozabilă părților litigante, s-a statuat cu putere de lucru judecat, după ce s-a analizat dispozițiile legale incidente în cauză, grefate pe Legea nr. 112/1995, că nu există un temei legal pentru obligarea Consiliului Local al Municipiului C-N la vânzarea locuinței către reclamanți.
În fine, cu privire la cea de-a patra critică referitoare la reținerea instanței de fond potrivit căreia nu există promisiune sinalagmatică de vânzare. Curtea observă că o atare concluzie a fost trasă din conținutul aceleiași decizii pronunțate de Tribunalul Cluj ca instanță de apel, unde în considerente, la penultimul paragraf, se arată textual: "nu se poate reține existența unei promisiuni sinalagmatice de vânzare-cumpărare din moment ce prin hotărârea Consiliul local nr. 259/1.04.2004 s-au însușit doar procesele-verbale de evaluare a locuințelor din fondul locativ de stat, fără să se decidă vânzarea propriu-zisă către chiriași a imobilului"
Curtea constată că nici critica indusă de recurenți cu privire la încălcarea principiului apelării la forța coercitivă a statului în cazul unui refuz de executare a unei convenții nu poate fi reținută, de vreme ce nu se poate reține că prealabil demersului judiciar inițiat în această cauză de către reclamanți, ar fi existat o convenție legal încheiată între părți, cu privire la imobilul în litigiu, convenție care, prin ipoteză, nu ar fi fost respectată de către pârât, sens în care s-ar fi impus corectarea conduitei ilicite a acestuia din urmă.
Curtea reține că demersul judiciar al reclamanților grefat pe acțiunea în contencios-administrativ de punere în valoare a nr. 259/2004, s-a lovit de efectele pe care le-au produs hotărârile judecătorești analizate anterior. Deși se poate susține că nr. 259/2004 este un act administrativ cu o fizionomie juridică proprie, acest act era menit să producă efecte juridice în alte ramuri ale dreptului (dreptul civil, ce reglementa dreptul de proprietate asupra locuințelor identificate în anexele la acest ), cu toate acestea, aceste efecte juridice au fost și sunt împiedicate irevocabil să se producă în beneficiul recurenților-reclamanți prin efectul relativ produs de cele 3 hotărâri judecătorești pronunțate de instanțele civile evocate mai sus prin care s-a statuat cu putere de lucru judecat ineficacitatea și imposibilitatea de executare efectivă a actului administrativ în beneficiul recurenților-reclamanți.
Față de cele ce preced și ținând seama de considerentele mai sus expuse, Curtea reține că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, că în cauză nu sunt date motivele de recurs prev. la art. 304 pct. 7 și 9.pr.civ. așa cum au fost dezvoltate de către recurenții-reclamanți în memoriul de recurs, sens în care în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 se va respinge ca nefundat recursul declarat de reclamanți, cu consecința păstrării în întregime a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 57 din 18 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./Dact./2 ex./25.03.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur Lucia Brehar
