Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 1136/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1136
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.04.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Duican Doina
JUDECĂTOR 2: Păun Luiza Maria
JUDECĂTOR 3: Bîcu
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr.927/28.05.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Călărași în contradictoriu cu intimații pârâți COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR, COMUNA - PRIN PRIMAR CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, având în vedere că recurentul reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Călărași sub nr- (1169/C/RJ/11.04.2008), primită spre
rejudecare după admiterea recursului, reclamantul în contradictoriu cu pârâții Comuna, Consiliul Local al com., Primarul com. și Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor de pe lângă Primăria com., a solicitat obligarea acestora la plata indemnizației prevăzute de art.117 din Legea nr.18/1991 în cuantum de 2.165 lei aferente perioadei 24.09.2004-17.08.2005.
În motivarea acțiunii sale reclamantul a arătat că prin Ordinul Prefectului Județului C nr.344/2004 a fost numit membru în Comisia Locală de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor de pe lângă Primăria com., jud. C în condițiile dispozițiilor art.2 alin.1 din HG nr.172/2001, iar potrivit art.117 din Legea nr. 18/1991 membrii (alții decât cei încadrați cu contract individual de muncă care se consideră delegați primesc o indemnizație ce se va stabili prin regulamentul de aplicare a legii.
Deși dispozițiile art. 117 din Legea nr. 18/1991 prevăd obligația la plată a indemnizației, prin regulamentul de aplicare a acestei legi, respectiv HG nr.1 172/2001 și ulterior HG nr.890/2005 nu s-au făcut referiri cu privire la plata acestei indemnizații.
A mai arătat reclamantul că această atitudine nu poate fi justă și în concordanță cu principiile de drept privind forța juridică a actelor normative. Astfel neprevederea acestui drept recunoscut și garantat de lege nu poate înlătura existența lui deoarece s-ar conveni prevederilor art. 53 din Constituție privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor date de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.2337/8.11.2007 Tribunalul Călărașia admis excepția necompetenței sale
materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Lehliu Gară, reținând că între reclamant și pârâți nu există raporturi juridice de muncă, astfel că în funcție de valoarea litigiului, competența de soluționare aparține judecătoriei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, susținând - în esență - că în cadrul Prefecturii C avea calitatea de funcționar public iar prin Ordinul Prefectului depus la dosarul cauzei a fost desemnat ca membru în Comisia Locală de fond Funciar, astfel că potrivit art. 109 din Legea 188/1999 competența de soluționare a cauzei aparține instanței de contencios administrativ, în speță Tribunalul Călărași - Secția Contencios Administrativ.
Prin decizia civilă nr.503/25.02.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTIa admis recursul, a casat sentința civilă atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalul Călărași, însă în complet specializat în materia contenciosului administrativ, reținând că pentru determinarea competenței instanței în cazul de față, relevante sunt raporturile de serviciu născute ca urmare a ordinului prefectului, între persoana desemnată și Comisia locală de fond funciar.
Pe parcursul rejudecării cauzei niciuna dintre părți nu a înțeles să suplimenteze probatoriul deși reclamantului i s-a cerut în mod expres de către instanță să-și precizeze acțiunea și să facă dovada calității sale de funcționar public în perioada 24.09.2004-17.07.2005.
Prin sentința civilă nr. 927/28.05.2008, Tribunalul Călărașia respins acțiunea.
În motivare, instanța de fond a arătat că reclamantul trebuia să beneficieze de indemnizația prevăzută la art. 117 din Legea 18/1991 republicată (art.94 din forma inițială a Legii 18/1991), al cărui cuantum a fost stabilit inițial prin Regulamentul de aplicare a acestei legi, aprobat prin G 13 1/1991, fără ca ulterior, noile regulamente de aplicare a legii
18/1991, aprobate prin G 1172/2001 și G 890/2005, să mai facă referire la cuantumul acestei indemnizații.
Relevantă în cauză nu are însă cuantumul indemnizației, ci activitatea desfășurată de reclamant în cadrul comisiei de fond funciar, întrucât respectiva indemnizație nu poate reprezenta decât c/val muncii prestate de acesta, în calitate de membru al comisiei de fond funciar.
În speță, din copiile proceselor verbale de ședință ale comisiei de fond funciar, pe perioada 24.09.2004-17.08.2005, rezultă că reclamantul nu a participat la nici o ședință a acestei comisii, considerent pentru care nu este îndreptățit să solicite plata indemnizației iar acțiunea sa este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul arătând că sentința este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
1) În mod nelegal și netemeinic instanța apreciat că relevanță în cauză are activitatea desfășurată în cadrul comisiei:
Sub nici o formă în cadrul acestui proces instanța nu putea analiza activitatea sa desfășurată în cadrul comisiei; A făcut dovada că a fost membru al comisiei și a indicat temeiul legal în baza căruia trebuia să primească o indemnizație; nici măcar nu a cerut o sumă exagerată și s-a raportat la criterii de bun simț.
Pe baza acestor date instanța trebuia să se pronunțe.
Analiza activității sale în cadrul comisiei nu intră în competența instanței nefiind investită cu așa ceva;
Soluția dată de instanță apare ca o sancțiune.
Ori fiind în domeniul raporturilor de serviciu (reamintește potrivit legii nr. 188/1999 raporturile juridice dintre funcționarii publici stat sau administrația publică locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale
sunt raporturi de serviciu) instanța de judecată nu poate stabili sancțiuni nu poate da o soluție - sancțiune.
Dacă Comisia Locală de Fond Funciar ar fi fost nemulțumită de activitatea sa atunci la momentul respectiv și în termenele legale ar fi trebuit respectând procedura legală de sancționare a funcționarilor publici foarte elaborată de altfel (inclusiv cu Sesizarea comisiei de disciplină, cu citarea funcționarului public etc.) să propună sancționarea sa.
Potrivit prevederilor art. 65 din legea nr. 188/1999 sancțiunile ce pot fi aplicate funcționarilor publici sunt:
a) mustrare scrisă;
b) diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă de până la 3 luni;
c) suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, după caz, de promovare în funcția publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani;
d) retrogradarea în treptele de salarizare sau retrogradarea în funcția publică pe o perioadă de până la un an;
e) destituirea din funcția publică.
După cum se poate observa dacă un funcționar public nu își îndeplinește îndatoririle, atunci competența de a se pronunța aparține instituției publice de care aparține și în nici un caz unei instanțe de judecată în cadrul unui proces deschis tocmai de acesta pentru plata unui drept salarial.
Mai mult se observă că maximul diminuării drepturilor salariale este de 20% pe trei luni or instanța i-a cenzurat toate drepturile (100% ) pe aproximativ un an.
Din moment ce Comisia Locală de Fond Funciar nu a sesizat Comisia de Disciplină din cadrul Instituției Prefectului Județului C pentru sancționarea sa înseamnă că a apreciat că nu este cazul, activitatea sa în cadrul comisiei fiind apreciată ca fiind corespunzătoare, instanța de judecată neavând competența de a se amesteca în aceste chestiuni.
2) Chiar dacă prin absurd instanța ar fi putut lega plata indemnizației de activitatea prestată tot nu ar fi putut respinge cererea.
Astfel se precizează că nu a participat la ședințele comisiei locale:
Potrivit dispozițiilor legii nr.18 / 1991 - legea fondului funciar și ale nr.HG 180 /2000 - regulamentul de aplicare al legii, participarea la ședințele comisiilor locale nu este obligatorie, comisia putând funcționa legal în prezența majorității membrilor ( adică J plus 1).
Activitatea în cadrul comisiei de fond funciar nu se rezumă la ședințele comisiei locale de fond funciar, aceasta fiind mult mai complexă;
Astfel, potrivit dispozițiilor art.6 din HG 180 /2000 - regulamentul de aplicare al Legii nr. 18 / 1991, Comisiile comunale, orășenești sau municipale au următoarele atribuții:
a) preiau și analizează cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, cu excepția celor formulate de comune, orașe sau municipii; b) verifică în mod riguros îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 9 alin. 4 și 5 din Legea nr.18/1991, republicată, precum și la art. 6 din Legea nr. 1/2000, solicitând în acest scop toate relațiile și datele necesare;
c) stabilesc mărimea și amplasamentul suprafeței de teren pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii;
d) completează, în urma verificărilor efectuate, anexele la prezentul regulament cu persoanele fizice și juridice îndreptate;
e) primesc și transmit comisiei județene contestațiile formulate de cei interesați;
f) întocmesc situații definitive, potrivit competențelor ce le revin, privind persoanele fizice și juridice îndreptățite să li se atribuie teren, cu suprafața și amplasamentele stabilite, conform planului de delimitare și parcelare întocmit;
g) înaintează și prezintă comisiei județene, spre aprobare și validare, situațiile definitive, împreună cu documentația necesară, precum și divergențele produse și consemnate la nivelul acestor comisii;
h) pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul și completează filele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competențelor ce le revin;
i) identifică terenurile atribuite ilegal și sesizează primarul, care înaintează sub semnătură acțiuni în constatarea nulității absolute pentru cazurile prevăzute la art. III din Legea nr.169/1997;
j) exercită orice alte atribuții ce le revin din lege și din prezentul regulament".
Desigur, cum este inevitabil, aceste comisii au și o serie de litigii având potrivit dispozițiilor art.52 din legea nr. 18 / 1991 calitate procesuală activă și pasivă putând fi reprezentate de unul din membri.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din HG180 / 2000 - regulamentul legii 18 / 1991 "Comisiile comunale, orășenești sau municipale se constituie prin ordin al prefectului și vor fi formate din:
- primar - președintele comisiei;
- viceprimarul desemnat de primar;
- secretarul unității administrativ-teritoriale - secretarul comisiei;
- un specialist în măsurători topografice, cadastru agricol, organizarea teritoriului, îmbunătățiri financiare sau un specialist în cadastru general;
- un inginer agronom sau horticol din cadrul centrului agricol, al oficiului de consultanță agricolă sau din aparatul primăriei;
- un jurist din sistemul de organizare a agriculturii și alimentației sau din aparatul de specialitate al prefecturii ori al autorităților administrației publice locale;
- un reprezentant al inspectoratului silvic teritorial sau șeful ocolului silvic ori împuternicitul acestuia;
- șefii districtelor silvice ale căror păduri se află în limitele cadastrale ale localității;
- un specialist în cadastru forestier și amenajarea pădurilor;
- 1-5 reprezentanți ai proprietarilor care au solicitat terenuri conform Legii nr. 169/1997 și Legii nr. 1/2000, în funcție de structura administrativă a comunei, orașului sau municipiului.
Pentru realizarea atribuțiilor sus arătate sunt necesare și alte activități care nu se desfășoară în cadrul comisiei:
Astfel, specialistul în măsurători cadastrale împreună cu agentul agricol se deplasează pe teren, identifică efectiv terenurile pentru punerea în posesie; primirea contestațiilor se face de secretar care le înaintează spre soluționare prefecturii; unii membrii participă la ședințele comisiei județene de fond funciar atunci când se analizează în cadrul acestora măsurile dispuse de comisia locală; alți membri participă la procese; toate aceste activități și multe altele pe care nu are rost să le enumerăm se desfășoară fără a fi necesară întrunirea comisiei.
Prin Ordine diferite ale Prefectului am fost numit în 15 comisii locale de fond funciar (în cadrul Județului C funcționând 41 de astfel de comisii) în condițiile în care această instituție avea angajați doar 4 consilieri juridici și fiind obligatorie participarea în comisiile locale de fond funciar a unui consilier juridic din cadrul acestei instituții potrivit prevederilor legale sus arătate.
Știind că o lună de muncă are 20 de zile lucrătoare acest lucru înseamnă că numai o zi pe lună dacă ar fi participat la ședințele câte unei comisii ar fi însemnat să lucreze în cadrul Prefecturii o singură săptămână pe lună în condițiile în care activitatea sa potrivit fișei postului era deosebit de complexă și impunea prezența sa efectivă în cadrul acesteia.
Pentru aceste motive nu a participat la ședințele comisiilor locale decât atunci când erau probleme deosebite axându-se pe:
- consultații juridice pe care le oferea telefonic comisiei ținând legătura în special cu secretarul comisiei;
- pe participarea în cadrul ședințelor comisiei județene unde se analizau și validau sau invalidau propunerile comisiilor locale;
- pe participarea în procesele ce aveau loc;
În patru ani și J cât și-a desfășurat activitatea de acest fel i-au trecut prin mână 90% din procesele de fond funciar legate de Județul C în care comisiile locale au fost parte în proces; a redactat întâmpinări; a exercitat căi de atac ordinare și extraordinare și a participat efectiv în instanță la aproximativ 90% din cauzele în care s-a participat efectiv (de la cauze simple care priveau terenuri de câteva hectare până la islazuri comunale de sute de hectare; bălți de zeci de hectare și multe altele).
Pentru această participare un avocat ar fi devenit celebru atât din punct de vedere profesional cât și material, recurentului refuzându-mi-se plata unei indemnizații de doar 200 lei pe lună.
Din probele administrate, Curtea reține că prin Ordinul Prefectului Județului C nr.344/2004 a fost numit membru în Comisia Locală de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor de pe lângă Primăria com., jud. C în condițiile dispozițiilor art.2 alin.1 din HG nr.172/2001.
Reclamantul trebuia să beneficieze de indemnizația prevăzută la art. 117 din Legea 18/1991 republicată (art.94 din forma inițială a Legii 18/1991), al cărui cuantum a fost stabilit inițial prin Regulamentul de aplicare a acestei legi, aprobat prin G 131/1991, fără ca ulterior, noile regulamente de aplicare a legii 18/1991, aprobate prin G 1172/2001 și G 890/2005, să mai facă referire la cuantumul acestei indemnizații.
Această indemnizație este echivalentul muncii prestate de un membru al comisiei de fond funciar.
Din copiile proceselor verbale de ședință ale comisiei de fond funciar, pe perioada 24.09.2004-17.08.2005, rezultă că reclamantul nu a participat la nici o ședință a acestei comisii.
Din acest motiv, în mod legal, instanța de fond a apreciat că reclamantul nu este îndreptățit să primească indemnizația stabilită de lege.
Instanța de judecată este competentă să cerceteze dacă reclamantul a participat la ședințele comisiei fiindcă în funcție de această participare, legea stabilește că se plătește indemnizația. În cazul neparticipării, oricărui membru al comisiei nu trebuie să i se plătească indemnizația. Desigur că abilitarea de a cerceta această participare și de a-l sancționa pe cel care nu participă prin respingerea cererii de plată izvorăște din 117 din Legea 18/1991 republicată.
Pe de altă parte, este adevărat că activitatea unui membru al comisiei nu se reduce la participările în ședințele comisiei. Dar recurentul nu a făcut nici o dovadă cu privire la altă activitate desfășurată în cadrul comisiei, așa cum afirmă, dovadă ce-i revenea în baza art. 1169 civ.
În consecință, în baza art. 3041și 312 proc. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul reclamant împotriva sentinței civile nr. 927/28.05.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași, Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți Comuna, Consiliul Local al com., Primarul com. și Comisia Locală
pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor de pe lângă Primăria com.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.04.2009.
PREȘEDINTE JUDEC Ǎ TOR JUDEC ǍTOR
- - - ǍUN -
Tribunalul Călărași GREFIER
Secția Civilă
Jud. fond
Red. jud. /2 ex./08.05.2009
Președinte:Duican DoinaJudecători:Duican Doina, Păun Luiza Maria, Bîcu
