Persecutați politic - Acordare drepturi. Sentința 1459/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.1459
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.04.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Bîcu Vasile
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și DIRECȚIA GENERALĂ ANTICORUPȚIE.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că pârâții au depus la dosar la data de 24.03.2009 și 27.03.2009 întâmpinări.
Curtea, din oficiu, invocă excepția nulității acțiunii și reține cauza în vederea soluționării excepției invocate.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la 27.01.2009, reclamantul Ǎ NIL Ǎ a chemat in judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Direcția Generală Anticorupție solicitând:
Să se constate că:
1.Reclamantul, funcționar public cu statut special (polițist) al Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Direcția Generală Anticorupție, a fost și este discriminat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
A fost și este discriminat în raport cu demnitarii, cu judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și cu funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
acestora statul român, la începutul anului 2007, le-a majorat salariile sau indemnizațiile cu 5 % începând cu 01 ianuarie 2007, în raport cu nivelul lunii decembrie 2006, cu 2 % începând cu data de 01 aprilie 2007, față de nivelul lunii martie 2007 și cu 11 % începând cu data de 01 octombrie 2007 față de nivelul lunii septembrie 2007.
Singurii salariați ai statului cărora nu le-au fost majorate în nici un mod salariile în decursul anului 2007 până în prezent sunt polițiștii din cadrul
Statul român împreună cu pârâții, nerecunoscând același drept salarial ca și celorlalți funcționari publici sau demnitari și magistrați și refuzând să îi mărească indemnizația cu același procent ca și celorlalți salariați, începând cu 01 ianuarie 2007, au încălcat dispozițiile art.1 alin.2 lit. e pct. l din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare care prevăd că,principiul egalității între cetățeni, al excluderii discriminării sunt garantate prin exercitarea drepturilor: economice în special dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare" dar și dispozițiile Protocolului 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
2. Prin discriminarea pe care pârâții au făcut-o între polițiști pe de o parte și demnitarii aleși sau numiți, magistrați, funcționari publici și personalul contractual pe de altă parte eu, reclamantul a fost prejudiciat cu sumele aferente creșterilor salariale cu 5 % începând cu 01 ianuarie 2007 (în raport cu nivelul lunii decembrie 2006), cu 2 % începând cu data de 01 aprilie 2007 (față de nivelul lunii martie 2007) și cu 11 % începând cu data de 01 octombrie 2007( față de nivelul lunii septembrie 2007).
Să fie obligați pârâții la:
1. Înlăturarea pentru viitor a discriminării la care a fost supus reclamantul ca urmare a neacordării unui salariu în condiții egale cu ale magistraților, demnitarilor, funcționarilor publici ori salariați contractuali ai statului conform actelor normative în vigoare, discriminare ce nu poate fi înlăturată decât prin acordarea și reclamantului - polițist, a majorărilor salariale de 5 % începând cu 01 ianuarie 2007 (în raport cu nivelul lunii decembrie 2006), cu 2 % începând cu data de 01 aprilie 2007 (față de nivelul lunii martie 2007) și cu 11 % începând cu data de 01 octombrie 2007 (față de nivelul lunii septembrie 2007), majorări de altfel egale cu cele acordate prin art.1,2,3,4 din OUG10 din 31 ianuarie 2007, tuturor demnitarilor aleși sau numiți, judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție...tuturor funcționarilor publici și tuturor salariaților contractuali ai statului din Ministerul Internelor și Reformei Administrative;
2. Repararea prejudiciului cauzat reclamantului - polițist - ca urmare a discriminării prin neacordarea majorărilor salariale de 5 % începând cu 01 ianuarie 2007 (în raport cu nivelul lunii decembrie 2006), cu 2 % începând cu data de 01 aprilie 2007 (față de nivelul lunii martie 2007) cu 11 % începând cu data de 01 octombrie 2007( față de nivelul lunii septembrie 2007);
3. Plata dobânzilor legale (calculate conform art.3 alin.3 din OG9/2000 privind nivelul dobânzilor legale pentru obligații bănești) pentru sumele datorate începând cu luna ianuarie 2007 până la efectuarea plății;
4. sumelor datorate (prin aplicarea coeficienților de inflație) începând cu momentul nașterii dreptului nostru la despăgubire - 01 ianuarie 2007 și până în momentul efectuării plății efective a drepturilor salariale revendicate ca urmare a discriminării;
5. Efectuarea mențiunilor privitoare la majorările salariale în dosarul personal al reclamanților.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în ziua de 31 ianuarie 2007 Guvernul României a emis un număr de trei Ordonanțe simple (OG6/24.01.2007 privind unele măsuri salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, OG10/2007 privind creșterile salariale ce se acordă în anul 2007 personalului bugetar salarizat și OG16/31.01.2007 privind creșterile salariale pentru anul 2007 ale personalului salarizat) prin care a dispus majorarea salariului - începând cu 01 ianuarie 2007 - tuturor demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și salariaților Contractuali ai statului cu excepția polițiștilor care sunt și ei tot funcționari publici.
Prin nr.OG 10 din 31 ianuarie 2007 art. 1-4 au fost majorate salariile tuturor salariaților statului (demnitari, magistrați,
funcționari publici, salariați contractuali ) cu 5 % începând cu 01 ianuarie 2007 (în raport cu nivelul lunii decembrie 2006), cu 2 % începând cu data de 01 aprilie 2007 (față de nivelul lunii martie 2007) și cu 11 % începând cu data de 01 octombrie 2007( față de nivelul lunii septembrie 2007).
Prin nr.OG 16 din 31 ianuarie 2007 Guvernul a dispus și majorarea drepturilor bănești cu începere de la 01 ianuarie 2007 a personalului Tot la 31 ianuarie 2007 Guvernul a emis Ordonanța nr.27 prin care a majorat și salariile controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, cu aceleași procente, în aceleași tranșe și tot cu începere de la 01 ianuarie 2007.
În Legea nr.232 din 06 iulie 2007 publicată în Of. nr.171 din 16 iulie 2007 pentru aprobarea nr.OG6/2007, modificând art.39 în alin.2 al acestuia se prevăd majorări salariale în cota de 7% aplicată la salariul din 2006 și de 11% cu începere de la 01 octombrie 2007 aplicată la salariul din luna septembrie 2007 pentru toți funcționarii publici, exceptați fiind și de această dată polițiștii.
Potrivit art. 14 din Constituția României, salariații au dreptul la norme de protecție socială.
Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu brut minim pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege.
Consideră că restrângerea adusă prin măsura neacordării dreptului aduce atingere existenței acestui drept, încălcând flagrant dispozițiile art.53 din Constituția României.
În acest sens invocă și prevederile Legii nr.360/2002 ce reglementează statutul polițistului, care statuează că polițiștii au devenit funcționari publici cu statut special din anul 2002.
Art.20 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurate fără nici o deosebire, bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere sau orice altă situație.
Art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, semnată de România la 14.12.1955 consacră egalitatea în fața legii a cetățenilor, drepturi fără deosebire la o protecție egală a legii și dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări.
Exceptarea reclamantului de la creșterile salariale pe anul 2007, conform OG10/2007, contravine cu prevederile Directivei 2000/78/CE, de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, unde se definește discriminarea directă, ca fiind tratamentul diferențiat prin prisma unor persoane aflate în situații comparabile și nu în situații similare.
Este funcționar public cu statut special și primește pentru activitatea pe care o desfășoară un salariu nominal.
Baza acestui salariu o reprezintă valoarea forței de muncă, complexitatea și importanța activității pe care o desfășor, precum și nivelul îngrădirilor care îmi sunt impuse de reglementările legale.
Salariul real constă în cantitatea de bunuri și servicii pe care le pot obține cu salariul nominal.
Raportul dintre salariul nominal și cel real trebuie să fie același, adică în perioade diferite, cu aceeași sumă de bani primită, să se poată cumpăra aceeași cantitate de bunuri și servicii.
Tocmai în acest sens intervine statul anual și indexează salariile pentru salariații bugetari, pentru a acoperi nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum.
În acest sens s-a procedat la majorarea salariilor conform art. 1 din OG10/2007, majorare de la care au fost excluși reclamanții, astfel că în cauză sunt incidente prevederile art.2 din OG137/2000.
Astfel, consideră că prin refuzul de a i se recunoaște acest drept, aceleași ca și pentru ceilalți funcționari publici, au fost încălcate prevederile art.1-6 din nr.OG137/2000, referitor la prevenirea și sancționarea tuturor faptelor de discriminare și care statuează și promovează, principiul egalității între cetățeni", care în cazul de față, se poate realiza numai prin excluderea discriminării și garantarea exercitării drepturilor economice, în special dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, consacrată și prin Protocolul 12 din Convenție, precum și în art.154 alin.3 din Codul Muncii.
De asemenea consideră că sunt aplicabile prevederile art. 1084 din Codul Civil, deoarece este vorba despre pierderile ce le-am suferit și beneficiile de care am fost privat pe toată această perioadă, considerându-mă îndreptățit la despăgubiri constând în reactualizarea sumei ce mi se cuvine.
Totodată în ce privește dobânzile aferente sumei ce i se cuvine, conform prevederilor Codului Muncii, art.238, alin.1, lit. c, modif. prin Legea nr.241/2005, solicit ca aceasta să fie calculată din data de 01.01.2007 și până la plata integrală a sumei datorate.
Reclamantul își întemeiază acțiunea pe prevederile nr.OG137/2000 privind discriminarea cu precădere pe art.1, alin.2, lit. e, pct. I și pe prevederile Constituției României ce reglementează egalitatea în drepturi, egalitatea de tratament și nediscriminarea. pe prevederile art. 1-4 din nr.OG10/2007, ale art.1 din nr.OG16/2007 și ale art.2 alin.2 din OG27/2007, ale Legii nr.232/2007 dar și ale Legii nr.360/2002 privind Statutul Polițistului.
La 03.04.2009, pârâta Direcția generală anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a depus întâmpinare arătând că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant nu poartă semnătura acestuia.
Codul d e procedura civilă stabilește, în art. 82-84, condițiile generale pe care trebuie să le îndeplinească orice cerere de chemare în justiție, indicând atât forma acestor cereri, cât și mențiunile pe care trebuie să le cuprindă acestea.
Potrivit art.82 alin.1 pr. civ. orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie făcută în scris și să cuprindă arătarea instanței, numele, domiciliul sau reședința părților, ori, după caz, denumirea și sediul lor și ale reprezentantului, obiectul cererii și semnătura.
Conform art.133 alin.1 pr. civ.,cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul sau semnătura, va fi declarată nulă."
Pentru lipsa semnăturii, legea prevede posibilitatea reclamantului de a-și însuși cererea de chemare în judecată până la prima zi de înfățișare (art.133 alin.2 pr. civ.).
Față de aspectele învederate, solicită să se pună în vedere reclamantului să acopere această lipsă, iar în cazul în care aceasta nu va fi acoperită, să fie respinsă cererea de chemare în judecată ca fiind lovită de nulitate.
2. Potrivit prevederilor art. 10 alin.4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările ulterioare și ale Hotărârii Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatorică și efectivele Ministerului Administrației și Internelor, Direcția generală anticorupție este structura specializată din Aparatul Central al ministerului, pentru prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului propriu, fără personalitate juridică.
În conformitate cu art. 1 alin.1 din nr.OUG30/2007, Ministerul Administrației și Internelor este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică și sediul în municipiul
Potrivit art.3 lit. c pct. 17 din actul normativ de referință, MAI asigură protecția juridică a patrimoniului propriu și a intereselor sale legitime în fața instanțelor de judecată, fiind reprezentat prin personalul de specialitate pe baza împuternicirilor acordate pentru fiecare caz în parte, conform competenței stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor.
Conform prevederilor art.7 alin.4 din nr.OUG30/2007, în exercitarea atribuțiilor 1egale, ministrul administrației și internelor emite ordine și instrucțiuni, care pot avea caracter normativ sau individual. În acest sens, ministrul administrației și internelor a emis Instrucțiunile nr.1111/2005, potrivit cărora pentru unitățile fără personalitate juridică din Aparatul Central se citează ministerul, care este reprezentat în fața instanțelor judecătorești de către Direcția Juridică.
Față de cele expuse mai sus, înțelege să invoce excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a Direcției generale anticorupție din cadrul, deoarece nu are personalitate juridică, sens în care roagă să se dispună citarea Ministerului Administrației și Internelor cu sediul în B, nr. l A, sector 1,
3. Temeiul de drept pe care se fundamentează cererea de chemare în judecată îl reprezintă Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, invocându-se o posibilă discriminare în ceea ce privește modul de salarizare al polițiștilor față de demnitari, judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, funcționarii publici și salariații civili din Ministerul Administrației și Internelor.
Ținând cont de faptul că prin art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției (intrată în vigoare la data de 20 iunie 2008), s-a stabilit că nu constituie discriminare măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar, invocăm excepția inadmisibilității acțiunii formulată de către reclamant.
Conform celor afirmate de reclamant, ar însemna că orice drept salarial acordat unei categorii de personal din sectorul bugetar, poate fi obținut pe cale judecătorească și de alte categorii de personal bugetar, care apreciază că sunt discriminate, prin eludarea voinței legiuitorului, ceea ce este un lucru inadmisibil.
Argumentația pârâtei este susținută de Decizia nr.1325 din 4 decembrie 2008 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.872 din 23.12.2008), care a constatat că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competență să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt
discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În același sens, este și Decizia Curții constituționale nr. 819 din 3 iulie 2008 publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008), referitoare la prevederile art. 1, art.2 alin.3 și art. 27 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000.
4. Acțiunea trebuie respinsă ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Reclamantul se consideră discriminat din punct de vedere al salarizării, trecând cu vederea faptul că majorările salariale prevăzute de Ordonanțele Guvernului nr.6, 10, 16, 27/2007 se cuvin altor categorii de salariați (funcționarilor publici, salariaților civili, demnitarilor, magistraților, personalului și controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi) cu statute și legi de salarizare diferite față de polițiști, calitate pe care o are reclamantul ca angajat al Direcției generale anticorupție.
Drepturile salariale ale polițiștilor sunt stabilite prin Ordonanța Guvernului nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, act normativ care nu prevede acordarea majorărilor solicitate de reclamant.
Totodată, precizăm că, începând cu data de 01.01.2007, polițiștii au beneficiat de creșteri salariale ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare ai funcțiilor, conform Legii nr.491/2006 privind aprobarea nr.OG57/2006 pentru modificarea nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Așadar, fără a avea temei legal, reclamantul solicită acordarea unor drepturi bănești ca urmare a creșterilor salariale prevăzute, prin acte normative, pentru alte categorii de salariați bugetari din care acesta nu face parte.
Practica constantă a Curții Constituționale este aceea că egalitatea în fața legii nu înseamnă uniformitate, astfel încât dacă la situații egale se aplică un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit (spre exemplu Decizia nr. 192 din 13.05.2003 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.539 din 28 iulie 2003). Ca atare, pot exista sisteme de salarizare diferite corespunzătoare unor categorii diferite de salariați.
În vederea susținerii argumentelor noastre, invocăm practica judecătorească a Curții de Apel București într-un caz similar, respectiv dosarul nr-.
5. Cu privire la solicitarea reclamantului referitoare la plata sumelor de bani reprezentând majorările salariale prevăzute de nr.OG6, 10, 16, 27/2007, atât în sumă actualizată cu rata inflației, cât și la plata dobânzii legale, învederează instanței de judecată următoarele aspecte:
Actul normativ care reglementează dobânda legală este nr.OG 9/2000, cu modificările și completările aduse de Legea nr. 356/2002.
Potrivit dispozițiilor art. 1 coroborate cu cele ale art.8 din actul normativ susmenționat,părțile sunt libere să stabilească în convenții rata dobânzii pentru întârziere în plata unei obligații bănești, dobânda calculându-se numai asupra cuantumului sumei împrumutate".
Or, în cauza dedusă judecății pârâta nu numai că nu a stabilit printr-o convenție dobânda legală, dar nici nu poate fi pusă în întârziere, deoarece angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat instituției noastre se face numai în limita creditelor bugetare aprobate.
Rezultă deci, că nu există temei legal care să permită instanței obligarea ei la achitarea dobânzii legale la sumele de bani solicitate prin acțiune, pe lângă achitarea acestora în suma actualizată cu rata inflației.
Astfel, obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani reprezentând majorările salariale prevăzute de nr.OG 6, 10, 16, 27/2007, sub sancțiunea achitării dobânzii legale, pe lângă achitarea acestora în suma actualizată cu rata inflației, în raport cu dispozițiile art.5 și ale art.968 din civil, ar contraveni prevederilor legale.
Mai mult decât atât, nu se pot acorda două modalități de acoperire integrală a prejudiciului (actualizare cu indicele de inflație și dobândă legală) deoarece o asemenea soluție ar determina o îmbogățire fără just temei a persoanei care a formulat acțiunea.
La 03.04.2009, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, reprezentat prin Direcția Juridică a depus întâmpinare arătând că deși reclamantul susține că are calitatea de funcționar public, acesta are calitatea de funcționar public cu statut special - POLIȚIST, și își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale Anticorupție.
Solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 819 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 537 din 16 iulie 2008, s-a dispus admiterea excepției de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, constatându-se că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În motivarea acestei soluții, Curtea Constituțională a reținut că luând în considerare dispozițiile art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 prin care se instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată de a cere instanței de judecată, între altele, restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare deci și a prevederilor cu caracter discriminatoriu, instanța de judecată poate să înțeleagă - ceea ce s-a și petrecut în unele cauze - că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin. 1 în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Conform art. 147 din Constituția României, republicată dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Prin urmare, începând cu data de 16 iulie 2008, dispozițiile invocate mai sus sunt suspendate de drept, iar începând cu data de 31 august 2008, și-au încetat efectele juridice.
În cauza de față, reclamantul a promovat acțiunea invocând faptul că discriminarea este rezultatul prevederilor nr.OG 6, 0. nr. 10/2007 și G, nr. 6/2007, prin care s-au prevăzut creșteri salariale pentru anumite categorii de salariați bugetari.
Având în vedere faptul că reclamantul are calitatea de funcționar public cu statut special și își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale Anticorupție salarizarea acestuia se face potrivit normelor cuprinse în nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, act normativ care nu prevede acordarea acestor creșteri salariale.
Precizează că, începând cu data de 01.01.2007 polițiștii au beneficiat de creșteri salariale ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare ai funcțiilor, conform Legii nr. 491/2006 privind aprobarea 0. nr. 57/2006 privind modificarea 0. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Așadar, fără a avea temei legal, reclamantul solicită acordarea unor drepturi bănești ca urmare a creșterilor salariale prevăzute pentru anumite categorii de salariați bugetari din care membrii săi nu fac parte.
Practic, reclamantul invocă faptul că discriminarea s-a produs ca urmare a reglementărilor legale cuprinse în două ordonanțe ale Guvernului, prin care s-au prevăzut majorări salariale doar pentru anumite categorii profesionale.
Faptul că prin hotărârea judecătorească depusă la dosarul cauzei s-a admis cererea de acordare a unor drepturi similare cu cele ce constituie obiectul prezentei cauze, nu poate institui în sarcina instanței de judecată nici o obligație privind pronunțarea în același sens, practica judiciară neconstituind izvor de drept în sistemul de drept românesc ci, numai legea.
De asemenea, consideră că reclamantul în mod eronat solicită obligarea pârâtului la plata sumelor solicitate să se adauge și dobânda legală, de la 01.01.2007 și până la data efectuării plății efective.
Actul normativ care reglementează dobânda legală este 0. nr. 9/2000, cu modificările și completările aduse de Legea nr. 356/2002.
Potrivit dispozițiilor art. 1 coroborate cu cele ale art. 8 din actul normativ mai sus-menționat.,părțile sunt libere să stabilească în convenții rata dobânzii pentru întârziere în plata unei obligații bănești, dobânda calculându-se numai asupra cuantumului sumei împrumutate".
Or, în cauza dedusă judecății, pârâtul nu numai că nu a stabilit printr-o convenție dobânda legală, dar nici nu poate fi pusă în întârziere, deoarece, așa cum am precizat anterior, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat instituției noastre se face numai în limita creditelor bugetare aprobate.
Rezultă deci, că nu există temei legal care să permită achitarea de către pârât a dobânzii legale la suma de bani reprezentată de majorările salariale solicitate.
Astfel, obligația plății sumei de bani reprezentate de creșterile salariale menționate anterior, sub sancțiunea achitării de către pârât a dobânzii legale, contravine prevederilor legale.
Deși prin citația comunicată reclamantului la 10.03.2009, Curtea i-a pus în vedere să se prezinte și să semneze cererea de chemare în judecată sub sancțiunea anulării ei, acesta nu s-a conformat. Din acest motiv, în baza art. 133 alin. 2 proc. civ. Curtea va anula cererea reclamantului ca nesemnată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOT Ǎ ǍȘTE:
Anulează cererea formulată de reclamantul domiciliat în B,-, - 4-5,. C,. 1,. 94, sector 2 împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B, nr. 1A, sector 1 și Direcția Generală Anticorupție cu sediul în B,- A, sector 4, ca nesemnată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. jud. /4 ex./23.04.2009
Președinte:Bîcu VasileJudecători:Bîcu Vasile
