Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 257/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 257/CA/2009
Ședința publică de la 03 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Marius Ionel
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ A împotriva sentinței nr.1175/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. pentru reclamantul intimat C, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamantului intimat solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtă și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, pentru motivele expuse în întâmpinare și concluziile orale susținute în ședința publică din 10.02.2009. Cu 500 lei cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Alba instanța sub dosar nr-, reclamantul Cas olicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială A, prin sentința ce se va pronunța să se dispună: - anularea parțială a deciziei nr.721/2205 2008 și nr.721/30 06 2008 și emiterea uneia prin care să i se recunoască calitatea de beneficiar a Decretului - Lege nr. 118 / 1990 pentru întreaga perioadă pentru care a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate,considerată ca executată, respectiv aprilie-decembrie 1979.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că prin Sentința nr.149/1979 a Judecătoriei Turdaa fost condamnat la 8 luni închisoare cu executare la locul de muncă pentru difuzare de materiale aparținând cultului "Martorii lui ", infracțiune cu caracter politic, având în vedere că acest cult religios era interzis în România însă pârâta i-a acordat drepturile prevăzute de Decretul nr.118/1990 numai pentru perioada executată în detenție,respingând cererea pentru perioada aprilie-decembrie 1979 în care a executat pedeapsa la locul de muncă.
Cererea este motivată în drept pe prevederile Decretul nr.118/1990.
Prin sentința civilă nr. 1175 / CA/ 2008 Tribunalului Albas -a admis acțiunea reclamantului,a anulat parțial decizia nr.721/2205 2008 și nr.721/30 06 2008 ale pârâtei și a fost obligată pârâta să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar a Decretului - Lege nr. 118 / 1990 pentru întreaga perioadă pentru care a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate,respectiv și pentru perioada aprilie-decembrie 1979.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamantul îndeplinește condiția art.1 lit. a din Decretul - Lege nr. 118 / 1990 și pentru perioada aprilie-decembrie 1979, pedeapsa la care a fost condamnat pentru o infracțiune cu caracter politic fiind închisoarea care este o pedeapsă privativă de libertate,iar textul legal nu face distincție asupra modalității de executare Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția de Muncă și Socială, care a solicitat modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantului apreciind că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a legii când a reținut că reclamantul are dreptul de a i se recunoaște de către pârâtă calitatea de beneficiar al Decretului - Lege nr. 118 / 1990 și pentru perioada aprilie-decembrie 1979 când a executat pedeapsa prin muncă corecțională,această situație nefiind acoperită de prevederile legale -art. 86/7 Cod penal și art. 1 lit. a din Decretului - Lege nr. 118 / 1990.
Prin întâmpinare reclamantul intimat solicită respingerea recursului, apreciind că instanța a interpretat corect prevederile legale.
Recursul este nefondat pentru considerentele de mai jos:
Potrivit art.1 lit.a din Decretul - Lege nr. 118 / 199 "Constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice;"
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a prevederilor de mai sus în concordanță cu probele dosarului și prevederile Codului penal care reglementează pedepsele legale aplicabile persoanei fizice și modalitățile de executare a acestora relativ la pedeapsa închisorii care este o pedeapsă privativă de libertate,cât și la executarea acesteia la locul de muncă, acesta fiind o modalitate de executare a pedepsei cu închisoarea. Astfel potrivit art.52 penal Pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana condamnatului."
Codul nostru penal reglementează prin art. 53 pedepsele aplicabile persoanelor fizice,legea română cunoscând următoarele pedepse principale: detențiunea pe viață,închisoarea de la 15 zile la 30 de ani și amenda de la 100 lei la 50.000 lei.
Curtea reține că pedeapsa închisorii este o pedeapsă privativă de libertate, că nicăieri în cuprinsul Decretului - Lege nr. 118 / 1990 nu condiționează acordarea drepturilor de modalitatea de executare a pedepsei închisorii. Ori, dacă legiuitorul ar fi avut intenția de a face această deosebire, s-ar fi referit fără echivoc la acest aspect.
Totodată, se reține că interpretarea dată de Tribunal prin sentința atacată este în sensul și spiritul Decretului Lege nr. 118 / 1990, lege care consacră măsuri reparatorii pentru persoanele care au fost persecutate politic în timpul regimului comunist, ori în speță persecuția politică s-a întins pe toată perioada cât reclamantul a executat pedeapsa la care a fost condamnat.
Așa fiind, se impune respingerea recursului pârâtei conform art.312 alineat 1.pr. civ. nefiind incident motivul invocat potrivit art.304 pct.9 pr. civilă.
Totodată, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă va fi obligată recurenta la cheltuieli de judecată în valoare de 500 lei, în recurs, reprezentând onorariu de avocat justificat cu chitanță la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ A împotriva sentinței nr.1175/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatului C suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored./2 ex./06.03.2009
Jud.fond
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Marieta Florea, Marius Ionel
