Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 258/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 01.02.2008
DECIZIA CIVILĂ Nr. 258
Ședința publică din data de 28 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER:
S-a luat în examinarea recursul formulat de pârâta S C-S, împotriva sentinței civile nr. 261/12.2007,pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă,având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic L nr. 118/1990)
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar prin serviciul de registratură al instanței la data de 26.02.2008, concluzii scrise din partea intimatei reclamante.
Având în vedere lipsa părților și faptul că în baza art. 242 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 261/12.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C-S a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C-S, a anulat decizia nr.310/28.05.2007 și a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să stabilească reclamantei calitatea de beneficiară a prevederilor Decretul Lege nr. 118/1990.
Pentru a pronunța această hotărârea instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.1117/29.03.2007 la C-S reclamanta a solicitat comisiei acordarea drepturilor prevăzute de Decretul Lege nr. 118/1990.
Pârâta, urmare a examinării cererii, prin care petenta a solicitat stabilirea calității sale de beneficiar al Decretului Lege nr. 188/1990, reținând că acesta nu face dovada persecuției sale politice,respinge cererea formulată.
Prima instanță a reținut din examinarea documentației care a stat la baza emiterii deciziei contestate că tatăl reclamantei a fost condamnat, potrivit sentinței penale nr. 63/1953 pronunțată de Tribunalul Militar Timișoara pentru săvârșirea delictului de uneltire contra ordiei sociale prevăzut de art. 209 Pct. IV Cod penal(fila 33-37).
Tribunalul a reținut că din declarațiile date pe proprie răspundere, autentificate de către BNP, de către și, precum și din adeverința nr. 568/05.03.2007 emisă de primăria Comunei, rezultă că reclamanta împreună cu întreaga familie, a fost prigonită politic, obligată să presteze muncă în folosul comunității și a avut domiciliul forțat în localitatea, neavând dreptul să părăsească localitatea fără avizul jandarmilor(fila 40-41 dosar).
S-a mai reținut că potrivit disp. Art.1 lit. d din Decretul Lege nr. 118/1990 constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 06.03.1945, pe motive politice a avut stabilit domiciliul obligatoriu.
Față de toate acestea, tribunalul a apreciat că reclamanta a făcut dovada persecuției sale politice și ca atare a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C-S, a anulat decizia nr.310/28.05.2007 și a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să stabilească reclamantei calitatea de beneficiară a prevederilor Decretului Lege nr. 118/1990.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat recurs pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C-
În motivarea recursului pârâta a arătat, în esență, că într-adevăr în art.1 lit. d din Decretul Lege nr. 118/1990 se precizează că stabilirea domiciliului obligatoriu din motive politice se consideră vechime în muncă, dar în aliniatul 4 al aceluiași articol se arată că persoanele în cauză trebuie să facă dovada că nu au putut să se încadreze în muncă în funcții pentru care aveau pregătirea profesională, or,reclamanta la data condamnării tatălui său avea vârsta de 12 ani, iar din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă data concretă a domiciliului obligatoriu sau a cauzelor care au împiedicat-o să se încadreze în muncă. De asemenea, pârâta a mai arătat că reclamanta este doar urmașa pe linie paternă a persoanei persecutate din punct de vedere politic, respectiv tatăl acesteia,.
Recursul este nefondat.
Reclamanta a contestat în fața instanței de judecată Decizia nr.310/28.05.2007 a Direcției de Muncă și Protecție Socială C-S, prin care i-a fost respinsă cererea privind stabilirea calității de beneficiar al Decretului Lege nr. 188/1990, cu motivarea că nu face dovada persecuției sale politice, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să i se recunoască această calitate.
La dosarul cauzei au fost depuse declarațiile autentificate ale martorilor și, pentru a face dovada că reclamanta și familia acesteia au fost persecutate de autoritățile comuniste. Conform declarațiilor celor doi martori, familia reclamantei, inclusiv doamna, a avut domiciliu obligatoriu în localitatea (filele 18-19 dosar de fond).
De asemenea,la dosarul cauzei a fost depusă adeverința nr.568/5.03.2007 eliberată de Primăria comunei, prin care se atestă că, decedat în an ul 1992, avut domiciliu obligatoriu în ( fila 20 dosar de fond).
Astfel cum rezultă din cele de mai sus, pe de o parte, reclamanta a solicitat anularea deciziei emise de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar a prevederilor decretului lege nr. 118/1990, iar pe de alta, instanța nu i-a recunoscut reclamantei perioada în care a fost supusă persecuției ca vechime în muncă. Ar fi fost nelegal acest lucru având în vedere că în timpul persecutării familiei sale doamna era minoră și este evident că nu se pune probleme că în perioada amintită a fost împiedicată să se încadreze în muncă. La fel de semnificativ este că reclamanta nici nu a cerut recunoașterea perioadei în discuție ca vechime în muncă.
Prin probele administrate, reclamanta a urmărit să dovedească că împreună cu familia sa a fost persecutată, autoritățile regimului totalitar obligând familia să locuiască în comuna.
Acest fapt nu este contestat nici de pârâtă.
Prin urmare, doamna este îndrituită să i se recunoască, potrivit art. 1 lit. d din Decretul Lege nr. 118/1990, calitatea de persecutat politic.
Decretul Lege nr.118/1990 prevede o serie de beneficii în favoarea persoanelor persecutate, ca măsuri reparatorii, considerarea anumitor perioade ca vechime în muncă fiind doar un mod dintre aceste beneficii iar reclamanta nu se află în situația de a avea beneficiul amintit.
Prin sentința recurată instanța de fond a obligat pârâta să-i acorde reclamantei calitatea de beneficiar a Decretului lege nr. 118/1990, pe de o parte, stabilind că aceasta a fost persecutată, iar pe de altă parte, că pârâta să-i acorde drepturile ce i se cuvin în baza statutului de persecutat politic.
Astfel,pârâta are obligația să emisă o nouă decizie, act administrativ în baza căruia reclamanta urmează să beneficieze de drepturile enumerate în actul normativ precitat, cum sunt dreptul de asistență medicală gratuită, scutire de impozite,etc.(a se vedea în acest sens prevederile art. 6, cu titlu de exemplu).
Așa fiind,Curtea constatând că recursul pârâtei este nefondat, îl va respinge ca atare, conform art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta SCS, împotriva sentinței civile nr. 261/12.2007,pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 Februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Prima instanță - Tribunalul C-S - Judecător,
Red BI - 17.04.2008
Tehnored LM - 17.04.2008 - 2 expl.
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Ionel Barbă, Răzvan
