Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 253/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 01.02.2008
DECIZIA CIVILĂ Nr. 253
Ședința publică din data de 28 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Autoritatea Națională pentru Persoane cu handicap, împotriva sentinței civile nr. 2400/23.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care, față de lipsa părților și de faptul în baza art. 242 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, in stanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2400/23.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, a fost admisă în parte acțiunea reclamanților, împotriva pârâtei Autoritatea Națională Pentru Persoane cu Handicap, a obligat pârâta să le plătească reclamanților primele pentru concediile de odihnă aferente anilor 2001 -2006, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data efectivă a plății.
A fost respinsă acțiunea reclamanților, pentru plata primelor pentru concediile de odihnă aferente anilor 2000.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Arad sub nr- reclamanții, au chemat în judecată pârâta Autoritatea Națională Pentru Persoane cu Handicap, solicitând obligarea acesteia la plata primelor pentru concediile de odihnă aferente anilor 2000 - 2006, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data efectivă a plății.
În motivarea acțiunii,reclamanții arată că în calitatea lor de funcționari publici, în conformitate cu prevederile art. 34 alin.2 din legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare, deși aveau dreptul, pe lângă indemnizația de concediu la oprimă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, în perioada respectivă acest drept nu le-a fost acordat, întrucât prin acte normative succesive, în perioada anilor 2001-2006, au fost suspendate efectele sale. Suspendarea este contrară prevederilor art. 53 din Constituție și art5.18 din vechiul Cod al și al art. 38 și 281 -284 din noul cod al muncii.
Deși legal citată,pârâta nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat în scris excepții sau cereri.
Potrivit art. 18 din Decretul nr. 167/1958, privitor la prescripția instinctivă, instanța este obligată ca, din oficiu, să cerceteze, dacă dreptul la acțiune al reclamanților este prescris.
Această excepție, conform art.137 din Codul d e procedură civilă, se analizează împreună cu fondul cauzei,fiind strict legată de existența dreptului dedus judecății.
Astfel, trebuie menționat că prin art. 33 alin. 2 din Statutul funcționarilor publici, s-a stabilit că funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu la oprimă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
După republicarea Legii nr. 188/1999 în Monitorul Oficial nr.251 din 22.03.2004, art.33 a devenit art.34, fiind în vigoare, în aceeași formă și la această dată.
Cu toate acestea,îndată după intrarea în vigoare a Statutului funcționarilor publici, prin art. III din OUG nr. 33/2001, privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor Publici,s-a dispus suspendarea până la data de 01.01.2002, a dispozițiilor art. 33 alin.2 din Legea nr. 188/1999, referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediu de odihnă.
Prin art.32 din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 s-a prevăzut că termenele reglementate de art. III din OUG nr. 33/2001 se prelungesc până la data de 30 decembrie 2002.
Prin art.10 alin.3 din Legea bugetului de stat pe anul 2003, nr.631/2002, s-a prevăzut o dispoziție similară, în sensul prelungirii până la data de 31 decembrie 2003 suspendării.
Și art.9 din Legea bugetului de stat pe anul 2004, nr.507/2003, s-a dispus că aplicarea prevederilor din actele normative referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă prevăzute de Statutul funcționarilor publici,se suspendă până la data de 31 decembrie 2004.
Art.8 alin.7 din legea bugetului de stat pe anul 2005,nr.511/2004 a reiterat aceeași dispoziție de suspendare pentru un nou termen, data de 31.12.2005.
În sfârșit, ultima lege, cea a bugetului de stat pe anul 2006, nr. 379/2005, dispune în art.5 alin.5 că prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele de concediu ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă se suspendă până la data de 31 decembrie 2006.
Potrivit art.1 din Decretul nr.167/1958,dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit la art. 3 din același decret, care este de 3 ani.
Art.7 alin.3, din același decret, prevede că dacă dreptul este sub un termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când a expirat termenul.
Cum termenul de suspendare succesivă a expirat doar la 31 decembrie 2006, dreptul la acțiune al reclamanților pentru primele de concediu aferente perioadei 2001-2006, s-a născut doar la această dată,astfel că nu este prescris.
Astfel, deși dreptul există, exercițiul său a fost împiedicat, contravenindu-se astfel art. 53 din Constituție revizuită(art.49 din Constituția din 1991),împrejurare în care,instanța va restabili principiul constituțional încălcat prin legile de suspendare cât și principiul că un drept legal prevăzut are un conținut real, efectiv, neputând fi redus lanudum jus.
Pe lângă despăgubirea ce se va acorda reclamanților pentru neplata primelor de concediu pentru perioada 2001-2004,acestora li se cuvin daune interese compensatorii,în scopul acoperirii prejudiciului suferit ca urmare a devalorizării monedei naționale pentru perioada respectivă, calculate potrivit coeficienților de inflație în condițiile prevăzute de art. 161 alin. 4 și art. 295 alin.2 din Legea nr.53/2002, aplicabile și funcționarilor publici, în virtutea dispozițiilor art.93 din Statutul funcționarilor publici. Potrivit acestora, Codul muncii se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, dacă acestea nu sunt complete și este compatibilă completarea lor cu dreptul comun,respectiv Codul muncii. Acesta prevede în art.161 alin.4, că întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului prin neexecutarea la termen a obligației.
La acțiune reclamanții au anexat copii după tabele privind perioadele lucrate și sumele în funcție de care urmează a fi calculate primele pentru concediile de odihnă, statul de funcțiuni și carnetele de muncă, din care rezultă că îndeplinesc calitatea de funcționari publici.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap, arătând, în esență, că dreptul la prima de concediu pentru funcționarii publici a fost reglementat abia începând cu 25.03.2004, că succesiv prevederile art.34 din Legea 188/1999 au fost suspendate.
Recursul este nefondat.
În primul rând, Curtea reține că afirmația recurentei că, dreptul la prima de concediu a fost reglementat abia în 2004, este eronată,dreptul în discuție fiind recunoscut de la aprobarea în formă inițială a Legii nr. 188/1999, reglementare cuprinsă însă în art. 33(2) din acest act normativ. Acest lucru este evident și din examinarea art. 3 din OUG nr. 33/2001,prin care s-a dispus prima oară suspendarea prevederilor art.33(2) referitoare la dreptul la prima de concediu a funcționarilor publici.
Împrejurarea că dreptul la prima pentru concediu prevăzut de art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999, modificată, a fost suspendat prin legile bugetare invocate prin cererile de recurs, nu echivalează cu înlăturarea existenței lui, atâta timp cât printr-o altă dispoziție legală acest drept nu a fost abrogat și prin nerecunoașterea lui s-ar contraveni atât art. 53 din Constituție cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin urmare, dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data la care a încetat orice cauză de suspendare, care a întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune pentru beneficiarii prevederii legale susmenționate și a cărei aplicare a fost suspendată sau amânată, prin acte normative temporare, până la data de 1 ianuarie 2007.
În consecință,Curtea, potrivit art. 312 Cod procedură civilă ca respinge ca nefondat recursul formulat de către pârâta Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap, împotriva sentinței civile nr. 2400/23.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din data de 28 Februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Prima instanță - Tribunalul Timiș - Judecător - G,
Red BI- 14.04.2008
Tehnored LM- 14.04.2008 - 2 expl.
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Ionel Barbă, Răzvan
