Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 354/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 354
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 8 FEBRUARIE 2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Cristina Petrovici
JUDECĂTOR 2: Ion Eugenia
JUDECĂTOR 3: Stanisor Denisa
GREFIER:
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul - pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 153/6.03.2008 Tribunalul Giurgiu Sectia Civila, in dosarul nr. -, in contradictoriu cu intimații - reclamanti, -, și și intimatii - pârâti CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și TRIBUNALUL GIURGIU
La apelul nominal făcut in ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind cereri de formulat, sau excepții de invocat, Curtea luând act de cererea de soluționare a recursului in lipsă, constată cauza in stare de judecată, reținând-o spre deliberare.
CURTEA,
Asupra recursului de;
Prin sentinta civila nr. 153/6.03.2008 Tribunalul Giurgiu Sectia Civila, in dosarul nr. - s-a admis acțiunea formulată de reclamantele, și, astfel cum a fost precizată (prin concluzii scrise), împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul.
A obligat pârâții să calculeze și să plătească reclamantelor sporul de fidelitate prevăzut de art. 18 alin. 3 din nr.OG 83/2001, actualizat în raport de indicele de inflație, de la data nașterii dreptului până la plata efectivă, pentru perioada 01 septembrie2006 la zi, corespunzător perioadei în care au avut calitatea de funcționar public.
A admis excepția lipsei calității procesuale invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea reclamantelor față de acest pârât.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâtul Ministerul Justiției, precum și excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut cat priveste excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și cea a inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, invocate de acest pârât, ca sunt neîntemeiate.
Astfel, s-a aratat că Ministerul Justiției, deși nu are atribuții directe stabilite în sarcina sa în legătură cu încadrarea și stabilirea drepturilor salariale ale personalului din departamentul economico - financiar și administrativ al instanțelor judecătorești, el este ordonatorul principal de credite și față de această împrejurare subzistă calitatea sa procesuală pasivă.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, ca urmare a lipsei procedurii prealabile, invocată de aceleași pârât prin întâmpinarea formulată, tribunalul reține că, întrucât în cauză este vorba de drepturi bănești ce au ca referință salariul de bază, deci un element al raporturilor de muncă și se aplica art. 91/1 din Legea nr. 188/1999 care se completează cu dispozițiile legislației muncii, nu sunt aplicabile prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Mai mult, chiar dacă reclamantele ar fi solicitat aceste drepturi bănești, este evident că răspunsul pârâtelor ar fi fost un refuz categoric, după cum rezultă din întâmpinările depuse la dosar de acestea din urmă, astfel că se poate spune că sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. 5 raportat la art. 2 alin. 2 din legea contenciosului administrativ.
A aprecia că acțiunea reclamantelor, funcționari publici, este inadmisibilă ca urmare a lipsei plângerii prealabile, ar însemna o îngrădire a accesului liber la justiție, principiu instituit de art.21 alin.1 din Constituția României și art.6 alin.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, tribunalul a retinut ca nu s-au probat raporturile juridice directe dintre reclamante și acesta și a respins acțiunea reclamantelor față de o persoană fără calitate.
Cât privește fondul cauzei tribunalul a reținut că acțiunea reclamantelor este întemeiată.
În acest sens a aratat că reclamantele sunt funcționari publici în cadrul Tribunalului Giurgiu la departamentele economico - financiar și administrativ, biroul de informare și relații publice și la biroul de expertize tehnice judiciare și contabile, astfel că le sunt aplicabile dispozițiile art. 40 din nr.OUG 92/2004 potrivit cărora funcționarii publici din cadrul instanțelor judecătorești beneficiază de aceleași drepturi salariale și sporuri prevăzute de legislația specifică autorității judecătorești în cadrul căreia își desfășoară activitatea.
În categoria "sporuri și alte drepturi salariale" prevăzute de textul anterior menționat, se încadrează și sporul de fidelitate prevăzut de art. 18 alin. 3 din nr.OG 83/2003 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1993 privind salarizarea și alte drepturi ale persoanelor din organele autorității judecătorești și de art. 16 alin. 1 din nr.OG 8/2007 privind, printre altele, și salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești.
Concluzia că sporul de fidelitate se încadrează în categoria prevăzută de art. 40 din nr.OUG 92/2004 reiese chiar din denumirea acestuia, dar și din semnificația dată noțiunii de dispozițiile art. 18 alin. 3 din nr.OG 83/2000 și ale art. 16 din nr.OG 8/2007, care stabilesc că personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de fidelitate în raport cu vechimea efectivă în funcția auxiliară de specialitate cuprins între 5 - 20% în funcție de vechime.
De altfel prin sentința civilă nr. 116/LM/28.03.2006 a Tribunalului Giurgiu definitivă, reclamantelor le-a fost admisă acțiunea cu privire la drepturi de aceeași natura - spor de fidelitate - începând cu data de 01.01.2005, aceasta fiind și pusă în executare și acordându-li-se aceste drepturi până la data de 31.08.2006 - dată de la care însă nu au mai primit sporul de fidelitate, ceea ce le-a determinat să introducă o nouă acțiune pentru perioada 01.09.2006 la zi.
Față de cele reținute tribunalul consideră că cererea reclamantelor cu privire la acordarea sporului de fidelitate pentru perioada 01.09.2006 la zi este întemeiată și va fi admisă ca atare, în sensul obligării pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Giurgiu la calcularea și la plata către reclamante a sporului de fidelitate prevăzut de art. 18 alin. 3 din nr.OG 83/2001, actualizat în raport de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă, pentru perioada 01.09.2006 la zi, corespunzător perioadei în care acestea au avut calitatea de funcționari publici.
In final a aratat ca în raport de dispozițiile art. 1073 cod civil se impune repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamante prin devalorizarea monedei naționale, astfel că sumele reprezentând drepturi bănești cuvenite cu titlu de spor de fidelitate, vor fi actualizate în raport de indicele de inflație la zi.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul Ministerul Justitiei care solicită admiterea recursului, modificarea sentintei atacate în sensul respingerii actiunii ca neântemeiată.
Recurentul a onsiderat că hotărărea este dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de ari. 304 pcl. 9 din Codul d e proc. civilă.
Prin decizia nr. 23/2008, ICCJ, admițând recursul in interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curie de Casație și Justiție, a stabilit că dispozițiile ari. 40 și 41 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, aprobată prin Legea nr. 76/2005, ari. 42 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată prin Legea nr. 417/2006 și ari. 41 din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici in anul 2007, aprobată prin Legea nr. 232/2007, se interpretează În sensul că:
Functionarii publici din cadrul instantelor și parchetelor nu beneficiază de drepturile bănești reglementate de legislatia specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instantelor și al parchetelor de pe lângă acestea.
In continuare, pe fondul speței daduse judecății, a arătat că, astfel cum a observat și instanța de fond, potrivit art. 40 din nr.OUG 92/2004: "Funcționarii publici beneficiază de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifica autorității sau instituției publice in care iși desfășoară activitatea".
Acest articol reprezintă o dispoziție complementară și nu se referă la drepturi cu caracter general și principal, ci la unele drepturi specifice unor anumite domenii de activitate de care beneficiază persoanele care se incadrează in aceste domenii.
Actele normative speciale care reglementează organizarea și funcționarea unei anumite instituții prevăd expres categoriile de beneficiari, printre aceștia putând fi și funcționari publici. Drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate de la instante și parchete, care sunt prevăzute numai pentru aceștia, nu se pot acorda, prin extindere, si altor categorii de personal.
Finalitatea urmărită de legiuitor prin dispoziția legală invederată nu poate fi echivalarea sistemelor de salarizare prevăzute de lege pentru celelalte categorii de personal din sistemul judiciar cu cel al funcționarilor publici.
In ințelesul dat acestuia de către instanța de fond, funcționarii publici ar putea beneficia de oricare dintre drepturile și sporurile prevăzute de oricare dintre actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. O astfel de concluzie este greșită, câtă vreme actele normative la care instanța face referire nu stabilesc expres ca beneficiari și categoria de personal a funcționarilor publici.
Rezultă că reclamantii nu pot beneficia de drepturile salariale prevăzute 1n legislatia specifică judecătorilor si procurorilor sau a personalului auxiliar. ci numai de drepturile salariale si alte sporuri ce rezultă din actele normative. speciale ce reglementeaza salarizarea si alte sporuri pentru personalul bugetar.
In conformitate cu art. 1 din OG 6/2007,(1) Prezenta ordonanță reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și modul de acordare a creșterilor salariale ale funcționarilor publici in anul 2007.(2) Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile. stimulentele și alte drepturi. "
De asemenea, funcționarii publici beneficiază de salariu de merit, precum și de creșteri salariale in cazul absolvirii unei forme de invățămănt superior, de spor de vechime, de plata orelor suplimentare, spor de 15% pentru titlul științific de "doctor", spor pentru condiții vătămătoare de muncă, spor de confidențialitate de 15%, precum și de premiu anual, in conditiile stabilite prin dispozitiile OG 6/2007, in raport de institutia in cadrul căreia functionează.
De asemenea, este de reținut și faptul că atât Legea nr.304/2004, căt și OG nr.8/2007 nu conțin dispoziții din care să rezulte că funcționarii publici incadrați la judecătorii, tribunale ori curți de apel pot beneficia de drepturile salariale prevăzute pentru personalul auxiliar ai acestor instanțe.
Dimpotrivă, in legătură cu funcționarii publicii din cadrul instanțelor judecătorești, in art. 128 din Legea nr.304/2004 se prevede: " economici, informaticienii și personalul de specialitate din activitatea financiar-contabilă și din birourile locale pentru expertize judiciare tehnice și contabile au calitatea de funcționari publici, avănd drepturile și obligațiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare."
important de retinut este faptul că sporul de fidelitate prevăzut de art. 16 din OG. 8/2007 a fost instituit ca o recompensă pentru "fidelitatea fată de profesie" și însuși personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești beneficiază de acest spor numai in raport cu perioadele in care au indeplinit functiile prevăzute in mod expres de lege, respectiv de art.3 alin.1 și art.93 din legea nr.567/2004.
Or, dacă personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și din cadrul parchetelor de pe lângă acestea beneficiază de acest spor numai in raport cu perioada 1n care au indeplinit funcțiile menționate, nu și pentru perioadele in care au indeplinit și alte funcții, cu atât mai mult nu pot beneficia de acest spor alte categorii de personal.
In drept, a invocat dispozitiile art. 304 pct. 9, 312 Cod procedura civila.
Recursul a fost inregistrat la ICCJ, care prin decizia nr. 2015/24.02.2009 la declinat in favoarea Curtii de Apel
Analizand actele si lucrarile dosarului, curtea constata ca recursul paratului este intemeiat pentru urmatoarele considerente:
Prin cererea lor reclamantele au solicitat obligarea paratilor Ministerul Justitiei, Curtea de Apel B, Tribunalul Giurgiu si MEF la plata sporului de fidelitate coform art. 18 al. 3 din OG nr. 83/2000 si art. 16 al. 1 din OG nr. 8/2007.
Reclamantele au mai invocat dispozitiile art. 40 din OUG nr. 92/2004 si art. 41 din OG nr. 6/2007.
Reclamatnele sunt functionari publici la Tribunalul Giurgiu.
ICCJ prin decizia nr. 23/12.05.2008 a admis recursul in interesul legii si a decis ca "ispozițiile art. 40 si 41 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, ale art. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, și ale art. 41 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, se interpretează în sensul că:
Funcționarii publici din cadrul instanțelor și parchetelor nu beneficiază de drepturile bănești reglementate de legislația specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și al parchetelor de pe lângă acestea".
Prin urmare instanta de fond a dat o hotarare cu interpretarea gresita a legii fiind incidente dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Deciziile ICCJ pronuntate in recursurile in interesul legii sunt obligatorii potrivit art. 329 Cod procedura civila pentru instante in ceea ce priveste dezlegarea data problemelor de drept judecate.
Asa fiind acordarea pentru functionarii publici a unor drepturi prevazute pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instantelor este gresita.
de cele retinute mai sus se constata intemeiat recursul in ceea ce priveste obligarea paratilor să calculeze și să plătească reclamantelor sporul de fidelitate prevăzut de art. 18 alin. 3 din nr.OG 83/2001, actualizat în raport de indicele de inflație, de la data nașterii dreptului până la plata efectivă, pentru perioada 01 septembrie 2006 la zi, corespunzător perioadei în care au avut calitatea de funcționar public.
In baza art. 304 pct. 9 Cod procedura civila va admite recursul si conform art. 312 cod procedura civila va modifica in parte sentinta atacata in sensul ca va respinge ca neintemeiata actiunea formulata de reclamante, in contradictoriu cu paratii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel B si Tribunalul Giurgiu.
Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei recurate, pentru ca pe de o parte nu au fost formulate motive de recurs privind modul de solutionare al exceptiilor si nici nu exista motive de ordine publica care sa implice modificarea solutiei instantei de fond pe respectivele exceptii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul - pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI (fost ) cu sediul in B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr. 153/6.03.2008 Tribunalul Giurgiu Sectia Civila, in dosarul nr. -, in contradictoriu cu intimatele - reclamante, -, și cu domiciliul ales la Tribunalul Giurgiu in G,-, jud. G și intimatii - pârâti CURTEA DE APEL BUCUREȘTI cu sediul in B, nr. 5, sector 4, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul in B,-, sector 5 și TRIBUNALUL GIURGIU cu sediul in in G,-, jud..
Modifică în parte sentința atacată în sensul că, respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamante, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Giurgiu.
Menține celelalte dispozițiile ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astazi, 8.02.2010.
PRESEDINTE JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
RED. JUD. CP (2 ex.)
Jud. Fond - /
Președinte:Cristina PetroviciJudecători:Cristina Petrovici, Ion Eugenia, Stanisor Denisa
