Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 553/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.553/ Dosar nr-
Ședința publică de la 07 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
JUDECĂTORI: Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Maria JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția de Muncă și Socială a Județului B împotriva sentinței civile nr. 398/CA din 8 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 30 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 07 iulie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sent.civ. nr. -/CA/08.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ B, și în consecință:
S-a anulat hotărârea nr. 136/07.11.2008 emisă de intimata Direcția De Muncă Și Socială B și obligă intimata la emiterea unei hotărâri prin care să acorde reclamantului drepturile prevăzute de nr.OUG 6/2008.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
La data de 06.11.2008 reclamantul a formulat cerere către pârâta DIRECȚIA ȘI SOCIALE B,înregistrată sub numărul pentru a i se recunoaște calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și pentru a beneficia de dispozițiile OUG nr.6/2008.
Prin Hotărârea nr. 136/07.11.2008 pârâta a respins cererea reclamantului, motivându-se că "din actele depuse la dosar nu rezultă faptul că petentul îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art.19 alin.2 din OUG nr.6/2008. acesta nu dovedește faptul că privarea de libertate pentru efectuarea de cercetări a avut una din următoarele consecințe:- i s-a stabilit domiciliu obligatoriu /a fost strămutat într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau a fost deportat
În condițiile art.22 din OUG nr.6/2008 reclamantul a contestat această hotărâre cu respectarea dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr.554/2004.
La soluționarea acțiunii s-au avut în vedere dispozițiile acestui act normativ - art.19 alin.1 și 2 din OUG nr.6/2008, potrivit cărora "constatarea calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 se face, la cererea persoanei interesate, de către direcțiile de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, pe baza avizului prealabil consultativ al Asociației <<15 1987>>.
(2) Dovada calității prevăzute la alin. (1) se face de către persoana interesată, cu înscrisuri oficiale eliberate de către organele competente, din care să rezulte privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe:
a) stabilirea domiciliului obligatoriu;
b) strămutarea într-o altă localitate;
c) deportarea."
Rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei că reclamantul a fost unul dintre participanții la revolta muncitorească din 1987, in urma căreia acesta a cercetat potrivit tabelului emis de CNSAS poziția 109. Urmare a participării active la revolta muncitorească anticomunistă din 1987 reclamantul a fost reținut timp de două zile pentru cercetări și ulterior până în decembrie 1989 verificat de către Securitate sau organele de miliție,neavând posibilitatea de a părăsi localitatea de domiciliu decât cu anunțarea prealabilă a autorităților ceea ce echivalează cu stabilirea unui domiciliu obligatoriu.
Această stare de fapt a fost confirmată de declarațiile martorilor și.
Ar fi inechitabil, împotriva spiritului /2004, discriminatoriu și contrar dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului să fie excluși participanții la evenimentele din 1987 de la beneficiile recunoscute prin Legea recunoștinței printr-o interpretare restrictivă a prevederilor legale,cu atât mai mult cu cât în preambulul OUG nr. 6/2008 se menționează că la adoptarea ordonanței s-a plecat de la imperativul acordării unor reparații morale și materiale care să compenseze,măcar în parte,pierderile și suferințele acestor persoane.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de textul de lege citat anterior, astfel că reclamantul a dovedit temeinicia cererii sale în sensul că acesta este o persoană care a avut de suferit in urma evenimentelor din 1987. Instanța are in vedere și soluția pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului in cauza Beian împotriva României.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B, solicitând admiterea recursului și, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantului, motivând în esență că reclamantul nu a dovedit cu documente participarea sa la evenimentele din 15 1987 din B, ci numai cu declarațiile notariale ale unor martori, în sensul că asupra sa ar fi fost dispuse măsuri în sensul de a fi fost cercetat sau arestat pentru participarea la evenimentele din 1987 din Recurenta pârâtă a susținut în recurs că reclamantul intimat nu a dovedit că face obiectul legii reparatorii, anume a prevederilor art.19 alin.2 din OUG nr.6/2008, apreciind ca insuficientă dovada cu declarațiile notariale ale unor martori care afirmă că reclamantul intimat ar fi fost arestat pentru cercetări și ulterior i s-a stabilit domiciliu obligatoriu, deoarece textul art.21 alin.1 și 2 din OUG nr.6/2008 stabilește ce condiții trebuie îndeplinite pentru a beneficia de prevederile favorabile ale actului normativ. Recurenta a mai arătat că reclamantul nu figurează în două decizii reparatorii ale Curții Supreme de Justiție din anii 1990-1991 referitoare la situația juridică a persoanelor condamnate pentru participarea la evenimentele din 15 1987 din B, fapt care atestă că în realitate reclamantul nu ar fi participat la revoltă.
În întâmpinarea depusă la dosar, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă și menținerea sentinței atacate, arătând că a fost supus unor verificări, cercetări, audieri, s-a pus sechestru asigurător pe bunurile mobile și imobile și s-a încercat îndepărtarea din unitățile în care și-a desfășurat activitatea, figurând pe lista persoanelor cercetate pentru evenimentele din 15 1987 din B, listă întocmită de fosta securitate comunistă.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs urmează a respinge recursul ca neîntemeiat, menținând sentința atacată.
Astfel, așa cum corect a reținut instanța de fond, obiectul cererii reclamantului îl constituie aplicarea prevederilor favorabile din OUG nr.6/2008 și recunoașterea calității de persoană care a avut de suferit de pe urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 15 1987, cu consecințele legale corelative. Reclamantul a depus la dosar acte doveditoare, din care rezultă fără dubiu că reclamantul a fost unul dintre participanții la revolta muncitorească din 1987 din B, în urma căreia intimatul reclamant a fost cercetat potrivit tabelului emis de către CNSAS, pct.109 (fila 11 dosar fond). Instanța de fond a ascultat martorii și, care confirmă susținerile reclamantului intimat în sensul că a fost reținut și cercetat de Securitate și de pentru participarea la revolta muncitorească de la B, în 1987.
De asemenea, corect a reținut instanța de fond că nerecunoașterea drepturilor cu caracter eminamente compensator stabilite prin OUG nr.6/2008, Legea nr.341/2004 ar reprezenta o discriminare față de ceilalți luptători anticomuniști din 1987 cărora le-au fost recunoscute drepturile. Curtea apreciază că instanța de fond a judecat corect fondul cauzei, recunoscând reclamantului dreptul de a beneficia de prevederile cu caracter reparator ale OUG nr.6/2008, fiind totodată corectă și menționarea în motivarea sentinței atacate a hotărârii pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Beian contra România cu privire la interzicerea practicilor discriminatorii.
Prin urmare, urmează ca recursul declarat de pârâtă să fie respins, menținându-se sentința atacată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B împotriva sentinței civile nr. 398/CA/08.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 iulie 2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Maria
- - - - - - -
Grefier
Red./20.07.2009
Dact./22.07.2009/ 2 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Maria
