Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 592/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.592/CA
Ședința publică din 13 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă - DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C - S - cu sediul în C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr. 1104/ CA/ 15.08.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, -.B,.1,.16, jud.C, având ca obiect refuz acordare drepturi.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata reclamantă personal, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus prin serviciul de registratură precizări din partea recurentei pârâte.
Întrebată fiind intimata reclamantă, arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, luând concluziile intimatei reclamante, potrivit cu care nu mai are cereri prealabile, în baza art.150 Cod procedură civilă constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Constanța ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată;
Reclamanta a chemat în judecată la data de 28.03.2008 pe pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu aceasta să se dispună revizuirea hotărârii nr.811/05.02.1999, astfel cum a fost modificată și completată prin hotărârea nr.811/23.08.1994 privind acordarea unor drepturi conform DL 118/ 1990.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin hotărârea nr. 811/ 05.02.1991 i s-a recunoscut calitatea de beneficiară a DL 118/1990, iar ulterior prin decizia nr.1082/07.06.2007 i s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă conform art. 1 coroborat cu art.3 lit.c și d din OUG 214/1999, însă, deși s-a adresat pârâtei, aceasta refuză să îi acorde și drepturile prevăzute de art.1 lit.d din DL 118/1990.
Prin sentința civilă nr.1104/CA/15.08.2008 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu C și a anulat hotărârea nr.811/05.02.1991 astfel cum a fost modificată și completată prin hotărârea nr. 811/23.08.1994 emisă de Comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice conform DL 118/1990 și a obligat pârâta să emită o hotărâre prin care să se constate calitatea reclamantei de beneficiară a art.1 lit.d și e din DL 118/1990 cu consecința plății drepturilor cuvenite, corespunzător perioadei pentru care au fost recunoscute acestea.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că art. 13 din DL 118/1990 R, cu modificările ulterioare, prevede că "Direcțiile de muncă, atunci când sunt sesizate sau din proprie inițiativă, vor verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor prezentului decret-lege până la data publicării OUG nr.41/1997. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale, se va emite decizie de revizuire".
În cauză, reclamanta are calitatea de beneficiară a DL 118/1990 conform hotărârii nr.811/05.02.1991 modificată și completată prin hotărârea nr.811/ 23.08.1994, fiind îndreptățită la acordarea drepturilor, conform legii.
Cum prin decizia nr.1082/07.06.2007 i s-a recunoscut reclamantei calitatea de luptător în rezistența anticomunistă conform art.1 coroborat cu art.3 lit.c și d din OUG 214/1999, aceasta este îndreptățită la recunoașterea dreptului legal prevăzut de art.1 lit.d din DL 118/1990, fapt ce impune revizuirea hotărârii nr.811/05.02.1991 conform art.13 din DL 118/1990 mod. Și completat, în cauză fiind aplicabile și dispozițiile art.18 alin.1 din 554/2004.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C (devenită după 1.11.2008 Direcția de Muncă și Socială), criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, prin prisma art.3041Cod pr.civilă.
În motivarea recursului, se arată în esență că, în raport de situația de fapt (cu considerații asupra actului normativ DL 118/1990 și a modificărilor aduse acestuia, ca și interpretări asupra măsurii dislocării și fixării de domiciliu obligatoriu în referire la strămutare ), reclamantei i s-a stabilit prin hotărârea nr. 811/05.02.1991 domiciliul obligatoriu, iar la cererea acesteia și în baza actelor doveditoare i-a fost schimbată încadrarea de la lit.d la lit.e din DL 118/1991 prin hotărârea nr.811/25.08.1994 (aceasta fiind posibil, întrucât domiciliul obligatoriu a fost o consecință a dislocării) și nicidecum nu a fost încadrată atât la lit.d, cât și la lit.
Reclamanta solicită acordarea și a drepturilor prevăzute de art.1 al.1 lit.d din DL 118/1991 în baza deciziei nr.1082/07.06.2007 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, dar încadrarea și în prevederile acestui articol, respectiv stabilirea cuantumului indemnizației nu s-ar putea face, deoarece decizia nu cuprinde și perioada în care împotriva reclamantei a fost dispusă măsura domiciliului obligatoriu.
În consecință, numai persoanele care nu au stabilită calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de DL 118/1990 în baza unei hotărâri a Comisie, pot solicita aceste drepturi în baza deciziei privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă coroborată cu acte doveditoare din care să rezulte perioada în care a fost supusă măsurilor administrative abuzive, deci acțiunea reclamantei trebuie a fi respinsă ca fiind lipsită de obiect.
Recursul este nefondat.
În cauză, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, raportat la refuzul pârâtei recurente de a proceda la revizuirea hotărârii nr.811/05.02.1991 astfel cum a fost modificată și completată prin hotărârea nr.811/23.08.1994 privind acordarea unor drepturi conform DL 118/1990, ca urmare a emiterii deciziei nr.1082/07.06.2007, prin care reclamantei i s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă se constată că legal prima instanță în temeiul art.13 din DL 118/1990 republicat, cu modificările ulterioare, a obligat pârâta să procedeze la emiterea unei hotărâri prin care să se constate calitatea de beneficiară a art.1 lit.d și e din DL 118/1990 cu consecința plății drepturilor cuvenite.
Astfel, din actele depuse în susținerea acțiunii de către reclamantă, rezultă că prin decizia nr.1082/07.06.2007 i-a fost recunoscută acesteia și calitatea de luptător în rezistența anticomunistă conform art.6 raportat la art.1 coroborat cu art.3 lit.c și d din OUG nr.214/1991, ceea ce, ca urmare a noii situații de fapt, impune emiterea de către pârâta recurentă a unei noi hotărâri, prin care să i se constate calitatea de beneficiară a art.1 lit.d și e din DL 118/1990, întrucât, în fapt, aceasta a fost supusă atât măsurilor de persecuție politică și i s-a acordat și calitatea de luptător în rezistența anticomunistă și în aplicarea art.13 din DL 118/1990.
Prin urmare, criticile recurentei în referire la perioada în care reclamanta a avut domiciliu obligatoriu sau susținerea că numai persoanele care nu au stabilită calitatea de beneficiare a DL 118/1990 ar putea solicita drepturile în baza deciziei de acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă sunt nefondate, cu atât mai mult cu cât, în decizia nr.93/25.01.2007, se constată că reclamantul este beneficiar a DL 118/1990 art. 1 lit.d și e, ceea ce înseamnă că s-a stabilit deja că aceasta a fost supusă atât măsurii strămutării, cât și măsurii domiciliului obligatoriu, acestea neexcluzându-se.
Pentru aceste considerente, se constată că toate criticile aduse hotărârii recurate sunt nefondate și în aplicarea art.312 al.1 cod pr.civilă recursul va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă - DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C - S - cu sediul în C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr. 1104/ CA/ 15.08.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, -.B,.1,.16, jud.C, având ca obiect refuz acordare drepturi.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
14 2008
Jud.fond-
Jud.red-/05.12.2008
Tehnored.gref.CV/09.12.2008
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Eufrosina Chirica, Adriana Pintea
