Alte cereri. Decizia 589/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.589/CA
Ședința publică din 13 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursurilor în contencios administrativ declarat de recurenții pârâți INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI - cu sediul în T,-, jud.T și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - cu sediul în B, sect.5,-, împotriva sentinței civile nr. 1519/03.07.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - - domiciliat în T,-, jud.T, intimatul pârât - INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE - cu sediul în B, sect.5,-, intimatul chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în B, sect.5,- și intimatul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII - cu sediul în B, sect.1, nr.1-3, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatul reclamant G, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.88/13.11.2008 depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursurile sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebat fiind apărătorul intimatului reclamant, arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, luând concluziile apărătorului intimatului reclamant, potrivit cu care nu mai are cereri prealabile, în condițiile art.150 Cod procedură civilă constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul apărătorul intimatului reclamant, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea sentinței civile nr.1519/03.07.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- ca temeinică și legală. Conform înscrisurilor depuse în dosarul de fond, respectiv adeverința nr.69187/18.04.2008 în care se precizează că funcționarii publici cu statut special beneficiază de sporul de 30%.
Apreciază că, în cauză sunt incidente disp.art.1 alin.2 lit.e(i) și art.2 alin.1 din nr.OG137/2000, aprobată și modificată prin Legea nr.48/2002, în prezent modificată prin Legea nr.137/2000.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Reclamantul Gac hemat în judecată la data de 03.04.2008 pe pârâții Inspectoratul de Poliție Județean T, Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și în garanție pe Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata despăgubirilor bănești reprezentând drepturi salariale neacordate, constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar, începând cu data de 01.09.2002 (dată de când au devenit aplicabile dispozițiile OUG 43/2002) - 31.03.2006 ( ziua anterioară intrării în vigoare a OUG 27/2006, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data când trebuiau acordate lunar aceste sporuri și până la data achitării efective a sumelor cuvenite sau la plata dobânzii legale aferentă despăgubirilor în caz de imposibilitate de actualizare cu indicele de inflație.
Reclamantul a mai solicitat să fie obligat Ministerul Finanțelor Publice să vireze Ministerului Administrației și Internelor fondurile bănești necesare achitării despăgubirilor solicitate.
S-a mai solicitat obligarea pârâților la anularea situației creată prin discriminare plătind drepturile solicitate și efectuarea retroactiv a mențiunilor cuvenite în carnetul de muncă, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a mai solicitat obligarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative la plata sumei reprezentând valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană 12B, calculată de la data de 05 mai 2003(data intrării în vigoare a Ordinului Ministrului de Interne nr.440/05.05.2003 și până la data introducerii acțiunii, sume actualizate cu indicele de inflație calculat de la data când trebuia acordat lunar și până la data achitării efective sumelor cuvenite.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat în esență că își desfășoară activitatea conform Legii nr.360/2002 privind salariul polițistului și efectuează acte de cercetare penală conform art.9 din Legea nr.508/2004, sub supravegherea procurorilor Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ale căror dispoziții sunt obligatorii, însă colegi ai lor, ofițeri de poliție judiciară, detașați la. și având aceleași atribuții sunt salarizați diferențiat, deși complexitatea cauzelor în care sunt implicați cu toți este ridicată, condiții în care se încalcă fragrant egalitatea în drepturi, principiu consacrat în art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție și particularizat în art. 2 lit. 2 din nr.OG 137/2000, precum și dispozițiile art. 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 7 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispoziții ce consacră dreptul la o remunerație egală pentru o muncă de valoare egală.
Prin întâmpinare a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, iar a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2002 - martie 2005.
Prin sentința civilă nr.1519/03.07.2008 Tribunalul Tulceaa admis acțiunea reclamantului G în parte și a obligat pârâții, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului T la plata către reclamant,cu titlu de despăgubire drepturile salariale neacordate pentru perioada 01.09.2002 - 31.03.2006, constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar, sume ce se vor actualiza cu rata inflației ce se va calcula de la data nașterii dreptului la acțiune si până la plata efectivă a acestora.
Au mai fost obligați pârâții sa efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea.
Au fost respinse capetele de cerere privind obligarea la sumele reprezentând valoarea neimpozabilă a normei de hrană 12 B precum si a sporului de conducător auto ca nefondată.
A fost respinsă acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - B, ca nefondată.
A fost respinsă excepția prescripției ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul îndeplinește funcția de agent de circulație și lucrător de poliție judiciară prin Ordin al Ministrului Administrației și Internelor, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art. 201 alin. 3 din Codul d e procedură penală și art. 2 alin. 3 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea Poliției judiciare.
Potrivit art. 28 din nr.OUG 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție cu modificările și completările ulterioare, lucrătorii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție, primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor ce a fost prevăzut de lege și pentru procurorii sau pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, spor care, după intrarea în vigoare a nr.OUG 24/2004 s-a majorat la 40% pentru procurorii și pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție și menținut la nivelul de 30% în cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la.
Dispozițiile art. 6 din Codul Muncii stipulează ca tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute drepturi la plata egală pentru munca egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar nr.OG 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea nr. 27/2004, prevăd în art. 1 alin. 2 principiul egalității între cetățeni, caz în care excluderea privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea unor drepturi inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Ca atare, atâta timp cât lucrătorii de poliție judiciară detașați la. au beneficiat de un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, spre deosebire de ceilalți lucrători de poliție judiciară din cadrul T care nu au fost detașați deși îndeplinesc, în virtutea funcției pe care o aveau, o muncă egală, rezultă că și reclamantul are dreptul la un salariu egal cu al celorlalți lucrători de poliție judiciară din cadrul, deci inclusiv în ceea ce privește toate sporurile cu caracter general, în caz contrar având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalității între salariați, și anume: un salariu egal pentru o muncă egală.
Ori, prin aplicarea sporului de 30% numai în cazul lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare care a încălcat dispozițiile legale în materie, și anume: art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, nr.OG 137/2000 aprobată prin Legea Nr. 48/2002, modificată prin Legea nr. 27/2004, și art. 6 alin. 2 din Codul Muncii.
De altfel, prin Hotărârea nr. 219/1 august 2007 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat această discriminare reținându-se, pe de o parte, că prin OUG Nr. 27/29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de magistrați și de personal din sistemul justiției s-a eliminat inegalitatea creată, fiind reglementată unitar salarizarea categoriilor menționate în raport cu natura cauzelor pe care le instrumentează, păstrându-se numai delimitarea firească a gradului profesional și a funcției îndeplinite.
In ce privește pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța reține că nu are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât între acesta și celelalte părți nu există nici un fel de raporturi juridice prin prisma raporturilor de serviciu ale reclamantului, din care decurg drepturile bănești solicitate, ministerul fiind un terț față de acestea. Totodată, nu poate avea calitate de ordonator principal de credite pentru alte autorități sau instituții publice, deci nici pentru restul pârâților, neputând repartiza acestora direct sume de la bugetul de stat.
Excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești reprezentând valoarea financiară neimpozabilă a sporului de conducător auto aferent perioadei cuprinsă între 2004 - 2008, precum și suma aferentă zilelor de sâmbătă și duminică, precum și a sărbătorilor legale prestate în muncă aferentă perioadei cuprinse între 9 februarie 2004 până la data introducerii acțiunii, este nefondată, Legea nr. 137/2000 privind discriminarea în art. 27 alin. 2 prevede că termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani de la data săvârșirii faptei sau de la data când persoana interesată a luat cunoștință de săvârșirea ei, în cauză luna august 2007 când s-a pronunțat Hotărârea nr. 219 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Cu privire la capătul de cerere referitor la norma de hrană 12 B, acesta a fost respins ca neîntemeiat pentru următoarele motive:
În baza și executarea disp. nr.HG 65/2003, ministrul internelor și reformei administrative a emis Ordinul nr. 440/2003 privind hrănirea efectivelor Ministerului Administrației și Internelor (în prezent A) în timp de, cu modificările și completările ulterioare, prin care a fost reglementată procedura de alocare/scoatere a personalului instituției căruia i se aplică Statutul polițistului la/de la drepturile instituite de nr.HG 65/2003.
Anexa 1, tabel nr. 1 pct. 8 la Ordinul. nr. 440/2003 cu modificările și completările ulterioare, prevede că de suplimentul de hrană prevăzut la norma 12 B, beneficiază "polițiștii care încadrează unitățile și subunitățile de poliție din structura Inspectoratului General al Poliției Române".
Art. 24 al acestui ordin arată cu claritate că " alocarea (scoaterea) la/de la dreptul de hrană a personalului Ministerului Internelor și Reformei Administrative care beneficiază de norma de hrană se face în toate situațiile, nominal, prin ordin de zi pe unitate/dispoziția zilnică a șefului unității".
Potrivit anexei 1 la HG nr. 66/2003 privind stabilirea drepturilor de hrană, pe timp de, ale personalului aparținând structurilor Ministerului Internelor și Reformei Administrative, cu modificările și completările ulterioare, norma 12 B se acordă, printre alte categorii de personal și personalului căruia i se aplică Statutul polițistului, care încadrează unitățile și subunitățile de poliție din structura Inspectoratului General al Poliției Române.
Inspectoratele de poliție județene nu fac parte din structura organizatorilor a și, în consecință, personalul încadrat la această unitate nu beneficiază de prevederile pct. 89 din Tabelul nr. 1 din Anexa nr. 1 la Ordinul. nr. 440/2003 privind hrănirea efectivelor în timp de, cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE.
În motivarea recursului său recurentul IPJ Tac ritică sentința civilă nr.1519/03.07.2008 a Tribunalului Tulcea, invocând încălcarea și greșita aplicare a legii, motivat de faptul că prima instanță și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, acordând sporul de 30% agenților de poliție, fără a avea temei juridic pentru perioada până în 2005, deoarece doar de la momentul modificării OUG nr. 43/2002 prin OUG nr. 134/2005 s-a prevăzut acest spor și pentru agenții de poliție.
A mai susținut recurentul că instanța de fond a făcut o confuzie între cele două categorii de polițiști prevăzute de Legea nr. 360/2002, respectiv categoria ofițerilor de poliție și categoria agenților de poliție.
Un alt motiv invocat de recurent este acela că nu se poate vorbi de discriminare, întrucât reclamantul intimat nu a fost detașat la PNA, chiar dacă efectua aceleași acte de urmărire penală și sub directa supraveghere a procurorului și chiar dacă au fost numiți cu avizul conform al Procurorului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și prin ordinul Ministrului Administrației și Internelor.
A subliniat recurentul că, în condițiile în care legea nu prevedea acest spor pentru toți polițiștii care fac parte din poliția judiciară, instanța nu avea cum să acorde aceste drepturi decât pentru cei detașați la PNA.
În motivarea recursului său Ministerul Internelor și reformei Administrative a criticat hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În privința excepției prescripției dreptului la acțiune a arătat recurentul că data de la care reclamantul intimat a luat cunoștință de presupusa faptă de discriminare este cea la care s-a publicat în Monitorul Oficial OUG nr. 43/2002, nicidecum data pronunțării Hotărârii nr. 219/2007 a CNCD.
Referitor la admisibilitatea acțiunii, raportat la obiectul acesteia, a învederat recurentul MIRA că, prin decizia Curții Constituționale nr. 819/3.07.2008 s-a admis excepția de neconstituționalitate, constatându-se că prevederile art. 1, art.2, alin.3 și art. 27, alin.1 din OUG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme juridice create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Apreciind recurentul că se află exact în situația prevăzută în decizia Curții Constituționale, a solicitat admiterea recursului și respingerea cererii reclamantului ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei a precizat același recurent că diferențierea de tratament aplicată polițiștilor detașați la DNA are la bază un criteriu obiectiv al detașării acestora în cadrul unei instituții care nu face parte din structurile MIRA, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și criterii obiective conexe privind pregătirea profesională specializată, iar CNCD a constatat, prin mai multe hotărâri pronunțate, că " nu există tratament diferențiat, discriminatoriu, potrivit art. 2 din OG 137/2000, între ofițerii de poliție mutați în cadrul Direcției Generale Anticorupție din cadrul MIRA și ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare.
Analizând recursurile prin prisma criticilor aduse hotărârii, cât și conform art.3041Cod procedură civilă, se constată că acestea sunt fondate.
Prin OUG nr. 43/04.04.2002 publicată în nr. 244/11.04.2002 privind Parchetul Național Anticorupție s-a stabilit în favoarea ofițerilor de poliție judiciară sporul de 30% (art. 28 alin. 4) - "personalul prevăzut la alin. (1) - (3) (procurorii din PNA, specialiștii enumerați la art. 11 și ofițerii de poliție judiciară), precum și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară, respectiv solda lunară, în cazul ofițerilor de poliție judiciară".
Aceeași ordonanță prevede la art. 10 alin. 1 că "în scopul efectuării cu celeritate și în mod temeinic a activităților de descoperire și de urmărire a infracțiunilor de corupție, în cadrul Parchetului Național Anticorupție funcționează ofițeri de poliție, constituind poliția judiciară a Parchetului Național Anticorupție". Textul reglementează și modalitatea de detașare și numire a ofițerilor de poliție judiciară în cadrul Parchetului Național Anticorupție.
Prin art. 41 lit. e) din OUG nr. 27/2006 sporul de 30% a fost abrogat, dispoziție ce a intrat în vigoare din luna aprilie 2006.
Salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor au fost reglementate prin OG nr. 38/2003 publicată în Monitorul Oficial nr. 65/02.02.2003 în vigoare începând cu 01.01.2004.
Potrivit art.2 alin. 1 din OG nr. 137/2000 "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
În speță, reclamantul a susținut că, în calitate de ofițer de poliție judiciară ai MIRA a fost discriminat în raport cu ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție prin faptul că deși a efectuat aceeași activitate, nu a beneficiat de sporul de 30% ce le-a fost acordat acestora în temeiul OUG nr. 43/2002.
Potrivit art.27 alin.1 din OG nr. 137/2000 persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Prin alin.4 al aceluiași articol se instituie în sarcina acestei persoane obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte.
Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
Termenele de prescripție se înfățișază astfel ca limite ale exercițiului normal al dreptului la acțiune. Prescripția extinctivă sancționează pasivitatea titularului unui drept, adică tocmai neexercitarea dreptului înăuntrul termenului legal, dreptul său la acțiune fiind prescris, organul judiciar nemai putând oferi concursul său în vederea realizării dreptului subiectiv material.
În cauză, termenul de 3 ani pentru solicitarea despăgubirilor a început să curgă pentru reclamant de la data când a considerat că în exercițiul atribuțiilor lor au fost discriminați prin apariția actului normativ care stabilea sporul de 30%, respectiv data intrării în vigoare a OUG nr.43/2002. De la acest moment reclamantul putea să ia cunoștință de săvârșirea discriminării, cât timp nu era retribuit la fel ca și polițiștii detașați la PNA.
Curtea apreciază că instanța a reținut în mod greșit că prescripția începe să curgă de la data la care reclamantul a luat cunoștiință de Hotărârea nr.219/2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării deoarece introducerea unei cereri pentru acordarea de despăgubiri la instanță urmare unei discriminări nu este condiționată de sesizarea acestei instituții, respectiv de emiterea unei hotărâri în acest sens.
În atare situație, cum reclamantul a introdus cererea de chemare în judecată la 03.04.2008 iar actul normativ considerat discriminator a intrat în vigoare la 1.09.2002 curtea apreciază că excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 1.09.2002-03.04.2005 este întemeiată.
În ceea ce privește drepturile bănești pretinse pentru perioada cuprinsă între 03.04.2005 - 03.04.2008 curtea constată următoarele:
Prin Deciziile nr.818-821 din 3 iulie 2008 ale Curții Constituționale dispozițiile art.27 alin.1 din OG nr. 137/2000 au fost declarate ca "fiind neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. "
Din considerentele deciziilor rezultă că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Potrivit dispozițiilor art.31 al.1 din Legea nr. 47/1992 "decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie."
Prin urmare, pentru a analiza temeinicia cererii reclamanților trebuie să se pornească de la principiul egalității în drepturi garantat de către Constituție, principiu ce presupune același regim juridic pentru situații identice, Curtea Constituțională stabilind în mod constant că principiul egalității în fața legii nu presupune o uniformizare, la situații diferite, tratamentul nu poate fi decât unul diferit.
Față de dispozițiile legale arătate mai sus, Curtea constată că pentru a exista discriminare în sensul prevăzut de art.2 alin. 1 din OG nr. 137/2000, ar trebui ca reclamantul să nu fi beneficiat de sporul de 30% deși se încadra în condițiile prevăzute de OUG nr. 43/2002, respectiv ocupau funcția de ofițer al poliției judiciare a Parchetului Național Anticorupție, situație în care reclamantul nu se află.
Or, nu se poate reține că reclamantul, în calitate de ofițer de poliție judiciară în cadrul MIRA nu a beneficiat de un drept recunoscut de lege, atât timp cât respectivul drept era conferit de lege unei alte categorii de ofițeri de poliție, în speță celor ce făceau parte din poliția judiciară a Parchetului Național Anticorupție.
După cum în mod constant a decis instanța europeană, diferența de tratament devine discriminare, în sensul art.14 din Convenție numai atunci când autoritățile statale "introduc distincții între situații analoage și comparabile" fără ca acestea să se bazeze pe "o justificare rezonabilă și obiectivă".Orice diferență de tratament nu semnifică, în mod automat, încălcarea sa.
Pentru ca o asemenea încălcare să se producă trebuie stabilit că persoanele plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă. Și în atare situație CEDO a apreciat că "statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament aplicabile."
Concluzionând, având în vedere că reclamantul nu au făcut dovada, conform art.27 alin.4 din OG nr. 137/2000, unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, Curtea constată că acțiunea acestuia este neîntemeiată, prima instanță în mod greșit dispunând obligarea pârâților la plată și la efectuarea mențiunilor în evidențe, ca efect al constatării existenței discriminării în raport de o categorie de ofițeri ce nu se aflau în situație identică cu cea a reclamantului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, instanța admite recursurile pârâților și va modifica în parte hotărârea recurată, în sensul că se va respinge acțiunea reclamantului împotriva pârâților INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE.
Se va înlătura din sentință dispoziția privind obligarea pârâților de a efectua retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea și respingerea excepției prescripției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile în contencios administrativ declarat de recurenții pârâți INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI - cu sediul în T,-, jud.T și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - cu sediul în B, sect.5,-, împotriva sentinței civile nr. 1519/03.07.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - - domiciliat în T,-, jud.T, intimatul pârât - INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE - cu sediul în B, sect.5,-, intimatul chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în B, sect.5,- și intimatul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII - cu sediul în B, sect.1, nr.1-3.
Modifică în parte hotărârea în sensul că:
Respinge acțiunea reclamantului împotriva INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE.
Înlătură din sentință dispoziția privind obligarea pârâților să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea și respinge excepția prescripției.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.jud.hot.
Red.jud.dec./30.12.2008
Dact.gref.
4 ex./08.01.2009
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Eufrosina Chirica, Adriana Pintea
