Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 627/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 04.02.2009
Nr. 627
Ședința publică din 23 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia Dascălu
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă Direcția de Muncă și Socială C-S împotriva sentinței civile nr.2101/21.11.2008 pronunțată de Tribunalul C-S, în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul intimat, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reclamantul intimat depune la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, pentru motivele arătate în concluziile scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S la data de 19.08.2008 sub nr. de dosar -, reclamantul a formulat contestație împotriva deciziilor nr.331/14.07.2008 și, respectiv 331/1 din 25 iulie 2008, pe care le consideră vădit netemeinice și esențial nelegale, iar pe fond, a solicitat anularea acestor decizii.
În motivare, reclamantul a arătat că deciziile au fost emise de Comisia instituită în baza Decretului - Lege nr. 118/1990, formată doar din două persoane, unul membru, iar celălalt președinte și semnate de un,director - fost securist". Pe lângă aceasta, deciziile vizează în mod abuziv revizuirea, în baza,sesizării din proprie inițiativă" a unei decizii din data de 05.11.2007, retroactiv, având în vedere că există autoritate de lucru judecat.
Reclamantul a mai arătat că i s-a stabilit o indemnizație lunară, ca persecutat politic, în cuantum de 100 lei, prin decizia nr. 331/05.11.2007 cu începere din 01 martie 2006, apoi i s-au diminuat aceste drepturi și i s-a stabilit limita la trei zile, iar apoi la două zile.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea întâmpinării se arată că reclamantul a depus la sediul instituției în anul 2006 o cerere prin care a solicitat stabilirea calității de persecutat politic, conform prevederilor nr. 118/1990, că prin decizia nr.2/21.03.2006 a fost respinsă cererea reclamantului de către Comisia instituită în baza nr. 118/1990, că împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație la Tribunalul C-, care a respins acțiunea acestuia. Soluționând recursul formulat de reclamant împotriva acestei sentințe, Curtea de Apel Timișoaraa casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul C-. În rejudecare, a fost anulată decizia nr. 2/21.06.2006, iar pârâta a fost obligată să emită o nouă decizie, prin care să i se recunoască reclamantului calitatea de persecutat politic.
A mai arătat pârâta că s-a emis decizia nr.331/05.11.2007, prin care s-a stabilit calitatea de persecutat politic a lui, în baza art. 1 alin. 1 lit. b din lege. Că prin adresa nr. 10030/10.07.2008, Casa Județeană de Pensii C-S a atras atenția pârâtei că suma de 100 lei, stabilită ca indemnizație lunară pentru este greșită, deoarece suma trebuia raportată la perioada de persecuție (în cazul reclamantului - două zile), astfel că s-a emis decizia nr. 331/14.07.2008, în care s-a precizat că suma de 100 lei se acordă proporțional cu perioada de persecuție politică dar, dintr-o eroare materială, perioada a fost de trei zile în loc de două zile, fapt pentru care s-a procedat la emiterea deciziei nr. 331/25.07.2008, prin care această eroare a fost îndreptată.
Prin sentința civilă nr.2101/21.11.2008 pronunțată în dosar nr.-, Tribunalul C-S a admis acțiunea formulată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C - S și a dispus anularea deciziilor nr.331/14.07.2008 și nr. 331/1/25.07.2008, emise de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr.331/05.11.2007 (fila 15 dosar), pârâta a admis cererea reclamantului, reținând că acesta are calitate de persecutat politic, și i-a stabilit o indemnizație lunară de 100 lei.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestație, înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr-, solicitând anularea deciziei nr. 331/05.11.2007. Prin sentința civilă nr.156/08.02.2008 a fost respinsă contestația reclamantului (fila 34-35 dosar), formulată în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C-
Ulterior, prin decizia nr. 331/14.07.2008 și decizia nr. 331/1 din 25.07.2008, conform dispoziției art. 13 alin. 1 din Decretul - Lege nr. 118/1990 pârâta a revizuit decizia nr. 331/05.11.2007 în sensul că indemnizația lunară de 100 lei se acordă proporțional cu perioada de persecuție politică, respectiv de trei zile și, ulterior, de 2 zile.
Instanța a reținut că decizia nr. 331/05.11.2007, care este un act administrativ în sensul prevăzut de art. 1 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, a produs efecte juridice, intrând în circuitul civil.
Ca atare, în aceste circumstanțe, pârâta nu mai poate să revoce propriul său act, întrucât anularea (revizuirea) acestei decizii, prin care au fost deja acordate reclamantului drepturile prevăzute de Decretul - Lege nr. 118/1990, nu se mai poate face decât de instanța judecătorească, în caz contrar s-ar afecta grav stabilitatea raporturilor juridice.
A mai reținut instanța de fond că dispozițiile art.13 alin. 1 din decretul - Lege nr. 118/1990 în baza cărora au fost emise deciziile contestate de reclamant, au fost declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională, potrivit deciziilor nr. 55/22.03.2000 și nr. 56/22.03.2000, decizii care sunt general obligatorii.
Ca atare deciziile nr. 33/14.07.2008 și nr. 331/1/25.07.2008 au fost considerate nelegale și, față de considerentele de fapt și de drept enunțate, tribunalul a admis acțiunea formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C-S și a anulat deciziile nr. 331/14.07.2008 și 331/1/25.07.2008 emise de pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta Direcția de Muncă și Socială C-S, solicitând modificarea în tot a sentinței atacate în sensul constatării că indemnizația acordată este raportată la perioada de persecuție de două zile.
În motivarea recursului, recurenta a prezentat succesiunea în timp a deciziilor emise cu privire la drepturile reclamantului intimat, reluând argumentația din cadrul întâmpinării prezentate în fața primei instanțe și arătând că, deși dispozițiile art. 13 alin.1) din decretulLegenr.118/1990, în baza cărora au fost emise deciziile contestate de, au fost declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională, potrivit deciziilor nr.55/22.03.2000 și nr.56/22.03.2000, Comisia instituită în baza Decretului Lege nr.118/1990 a procedat cu bună credință, pentru îndreptarea erorilor materiale menționate anterior.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, care impun analizarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit art. 1 alin. 6 din Legea nr.554/2004, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.
Din interpretarea textului legal menționat rezultă fără echivoc imposibilitatea revocării actului administrativ din momentul în care acesta și-a produs efecte.
Or, prin emiterea unor noi decizii, pârâta a procedat în esență la revocarea primei decizii, respectiv a Deciziei nr.331/05.11.2007, în baza căreia reclamantul a încasat indemnizația lunară de 100 lei.
O atare procedură contravine dispozițiilor imperative de art. 1 alin. 6 din Legea nr.554/2004, așa cum în mod corect a reținut și Tribunalul C-
Invocarea bunei-credințe a pârâtei în justificarea revizuirii Deciziei menționate raportat la o pretinsă greșeală materială nu poate fi reținută, întrucât Deciziile Curții Constituționale nr.55/2000 și 56/2000, care nu mai permit revizuirea deciziilor Comisiei la sesizare sau din proprie inițiativă, nu pot fi condiționate de buna sau reaua credință a autorității emitente, ele aplicându-se în mod obligatoriu la data publicării în Monitorul Oficial, potrivit art. 147 alin.4 din Constituția României.
Tot astfel, nu poate fi reținută nici o pretinsă rectificare a unei greșeli materiale de vreme ce măsurile luate ca efect al revizuirii Deciziei nr.331/05.011.2007, emisă de pârâtă, conduc la diminuarea indemnizației acordate prin modificarea modalității de calcul.
Având în vedere considerentele expuse, constatând neîntemeiat recursul promovat, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să-l respingă ca atare, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta recurentă Direcția de Muncă și Socială C-S împotriva sentinței civile nr.2101/21.11.2008 pronunțată de Tribunalul C-S, în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
Red. /18.05.2009
Tehnodact LM /18.05.2009
2expl/SM
Prima instanță - Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Claudia, Maria Cornelia Dascălu
