Contestație act administrativ fiscal. Decizia 622/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 16.03.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 622
Ședința publică din 23 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia Dascălu
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă T împotriva sentinței civile nr.1054/PI/CA/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată -, având ca obiect contestație act administrativ fiscal
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamantei intimate avocat, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar împuternicire avocațială, concluzii scrise și dovada cheltuielilor de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- din data de 12.08.2008, reclamanta a solicitat in contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, anularea actului administrativ fiscal seria - nr. - emis la data de 23.04.2008, pentru suma de 3.359 lei, reprezentând încasare taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, anularea actului administrativ fiscal nr. 105.574 din data de 18.07.2008, comunicat la data de 29.07.2008, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3.359 lei, sumă încasată nelegal, și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanta arată că a achiziționat din Germania, în cursul lunii aprilie 2008 un autoturism marca Mercedes - Benz, an de fabricație 2001. Pentru a finaliza procedura înmatriculării, reclamanta a fost obligată să plătească taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de art. 2142din Codul fiscal, în cuantum de 3.359 lei.
La data de 27.05.2008 a solicitat T restituirea sumei respective, întrucât taxa percepută este ilegală în raport cu dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul CE și jurisprudența Curții de Justiție Europeană.
Prin adresa nr. 96230/23.05.2008, comunicată la data de 11.06.2008, pârâta a respins solicitarea reclamantului.
La data de 27.06.2008, reclamanta a formulat în temeiul art. 205 Cod pr. fiscal o contestație împotriva actului administrativ fiscal, contestație ce reprezintă plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, prin care a reiterat solicitarea sa.
Prin adresa nr. 105.574/18.07.2008, comunicată la data de 29.07.2008, Tar espins contestația reclamantei și, prevalându-se de prevederile OUG 50/2008, a înștiințat reclamanta că i se va restitui doar diferența dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare, soluție cu care reclamanta nu este de acord.
În drept, au fost invocate prevederile art. 209, art. 218 Cod pr. fiscală, art. 90 par.1 și art. 234 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, art. 274 din Codul d e procedură civilă.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus o serie de înscrisuri, si anume: cererea de restituire din data de 20.05.2008, contestația din data de 27.06.2008, adresele nr. 96230/23.05.2008 și respectiv nr. 105.574/18.07.2008.
La termenul de judecată din data de 04.11.2008, reclamanta a formulat precizare de acțiune prin care solicită și anularea actului nr. 96230/23.05.2008 emis de T, precum și obligarea la plata dobânzilor legale de la data plății sumei de 3.359 lei și până la restituirea efectivă, și solicită introducerea în cauză în calitate de pârâtă a DGFP
Legal citata, pârâta Taf ormulat întâmpinare, solicitând admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferența între suma de 3.359 lei achitată de contribuabil la data de 23.04.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule rezultată din aplicarea prevederilor art. 214 ind. 1-3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor OUG nr. 50/2008 și solicită respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată.
În cuprinsul întâmpinării se arată că la data de 01.07.2008 a intrat în vigoare OUG nr. 50/21.04.2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, publicată în MO nr. 327/25.04.2008. Se învederează că, în conformitate cu prevederile exprese ale art. 11 ale actului normativ menționat, dispozițiile ordonanței au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007-30.06.2008. Având în vedere că reclamantul a achitat taxa în sumă de 3.359 lei la data de 23.04.2008, rezultă că și aceasta intră sub incidența dispozițiilor retroactive ale art. 11 din OUG nr. 50/2008. Cu privire la calcularea diferenței dintre suma achitată de reclamant, reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul taxei de poluare, se învederează că aceasta va fi calculată de către T în momentul executării sentinței ce va fi pronunțată în prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 și art. 7 din OUG nr. 50/2008, întrucât până în acest moment reclamantul nu a prezentat organelor fiscale documentele necesare din care să rezulte elementele de calcul ale taxei de poluare.
Se solicită respingerea cererii privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant.
Legal citată, pârâta DGFP Taf ormulat întâmpinare, solicitând constatarea lipsei calității procesuale pasive a DGFP T și respingerea ca inadmisibilă a cauzei pentru neîndeplinirea procedurii prealabile iar pe fond, în principal, respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca netemeinică și nelegală și menținerea actelor administrative fiscale emise de Trezoreria T și T iar în subsidiar, admiterea în parte a acțiunii, în sensul restituirii diferenței de taxa de prima înmatriculare, ca urmare a recalculării acesteia în baza dispozițiilor OG 50/2008.
În cuprinsul întâmpinării se arată că DGFP T nu are calitate procesuală pasivă întrucât reclamanta solicită anularea unor acte ce au fost emise de
Pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, se solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Pe fond, se solicită respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, având în vedere că reclamanta avea obligația, pentru înmatricularea autoturismului achiziționat, să achite o taxă de primă înmatriculare în România, potrivit prevederilor art. 214 ind. 1-3 din Legea nr. 571/2003, actualizată, coroborate cu prevederile HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003.
Prin încheierea de ședință din data de 02.12.2008, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice
Prin sentința civilă nr.1054/09.12.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis cererea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice T și în consecință a dispus anularea adreselor nr. 96230/23.05.2008 și 105.574/18.07.2008 emise de Administrația Finanțelor Publice T, a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 3.359 lei plătită conform chitanței seria - nr. - din 23.04.2008 reprezentând taxă specială auto la primă înmatriculare precum și dobânda legală la această sumă începând cu data de 05.07.2008 până la restituirea efectivă precum și să plătească reclamantei 704,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 04.04.2008, numitul a cumpărat un autoturism marca Audi tipul A4, înmatriculat pentru prima dată în Germania, autoturism care ulterior a fost înmatriculat în România pe numele reclamantei - sub nr. -. Pentru înmatriculare reclamanta a plătit în temeiul art. 2141Cod fiscal o taxă specială în cuantum de 3.359 lei conform chitanței seria - nr. - din 23.04.2008.
La data de 20.05.2008, reclamanta a solicitat Administrației Finanțelor Publice T restituirea taxei, cererea fiind înregistrată sub nr. 96230.
La data de 23.05.2008, Administrația Finanțelor Publice Tar ăspuns cererii în sensul că taxa a fost legal stabilită în conformitate cu art. 2141- art. 2142Cod fiscal, motiv pentru care cererea nu poate fi admisă.
Împotriva acestui răspuns reclamanta a formulat contestație înregistrată de Administrația Finanțelor Publice T sub nr. -/27.06.2008.
La data de 18.07.2008 Administrația Finanțelor Publice Tar ăspuns cererii în sensul că va urma procedura reglementată de OUG 50/2008 și va restitui o parte din taxă, respectiv diferența dintre taxa specială auto de primă înmatriculare și taxa de poluare instituită prin ordonanța amintită.
Starea de fapt este necontestată de părți, litigiul fiind determinat de aprecierile diferite pe care părțile le fac cu privire la dispozițiile legale, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată și din întâmpinări.
În drept, potrivit art. 117 al. 1 lit. d Cod procedură fiscală, se restituie, la cerere, debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Așadar, tribunalul a fost chemat să stabilească dacă în momentul plății organele fiscale au aplicat corect prevederile legale.
La data plății taxa specială pentru autoturisme și autovehicule era reglementată de art. 2141- 2143Cod fiscal
Potrivit art. 2141al. 1 teza I și II Cod fiscal, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu.
Potrivit art. 2142al. 2, taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.
Reclamantul pretinde că instituirea acestei taxe încalcă prevederile art. 90 din Tratatul CE pe care România este ținută să le respecte din momentul în care a aderat la Uniunea Europeană.
Tribunalul a constatat că prin Legea nr. 157/2005 România a ratificat tratatul privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană și că efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar potrivit alin. 4, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Așadar, în măsura în care există neconcordanță între legea internă, în speță codul fiscal, și Tratatul CE, tribunalul va aplica cu prioritate legislația comunitară.
Potrivit art. 90 al. 1 din Tratatul CE, niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Văzând aceste dispoziții legale, tribunalul a constatat că art. 2141- 2143Cod fiscal instituie o taxă care nu este percepută produselor interne similare celui cumpărat de reclamant din statul membru al Uniunii Europene.
Această modalitate de instituire a taxei are efect asupra vânzării-cumpărării de autoturisme deja înmatriculate discriminând între cele înmatriculate pentru prima dată în România și autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii iar această discriminare încalcă prevederile art. 90 al. din Tratatul CE deoarece impune o taxă pentru înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului cumpărat de reclamantă și înmatriculat inițial în Germania, deși nu impune o astfel de taxă pentru autoturismele similare înmatriculate inițial în România. Pentru acest considerent tribunalul va lipsi de efecte art. 2141- 2143Cod fiscal.
În ce privește OUG 50/1998, ale cărei dispoziții sunt invocate de pârâta Administrația Finanțelor Publice T, tribunalul constată că la data când reclamantul a cerut restituirea taxei ordonanța nu era în vigoare (a intrat în vigoare începând cu data de 01.07.2008, conform art. 14 al. 1 din Ordonanță) astfel încât aplicarea ei s-ar face retroactiv cu încălcarea art. 15 al. 2 din Constituție conform căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
În consecință, văzând că taxa a fost percepută ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, tribunalul a admis acțiunea, a anulat adresele nr. 96230/23.05.2008 și 105.574/18.07.2008 emise de Administrația Finanțelor Publice T și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice T să restituie reclamantei suma de 3.359 lei plătită conform chitanței seria - nr. - din 23.04.2008 reprezentând taxă specială auto la primă înmatriculare.
În ce privește cererea referitoare la dobânda legală, tribunalul a constatat că potrivit art. 124 al. 1 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau l art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Cum în speță sunt incidente dispozițiile art. 70, termenul a fi de 45 de zile și se va calcula începând din 20.05.2008, cu respectarea dispozițiilor art. 68 Cod procedură fiscală raportat la art. 101 al. 1 Codul d e procedură civilă, împlinindu-se la data de 04.07.2008.
În consecință, pârâta a fost obligată să plătească și dobânda legală la suma ce se cuvine a fi restituită începând cu data de 05.07.2008 până la restituirea efectivă.
În temeiul art. 2 al. 3 raportat la art. 274 Codul d e procedură civilă, a obligat pârâții să plătească reclamantei 704,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care 700 lei reprezentând onorariu avocat iar 4,3 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentă
În motivarea recursului, recurenta Administrația Finanțelor Publice Taa rătat că în urma apariției nr.OUG 50/2008 care reglementează taxa pe poluare, reclamantului i se cuvine doar diferența dintre taxa achitată și taxa de poluare prevăzută de actul normativ menționat, că obligarea autorității la plata dobânzilor legale este lipsită de temei legal întrucât art.2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu prevăd că taxa de primă înmatriculare ar fi purtătoare de dobânzi și că suma acordată cu titlu de cheltuieli de judecată ar fi prea mare, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurenți cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părți, Curtea subscrie argumentației juridice din considerentele hotărârii atacate vizând aplicabilitatea directă în ordinea internă de drept a României a dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, reținând totodată că articolele 2141-2143din Codul fiscal au fost abrogate.
Cât privește susținerea pârâtei Administrația Finanțelor Publice T, potrivit căreia în cauză ar trebui avută în vedere apariția nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare, astfel încât reclamantului i s-ar cuveni doar diferența dintre taxa de primă înmatriculare, achitată în baza dispozițiilor Codului fiscal, și taxa pe poluare ce ar urma să fie achitată în baza nr.OUG 50/2008. Curtea reține că este neîntemeiată. Concluzia se impune întrucât cele două acte normative constituie temeiuri de drept diferite și întrucât însăși denumirea taxelor reglementate prin acestea denotă scopuri diferite.
Conform dispozițiilor art.11 din nr.OUG50/2008, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme nu sunt însă aplicabile speței de față, Curtea reținând că taxa specială a fost încasată în baza dispozițiilor Codului fiscal în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008, dispoziții care au fost apreciate ca fiind contrare normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 01.07.2008 pe care s-a compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Mai mult decât atât, Curtea nici nu a fost învestită de către reclamantă cu analizarea legalității și temeiniciei taxei pe poluare, taxă în privința căreia nici nu a fost emis un act fiscal care să poată fi supus cenzurii instanței potrivit legislației fiscale.
Cât privește dobânzile acordate de prima instanță, Curtea apreciază că sunt nejustificate susținerile recurentei, întrucât aceste dobânzi nu au fost acordate în baza art. 2141-2143Cod fiscal, dispoziții constatate deja ca fiind inaplicabile speței, ci în considerarea prejudiciului cauzat reclamantului prin lipsirea de folosință a sumei încasate cu încălcarea dispozițiilor art.90 din Tratatul Comunității Europene.
Referitor la cheltuielile de judecată acordate în primă instanță, se reține că, potrivit art.274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Prin acțiunea sa reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată, solicitare reiterată și în cuprinsul concluziilor scrise, depunând în acest sens factură și chitanța doveditoare la dosarul cauzei (filele 64 și 65 fond), astfel încât, față de admiterea acțiunii sale, suma de 700 lei, reprezentând onorariu avocat, se cuvenea a fi de asemenea acordată, pe lângă taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, acordate de prima instanță, neputând fi reținută susținerea că această sumă ar fi prea mare.
Având în vedere considerentele menționate, constatând neîntemeiat recursul promovat, Curtea, în baza art. 312.pr.civ. urmează a-l respinge ca atare.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod proc civ, Curtea va obliga recurenta pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta intimată în cuantum de1000 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta recurentă T împotriva sentinței civile nr.1054/PI/CA/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată -.
Obligă pârâta recurentă la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta intimată în cuantum de1000 lei,reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
Red./18.05.2009
Tehnodact LM/18.05.2009-2expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Claudia, Maria Cornelia Dascălu
