Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 749/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 749/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche Lorența
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ SI SOCIALĂ B împotriva sentinței civile nr.558/CA din 18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, având ca obiect "refuz acordare drepturi persecutați politic" L nr. 118/1990.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 27 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 3 2009, iar apoi din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 10 2009.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 558/CA/18.05.2009, Tribunalul Brașov -secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Socială și, în consecință a anulat Hotărârea nr. 110/24.07.2008 emisă de pârâtă.
A constatat că reclamanta are calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și că beneficiază de drepturile prevăzute în OUG nr. 6/2008 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din decembrie 1989.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Socială, anularea Hotărârii nr. 110/24.07.2008 emisă de pârâtă și constatarea că reclamanta se bucură de drepturile stabilite prin HG nr. 6/2008.
Din motivarea acestei acțiuni, prima instanța a reținut următoarele aspecte:
- reclamanta a arătat că la data de 15.11.1987 lucra în calitate de muncitoare la Secția nr. 440 din de Autocamioane " " B, secție de unde s-au declanșat evenimentele revoluționare știute. În aceeași secție a lucrat și tatăl reclamantei, deportat ulterior la H și mama sa, cu care a participat efectiv la evenimentele din -;
- tatăl reclamantei, în prezent decedat, a primit drepturile cuvenite, pentru participarea la acele evenimente, la fel și mama sa;
- cererea reclamantei a fost însă respinsă, deși reclamanta a arătat că a fost cercetată penal în dosarul 82413/1987 și că a fost de nenumărate ori la B, a fost anchetată și urmărită de organele de miliție;
- în drept, reclamanta invocă dispozițiile OUG nr. 8/2008 și Legea nr. 341/2004.
Poziția pârâtei manifestată prin întâmpinare a fost în sensul respingerii acțiunii întrucât aceasta nu a făcut dovada că s-ar afla în nici una din situațiile prevăzute de art. 19 din OUG nr. 6/2008.
Din analiza probelor administrate, instanța de fond a stabilit următoarele:
- la data de 29.02.2008 reclamanta a formulat cerere către pârâta Direcția și Socială B pentru a i se recunoaște calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și pentru a beneficia de dispozițiile OUG nr. 6/2008;
- prin Hotărârea nr. 110/24.07.2008 pârâta a respins cererea reclamantei, motivându-se că "din actele depuse la dosar nu rezultă faptul că petentul îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art. 19 alin. 2 din OUG nr. 6/2008. Acesta nu dovedește faptul că a fost privat de libertate pentru efectuarea de cercetări";
- în condițiile art. 22 din OUG nr. 6/2008, reclamanta a contestat această hotărâre cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 554/2004;
- la soluționarea acțiunii au fost avute în vedere dispozițiile acestui act normativ - art. 19 alin. 1 și 2 din OUG nr. 6/2008, potrivit cărora "constatarea calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 se face, la cererea persoanei interesate, de către direcțiile de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, pe baza avizului prealabil consultativ al Asociației <<15 1987>>.
(2) Dovada calității prevăzute la alin. (1) se face de către persoana interesată, cu înscrisuri oficiale eliberate de către organele competente, din care să rezulte privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe:
a) stabilirea domiciliului obligatoriu;
b) strămutarea într-o altă localitate;
c) deportarea."
- la data revoltei din 1987, reclamanta lucra și ea la de Autocamioane " " și a fost cercetată ca urmare a participării la acele evenimente;
- tatăl reclamantei ( în prezent decedat), a fost condamnat, pentru participarea la revoltă, la o pedeapsă cu închisoarea cu executare la locul de muncă, fiind strămutat în loc. P pentru executarea acesteia;
- atât tatălui reclamantei cât și mamei acesteia li s-a recunoscut calitatea de persoane care au avut de suferit în urma evenimentelor din 1987, stabilindu-se că mama reclamantei, a avut domiciliu forțat;
- martora audiată în cauză a confirmat faptul că, prin convocările frecvente la miliție, prin verificările la care era supusă, reclamanta s-a aflat și ea într-o situație care poate fi asimilată domiciliului forțat în perioada 1987 - decembrie 1989, atâta vreme cât trebuia să anunțe orice plecare din localitate, să se prezinte la date stabilite la organele de miliție;
- în condițiile în care tatăl reclamantei a fost unul din participanții la revolta din 1987 și a fost condamnat pentru această participare, toate consecințele ce au decurs din această condamnare s-au răsfrânt și asupra celorlalți membri ai familiei, începând cu verificările la care a fost supusă toată familia de către Securitate sau organele de miliție, până la controalele în legătură cu părăsirea localității de domiciliu; în aceste condiții, nu se poate contesta că presiunile exercitate de regimul comunist asupra tatălui și mamei reclamantei nu au avut consecințe negative și asupra acesteia;
- s-a apreciat a fi inechitabil, împotriva spiritului Legii nr. 341/2004, discriminatoriu și contrar dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului să fie excluși membrii familiilor participanților la evenimentele din 1987, respectiv copii acestora de la beneficiile recunoscute prin Legea recunoștinței;
- instanța de fond a avut în vedere și soluția pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Beian împotriva României;
Pentru toate aceste considerente, prima instanță a admis contestația, a anulat hotărârea emisă de petentă și a constatat că reclamanta are calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Direcția de munca și Protecție Socială B care a solicitat admiterea căii de atac cu consecința modificării sentinței civile în sensul respingerii acțiunii.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă și art. 19 al. 2 din OUG nr. 6/13.02.2008.
Drept critică a hotărârii atacate, s-a arătat că aceasta este lipsită de temei legal, prima instanță neprecizând în dispozitiv încadrarea juridică a situației de fapt deduse judecății, astfel că nu poate fi pusă în executare în forma în care a fost pronunțată.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304/1 cod procedură civilă, Curtea constată că recursul formulat este întemeiat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind reflectată de înscrisurile existente la dosar. De asemenea, aspectele reținute în conținutul deciziei contestate, referitor la elementele de fapt, nu contravin celor stabilite de prima instanță, necontestate de pârâtă în cursul soluționării cauzei sau prin calea de atac formulată.
Modul în care instanța de fond a asimilat situația reclamantei, într-o manieră generală, dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 341/2004 modificată prin OUG nr. 6/2008, este într-adevăr criticabil din perspectiva neîncadrării juridice a situației de fapt reținută de instanță.
Potrivit înscrisurilor de la dosar, la data de 15.11.1987 reclamanta era majoră, în vârstă de 23 ani, avea un loc de muncă, lucrând în aceeași secție cu părinții săi.
Reclamanta a susținut că a suportat o serie de opresiuni din partea organelor statului, acestea fiind o consecință a acțiunilor sale de a participa la revolta din 1987.
Suferințele acesteia sunt de necontestat atât în privința relațiilor de familie cu părinții cât și a opresiunilor suferite din partea organelor statului, însă motivele pentru care drepturile prevăzute de Legea nr. 341/2004 au fost acordate mamei reclamantei nu sunt identice, acordarea în favoarea reclamantei a acestor drepturi neputându-se realiza automat, ca o consecință a dobândirii de către mama sa.
Potrivit Hotărârii nr. 41/24.04.2008 emisa de B, mama reclamantei, a dobândit drepturile prevăzute de Legea nr. 341/2004 urmare a încadrării sale în dispozițiile art. 19 al. 3 și 4 ale aceluiași act normativ, ce privesc calitatea de soție supraviețuitoare.
Este adevărat că în privința mamei reclamantei, instanța, prin hotărâre judecătorească, a asimilat opresiunile suferite de aceasta, conform dovezilor, cu situația domiciliului forțat, însa aceasta situație a vizat încadrarea persoanei în situațiile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 și nu în cele prevăzute de Legea nr. 341/2004.
În consecință, în situația reclamantei nu s-a făcut dovada încadrării sale în una dintre situațiile prevăzute de art. 19 al. 2 din Legea nr. 341/2004 modificată prin OUG nr. 6/2008, asimilarea cu situația părinților săi nefiind suficientă pentru îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege în vederea beneficierii de drepturile prevăzute de actul normativ menționat.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul formulat de pârâta B, va modifica sentința civilă atacată și va respinge acțiunea formulată.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B cu sediul în B,- împotriva sentinței civile nr. 558/CA/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov -secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr- pe care o modifică în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B având ca obiect anularea Hotărârii nr. 110/24.07.2008 emisă de pârâtă și constatarea calității reclamantei de beneficiar al drepturilor stabilite prin Legea nr. 341/2004 modificată prin OUG nr. 6/2008.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
RED LB-29.01.2010
DACT MB-02.02.2010
JUD. FOND M
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
