Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 750/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.750/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche Lorența
- -
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ A JUDEȚULUI B împotriva sentinței civile nr.470/CA din 28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, având ca obiect "refuz acordare drepturi persecutați politic" L nr. 118/1990.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 27 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 3 2009, iar apoi din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 10 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 479/CA/28.04.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Direcția și Protecției Sociale B, și în consecință:
A fost anulată Decizia nr.1397/07.11.2008 emisă de pârâtă.
S-a constatat că reclamantul are calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și că beneficiază de drepturile prevăzute în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din decembrie 1989 nr. 341/2004.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
La data de 11.03.2008 reclamantul a formulat cerere către pârâta Direcția și Protecției Sociale B pentru a i se recunoaște calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și pentru a beneficia de dispozițiile Decretului - Lege nr.118/1990.
Prin Deciziei nr.1397/2008 pârâta a respins cererea reclamantei, întrucât "art.10 din Decretul - Lege nr.118/1990 de acordare unor drepturi persoanelor care au participat la evenimentele din 15 1987 de la Baf ost abrogat de art. III din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6 din 13.02.2008."
În condițiile art.22 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008 reclamantul a contestat această decizie cu respectarea dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, motivând că trebuie să beneficieze de drepturile conferite de Decretul - Lege nr.118/1990, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008 abrogând art.10 din Decretul - Lege nr.118/1990 numai din motive de tehnică legislativă.
Din conținutul Hotărârii nr.158/15.02.1991 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Decretul - Lege nr.118/1990 și din Decizia nr.431/10.12.1999 emisă de Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială a Județului B (26), depuse la dosar, se reține că tatăl și mama reclamantului - G și - au avut calitatea de strămutați, pentru participarea la revolta de la B din 15.11.1987, având stabilit domiciliul obligatoriu în perioada 16.11.1987 - 22.12.1989.
Instanța de fond a apreciat că reclamantului în cauză i se aplică dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 6/2008 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din decembrie 1989 nr.341/2004, aceasta fiind legea specială cu privire la drepturile ce se acordă participanților la revolta muncitorească din 15 1989, indiferent de modul de formulare a cererii de către reclamant.
În drept, s-au avut în vedere dispozițiile art. 18 din Legea nr. 341/2004, modificată, care stabilește că "rezentul p. capitol reglementează acordarea unor drepturi pentru:
a) persoanele care au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987;
b) soțul persoanei care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de prezenta lege;
c) urmașii persoanelor care au decedat în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987".
De asemenea, art.19 alin.1 și 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008 arată că "Constatarea calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 se face, la cererea persoanei interesate, de către direcțiile de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, pe baza avizului prealabil consultativ al Asociației <<15 1987>>.
(2) Dovada calității prevăzute la alin. (1) se face de către persoana interesată, cu înscrisuri oficiale eliberate de către organele competente, din care să rezulte privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe:
a) stabilirea domiciliului obligatoriu;
b) strămutarea într-o altă localitate;
c) deportarea."
Din interpretarea coroborată a acestor norme rezultă că drepturile prevăzute de acest act normativ special se acordă fie persoanelor care au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 prin privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe: stabilirea domiciliului obligatoriu, strămutarea într-o altă localitate sau deportarea", fie soțului persoanei care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987, fie urmașilor persoanelor care au decedat în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987.
Pârâta nu a analizat pentru situația reclamantului dacă acesta nu se încadrează în dispozițiile art. 18 lit. a) sau b) din Legea nr. 341/2004, modificată, act care trebuie interpretat și prin prisma art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru interzicerea discriminării, conform căruia "exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".
Cu privire la această problemă instanța de fond a reținut că drepturile solicitate de reclamant sunt drepturi patrimoniale în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, reclamantul având o "speranță legitimă" să obțină recunoașterea acestora.
În ceea ce privește aplicabilitatea art. 14 din Convenție, instanța de fond a constatat că prin decizia pârâtei nr.1397/07.11.2008 reclamantul a fost exclus de la acordarea drepturilor solicitate, deși acesta s-a aflat într-o situație similară cu părinții săi, care au fost strămutați și care au avut domiciliul obligatoriu, așa cum s-a arătat mai sus, existând prin urmare o diferență de tratament între reclamant și alte persoane aflate într-o situație similară cu a sa, astfel că instanța de fond a considerat că art. 14 este aplicabil.
În mod constant, în jurisprudența CEDO s-a reținut că, în sensul art. 14 din Convenție, o distincție este discriminatorie dacă "este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă", adică dacă nu urmărește un "scop legitim" sau dacă nu există un "raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit" (a se vedea, în special, Hotărârea Marckx împotriva Belgiei din 13 iunie 1979, seria A nr. 31, p. 16, & 33).
În cauză, instanța de fond a constatat că stabilirea unui tratament diferit între membrii aceleiași familii - soț și copii cu același domiciliu, care au fost strămutați într-o altă localitate unde au avut domiciliul obligatoriu, respectiv excluderea copiilor de la acordarea drepturilor speciale, în condițiile în care presiunile exercitate de regimul comunist asupra tatălui și mamei lor au avut consecințe negative asupra creșterii și dezvoltării fizice și psihice a acestora, este nu numai inechitabilă, dar și discriminatorie, fiind contrară art. 14 din CEDO (în acest sens Cauza Beian împotriva României).
Prin urmare, constatând că reclamantul nu a făcut parte din structurile de represiune comuniste și că în privința sa a fost emis avizul consultativ al Asociației "15 1987", instanța de fond a constatat că în persoana sa sunt întrunite condițiile art. 18 lit. a) din Legea nr. 341/2004, modificată, prin urmare acțiunea a fost fi admisă, conform celor de mai jos.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B solicitând respingerii acțiunii ca nefondată.
Recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială B a invocat în drept, dispozițiile art. III din Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 6/13.02.2008, art. 10 din Decretul-lege nr. 118/1990 și respectiv art. 304 pct. 6 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă,
Acesta a susținut că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut prin acțiunea introductivă, recunoscând reclamantului drepturi pe OG 6/13.02.2008 și nu pe Decretul - Lege nr. 118/1990, astfel cum acesta a solicitat.
Recurenta a arătat că instanța de fond nu a stabilit încadrarea juridică a situației de fapt deduse judecații și data de la care să se acorde aceste drepturi, astfel că sentința pronunțată nu poate fi pusă în aplicare.
Intimatul, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Aceasta a arătat că din probele administrate rezultă că în perioada 10.12.1987-22.12.1989 a avut domiciliul obligatoriu și a suferit ca urmare a participării părinților la evenimentele din 15 1987. Instanța de fond în mod corect a reținut că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 341/2009 astfel cum a fost modificată de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr479/CA/28.04.2009 a Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr- este întemeiat în parte.
Curtea constată că în mod corect instanța de fond a stabilit starea de fapt, pe baza probelor administrate, reținând că intimatul reclamant a avut stabilit domiciliul obligatoriu în perioada 16.11.2987-22.12.1989.
Familia reclamantului, minor la acea dată, a avut stabilit domiciliul obligatoriu în acea perioadă, ca urmare a participării tatălui reclamntului G la revolta muncitorească anticomunistă de la B, din 1987. Acest fapt rezultă din înscrisurile depuse la dosar, respectiv sentința nr. 2823/3 decembrie 1987 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. 2926/1987, decizia nr. 33/4 martie 1991 pronunțată de în dosarul nr. 156/1990, hotărârea nr. 158/15.02.1991 a Comisia Județene de Muncă și Ocrotiri Sociale B, decizia nr. 431/10.12.1999a deciziei Generale de Muncă și Protecție Socială a Județului B, dosar nr. 14163/3.03.2009 emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului T - Serviciul de Instigare a fraudelor din care rezultă că tatăl reclamantului a avut domiciliul strămutat în A, iar mama reclamantului și reclamantul au avut domiciliu obligatoriu în
Același aspect referitor la domiciliul obligatoriu al reclamantului rezultă și din depoziția martorului, audiat de instanța de fond. Reclamantul și părinții săi, membrii ai aceleiași familii, au fost în perioada menționată anterior, supuși acelorași condiții morale și materiale pe care le implică strămutarea din localitatea de domiciliu, respectiv stabilirea domiciliului obligatoriu. Organele de opresiune ale regimului totalitar au impus familiei reclamantului restricții și măsuri de constrângere, pentru condamnarea participării tatălui reclamantului la revolta din 15 1987.
Probele administrate în cauză de reclamant, (înscrisuri oficiale și declarația martorului, mijloace de probă prevăzute de lege) și care au format convingerea instanței de fond cu privire la starea de fapt reținută, se încadrează în dispozițiile art.18 și 19 alin.1 și 2 din Legea nr. 341/004, Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987, modificată și completată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008, stfel în mod legal a reținut instanța de fond în considerentele sentinței recurate.
Curtea, constată că instanța de fond nu a prevăzut în dispozitivul sentinței recurate încadrarea juridică a situației de fapt reținută în considerente și data de la care se acordă drepturile în favoarea reclamantului, aspect criticat și de recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, va admite în parte recursul formulat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială împotriva sentinței civile nr 479/CA/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr -, va modifica în parte, sentința recurată în sensul că drepturile recunoscute reclamantului sunt și trebuie acordate de la data de 01.10.2008, având în vedere dispozițiile art. 41alin.1 din Legea nr. 341/2004 și data formulării cererii C 2132/16.09.2008.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite în parte recursul formulat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială cu sediul în B, B dul -, nr. 5 împotriva sentinței civile nr 479/CA/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr -, pe care o modifică în parte, în sensul că,
Drepturile recunoscute reclamantului sunt cele prevăzute de art 18 și art 19 al 1 și 2 lit a din Decretul - Lege nr 118/1990 republicat pentru perioada 16.11.1987-22.12.1989 și trebuie acordate de la data de 01.10.2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. - 14.12.2009
Dact. - 21.12.2009/2 ex.
Jud. fond-
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
