Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 751/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.751/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTORI: Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
- -
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ A JUDEȚULUI B împotriva sentinței civile nr.522/CA din 7.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, având ca obiect "refuz acordare drepturi persecutați politic" L nr. 118/1990.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 27 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 3 2009, iar apoi din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 10 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că,
La data de 9.12.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Direcția de Muncă și Socială a Județului B, în baza prevederilor Decretului Lege nr. 118/1990, solicitând admiterea acțiunii și anularea Deciziei emisă de pârâtă nr. 580/24.02.2000 și recunoașterea calității prevăzute de lege, respectiv de manifestant la Revoluția anticomunistă din 15 1987, și că a avut domiciliul obligatoriu din această dată până la Revoluția din 1989.
Acțiunea reclamantului a formulat inițial obiectul dosarului nr- a Curții de APEL BRAȘOV.
În acest dosar instanța s-a pronunțat prin sentința nr. 16/F/22.01.2009 a Curții de APEL BRAȘOV în sensul admiterii excepției de necompetență materială a Curții de APEL BRAȘOV de soluționare a cauzei și a declinat la Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de contencios administrativ.
Ca urmare, această hotărâre dată a fost înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr-, în care instanța de fond pe baza probelor de la dosar a pronunțat Hotărârea nr. 522/CA/7.05.2009 a Tribunalului Brașov.
Prin această hotărâre instanța de fond a dispus următoarele: s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Socială B și în consecință:
- S-a anulat Hotărârea nr.85/12.06.2008 emisă de pârâtă.
- Și a fost obligată pârâta să emită o hotărâre pentru acordarea drepturilor prevăzute de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008.
Pentru a pronunța o astfel de hotărâre prima instanță a reținut următoarele: prin Decizia nr.85/12.06.2008 emisă de pârâtă a respins cererea reclamantului întrucât din actele depuse la dosar nu rezultă faptul că petentul îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art.19 alin.2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008. S-a reținut că acesta nu dovedește faptul că privarea de libertate pentru efectuarea de cercetări a avut una din următoarele consecințe: i s-a stabilit domiciliul obligatoriu/a fost strămutat într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau a fost deportat.
Potrivit art.19 alin.2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008 dovada calității prevăzute la alin.1 se face de către persoana interesată, cu înscrisuri oficiale eliberate de către organele competente, din care să rezulte privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe:
a) stabilirea domiciliului obligatoriu;
b) strămutarea într-o altă localitate;
c) deportarea.
În speță, reclamantul a făcut dovada faptului că privarea de libertate pentru efectuarea de cercetări a avut ca și consecință stabilirea domiciliului obligatoriu în
Rezultă astfel din declarațiile martorilor și că reclamantul nu avea voie să părăsească orașul fără să anunțe organele de miliție, precum și că acesta era obligat să se prezinte periodic la miliție pentru verificări ori era căutat acasă, la serviciu sau la telefon în acest scop.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse instanța de fond a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Socială B dispunând conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția de Muncă și (Protecție) Socială a Județului B, criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului și casarea sentinței civile atacate, rejudecând cauza pe fond să se respingă acțiunea reclamantului astfel cum a fost atacată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele:
Hotărârea instanței atacate este nelegală deoarece în mod corect Direcția de Muncă și (Protecție) Socială a Județului B, a respins cererea reclamantului de acordarea drepturilor solicitate prin Hotărârea nr. 85/12.06.2008, și că reclamantul nu a dovedit că în urma participării sale la evenimentele din 15 1987 de la B, a avut stabilit domiciliu obligatoriu si având în vedere ca astfel nu îndeplinește cumulativ condițiile art. 19 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.6/13.02.2008, B respinge cererea reclamantului prin Hotărârea nr. 85/12.06.2008, hotărâre ce face obiectul prezentei acțiuni.
Recurenta a susținut că textul art. 19 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6 din 13.02.2008 precizează următoarele:,dovada calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987, se face de către persoana interesată, cu înscrisuri oficiale eliberate de către organele competente din care sa rezulte privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe:
a) stabilirea domiciliului obligatoriu;
b) strămutarea intr-o alta localitate;
c) deportarea.
Textul art. 21 alin. 1 si 2 din OUG 6/13.02.2008, precizează că persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 19 alin. 2 si 4 beneficiază de drepturile prevăzute la art. 4 alin. 3 lit. e), art. 5 alin. 1 si 2 si art. 5 indice 1. In textul de lege se mai precizează că,indemnizația reparatorie se acordă independent de veniturile obținute de beneficiar"
Față de aceste considerente, pune concluzii de admitere a recursului, de casare a sentinței atacate si pe fond de respingere a acțiunii ca neîntemeiată și de menținere a actului administrativ contestate la această instanță, pornind de la dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod Pr. Civ. în sensul că sentința atacată este lipsită de temei legal, în cuprinsul dispozitivului nefiind precizată încadrarea juridica a situației de fapt deduse judecații, astfel că" in forma in care a fost pronunțată sentința nu poate fi pusa in aplicare.
În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod Pr. Civ. și pe dispozițiile art. 19 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/13.02.2008.
Față de acest recurs, reclamantul nu a formulat întâmpinare la recurs dar prin apărător, avocat cu delegație la dosar a susținut oral respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr-, prin prisma criticilor formulate în recurs constată recursul ca fondat în parte privind perioada suferințelor și acordarea drepturilor legale, pentru următoarele considerente:
Din întreg probatoriu administrat în cauză, rezultă că acțiunea reclamantului formulată în dosarul inițial și precizată în dosarul Tribunalului Brașov, rezultă că de fapt reclamantul a făcut dovada calității sale de beneficiar al prevederilor legii, fiind lipsit de libertate și cu domiciliul obligatoriu în perioada 21O. 1987 - 22 decembrie 1989 în altă localitate decât cea de domiciliu în
În esență, temeiul de drept al acțiunii reclamantului este art. 19 alin. 1 și alin. 2, lit.a din Ordonanța Guvernului nr. 6/2008.
Față de cererea reclamantului formulată la pârâta Direcția de muncă și protecție Socială în data de 7.03.2008, urmează ca drepturile acestuia să fie acordate începând cu data de 1.04.2008.
În ce privește criticile formulate de recurenta pârâtă Direcția de Muncă și (Protecție) Socială B, raportat la sentința civilă atacată rezultă că pe fondul chestiunii, hotărârea instanței de fond este justificată și legală dar incompletă, neputând fi pusă efectiv în executare;
Din acest motiv, apărarea sa, sub aspectul criticilor referitoare la nelegalitatea și netemeinicia cererii reclamantului instanța de recurs, constată că aceste critici nu sunt întemeiate urmând a fi înlăturate ca nelegale, reținând în parte critica privind temeiul de drept al admiterii acțiunii reclamantului.
Astfel că, în ce privește critica referitoare la lipsa unor date concrete din dispozitivul sentinței civile atacate, se constată că această critică a recurentei este întemeiată și legală sens în care se vor reține ca justificate cu privire la nemenționarea în dispozitiv a perioadei pentru care se solicită drepturile persoanei care participat la manifestarea muncitorească din 15 1987, și în care reclamantul a avut domiciliul obligatoriu, temeiul de drept al cererii sale și data de la care urmează a i se acorda drepturile prevăzute de lege.
Ca atare, se constată recursul ca fondat în parte și în baza art. 312.1 Cod procedură civilă se va admite recursul conform dispozițiilor prezentei decizii.
Se va înlătura susținerea intimatului reclamant, de respingere a recursului, reținând ca nefiind în totalitate justificată apărarea sa pentru considerentele susmenționate.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială cu sediul în B, B dul -, nr. 5, Județ B împotriva sentinței civile nr 522/CA/07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr -, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B să emită reclamantului o nouă hotărâre prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor art 19 al 2 lit a din Legea nr 341/2004 modificată prin OUG nr 6/2008 (domiciliu obligatoriu) pentru perioada 21.11.1987-22.12.1989, începând cu data de 01.04.2008, cu acordarea drepturilor.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.11.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche Lorența
- - - - - -
Grefier,
Red. - 11.11.2009
Dact. - 12.11.2009/2 ex.
Jud fond-
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
