Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 752/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 752/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 10 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTORI: Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
-
Grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamantul și de pârâta Direcția de uncă și ncluziune ociala B împotriva sentinței civile nr. 536/ CA/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi persecutați politic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 27 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 3 noiembrie 2009 și apoi din lipsă de timp pentru data de 10 noiembrie 2009.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată că:
La data de 30 iunie 2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Direcția de uncă și ncluziune ociala B, director executiv al irecției muncii si protecției sociale B, tatul român prin Ministerul Economiei și Finețelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând instanței de fond constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă în baza art.3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 214/29.12.1999 și acordarea drepturilor prevăzute de art.9 din Decretul - lege nr.118-1990; de asemenea a solicitat daune de 600.000 lei.
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr-, al Tribunalului Brașov.
În acest dosar instanța pe baza probelor administrate în cauză, a pronunțat sentința civilă nr. 536/CA/12.05.2009.
Prin această sentință s-au dispus următoarele: s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul român prin Ministrul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
S-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului B, și în consecință:
S-a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile acordate de Decretul - Lege nr.118/1990, pentru perioada 01.10.1984 - decembrie 1989 și a fost obligată pârâta să recunoască reclamantului aceste drepturi, începând cu data de 01.09.2008.
S-a respins cererea cu privire la acordarea de daune, ca nefondată.
De asemenea, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B, ca fiind promovat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A luat act de renunțarea reclamantului la judecată în contradictoriu cu pârâta Universitatea Transilvania B, în ambele dosare nr- și nr-.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept, următoarele: excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul român prin Ministrul Finanțelor Publice prin DGFP B este fondată, având în vedere că potrivit dispozițiile art.25 din decretul nr.31/1954 potrivit cărora " Statul este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop".
Art.11 din Decretul - Lege nr.118/1990, republicat stabilește faptul că în litigiile întemeiate pe acest act normativ are calitate procesuală pasivă direcția de muncă și protecție socială.
Prin urmare Statul român prin MFP prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B nu are calitate procesuală pasivă cererea în contradictoriu cu acesta urmând a fi respinsă.
În ceea ce privește fondul cauzei se vor avea în vedere dispozițiile art.9 din Decretul-lege nr.118/1990 rep. potrivit cărora
"Persoanele care fac dovada, prin hotărâre judecătorească de constatare, că nu au putut să-și exercite profesia sau, după caz, ocupația pe perioada în care au fost persecutate sau urmărite din motive politice beneficiază de vechime în muncă pe perioada în care s-au aflat în atare situație."
Acțiunea reclamantului, astfel cum a fost precizată are ca obiect constatarea faptului că a fost urmărit pe motive politice și nu a putut să-și exercite profesia în respectiva perioadă.
Pârâta B nu a apreciat asupra caracterului retrogradării din funcție, chiar în timpul judecății, printr-o adresă emisă reclamantului arătând că este rolul instanței de a aprecia dacă reclamantul a suferit sau nu o sancțiune cu caracter politic.
Din actele de la dosar instanța de fond a reținut că reclamantul a avut până la data de 01.10.1984 funcția de Președinte al Clubului Sportiv din cadrul Universității Transilvania B, la această dată fiind schimbat din funcție.
Această schimbare din funcție a fost pusă în discuție în ședințele Biroului din data de 18.07.1984 și respectiv 3.09.1984, ședințe în care s-a discutat că în urma deplasării în Polonia a reclamantului, împreună cu un grup de sportivi, "în gara Praga a avut loc un incident care a fost analizat de Biroul -hotărârea fiind sancțiune de interzicere a 2 ani a oricăror deplasări în străinătate", iar "pe linie de partid a fost sancționat cu mustrare". Se propune destituirea din funcția de președinte și să fie ajutat să-și găsească un loc de muncă, acesta fiind menținut în Universitate pe alt post (inspector sportiv), până la data de 1.03.1985, când reclamantului i s-a desfăcut contractul de muncă, conform mențiunilor din carnetul de muncă al acestuia. Reclamantul a fost reîncadrat la data de 01.04.1985 la Prestarea B, unde i-a încetat activitatea la data de 04.06.1989, reîncadrat la 23.120.1989, cu diverse transferuri de post până în 1990.
Evenimentul de la Praga din 15.05.1984, despre care s-a făcut vorbire mai sus și de unde au pornit schimbările locului de muncă ale reclamantului au constat într-o discuție aprinsă pe fondul unor neînțelegeri cu privire la biletele de tren, moment în care reclamantul a proferat injurii la adresa conducerii de partid și de stat din Republica.
Instanța de fond a apreciat că, în mod normal orice persoană poate să-și exprime liber opiniile și ideile, chiar și în domeniul politicului, așa cum prevede și art.10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la care în prezent România este parte. Libertatea de opinie presupune ca nimeni să nu fie urmărit sau condamnat pentru opiniile sale, deoarece posibilitatea de a avea o opinie minoritară este o componentă esențială a oricărei societăți democratice.
Libertatea de opinie este un drept cuprins și în Constituția din 1965 care la art.28 arăta că " România li se garantează libertatea cuvântului."
Societatea românească a anilor 1980 nu era însă una democratică. La acele vremuri singura credință și opinie considerată valabilă era credința față de statul comunist, așa încât atitudinea reclamantului de denigrare a partidului comunist (chiar fiind vorba de altă țară, tot comunistă) a fost considerată o nesocotire a valorilor pe care se întemeia statul comunist român, aspect ce determină caracterul politic al destituirilor din funcție descrise mai sus.
Este evident că toate oscilațiile locurilor de muncă ulterioare afirmațiilor făcute de reclamant la Praga s-au datorat atitudinii acestuia, atitudine ce a fost interpretată ca fiind contrară intereselor "de partid", această interpretare rezultând cu evidență din actele depuse la dosar și descrise mai sus.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța de fond a apreciat că reclamantul a dovedit că a fost urmărit pe motive politice și nu a putut să-și exercite profesia în perioada 01.10.1984- decembrie 1989, astfel că se încadrează în dispozițiile art.9 din Decretul-lege nr.118/1990 rep.
Ca urmare, acțiune reclamantului a fost admisă cu privire la petitul de constatare a faptului că beneficiază de drepturile acordate de Decretul - Lege nr.118/1990, pentru perioada 01.10.1984 - decembrie 1989. După Revoluția din 1989 nu se mai poate pune în discuție vreo persecuție politică, astfel că drepturile reclamantului se vor limita la luna decembrie 1989.
În ceea ce privește cererea de acordare de daune materiale și morale, instanța de fond a apreciat această cerere nefondată. Aceasta deoarece pârâta urmează să stabilească în favoarea reclamantului drepturile stabilite de Decretul-lege nr.118/1990, în baza prezentei hotărâri, prejudiciul material și moral suferit de reclamant fiind astfel acoperit, în baza acestor dispoziții legale.
Față de faptul că reclamantul a renunțat la judecată în contradictoriu cu pârâta Universitatea Transilvania B, iar în dosarul conexat nr- reclamantul s-a judecat doar cu această pârâtă, în temeiul art.246 pr.civ. a luat act de renunțarea la judecată în contradictoriu cu această pârâtă în ambele dosare; cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Împotriva acestei hotărârii au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta Direcția de uncă și (Protecție) ncluziune ociala B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fiecare pentru motivele invocate în recursul declarat.
Astfel, în recurs declarat de reclamantul, acesta a criticat sentința civilă a Tribunalului pentru motivul că instanța nu i-a recunoscut calitatea de persoană persecutată pentru întreaga perioadă solicitată până în prezent 2009.
O altă critică adusă sentinței civile atacate se referă la respingerea cererii sale privind acordarea daunelor materiale și morale, solicitate de reclamant, considerând că aceste daune i se cuvin pentru faptul că nu a putut să realizeze venituri, așa cum alte persoane din cadrul Universității Transilvania B, pe care le consideră că au avut influențe negative pentru neacordarea acestora la un loc de muncă și că a avut de suferit, nerealizând venituri, și nu poate lua o pensie corespunzătoare.
Recurentul a mai invocat în recurs următoarele: perioada suferințelor sale este până în prezent 2009 și nu cum a reținut instanța de fond prin Hotărâre.
În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, recunoașterea calității sale de persoană persecutată pentru toată perioada precizată și acordarea drepturilor materiale în cuantum de 500 000 Ron.
În recursul declarat de pârâta Direcția de uncă și (Protecție) ncluziune ocială B, aceasta a arătat că sentința civilă atacată este nelegală și că reclamantul nu a făcut dovada cerută de lege pentru a beneficia de drepturile prevăzute de Decretul Lege nr. 118/1990.
În dezvoltarea criticilor de recurs pârâta a arătat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii atacate.
Direcția de uncă și (Protecție) ncluziune ociala Bac onsiderat corectă soluționarea respingerii petitului privind daunele morale și a considerat că sentința atacată cu recurs este criticabilă doar cu privire la încadrarea juridică a situației de fapt deduse judecății, pe care instanța de fond nu a precizat-o în dispozitiv și, conform art. 14 din Decretul Lege nr. 118/1990.
De asemenea, Direcția de uncă și (Protecție) ncluziune ociala Bam ai considerat că data de la care urmează să se acorde aceste drepturi este cea de întâi a lunii următoare depunerii cererii, adică 1.08.2008, întrucât cererea inițială a fost înregistrată la aceasta în data de 16.07.2008, astfel cum rezultă din Decizia de respingere nr. 1402/7.11.2008 a Comisiei pentru aplicarea Decretului Lege nr. 118/1990
În recurs s-au depus înscrisuri de ambele părți, recurentul reclamant a depus corespondența cu Direcția Generală a Finanțelor Publice B, copia Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 59/2008 pentru modificarea Decretului Lege nr. 118/1990.
La recursul declarat de reclamantul, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, a formulat întâmpinare pentru Ministerul Finanțelor Publice (26 dosar), invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului român prin Ministerul Finanțelor Publice, pe fond respingerea acțiunii și menținerea sentinței civile a Tribunalului Brașov.
Recurentul a depus înscrisuri fila 31 - 50, în scopul admiterii recursului declarat în cauză.
De asemenea, recurentul a depus Concluzii scrise ( 62-64 dosar) în sensul admiterii recursului și a acțiunii în totalitate până la 1.08.2009, și daune morale 500 000 ron ( 62 verso) și înscrisurile ( 64-81) reprezentând demersurile făcute la autoritățile Statului pentru rezolvarea situației sale.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacă nr. 536/CA/12.05.2009 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor formulate în cele două recursuri declarate în cauză, constată că recursul declarat de pârâta Direcția de uncă și (Protecție) ncluziune ociala B este în parte fondat iar recursul declarat de este nefondat urmând a fi respins, iar sentința atacată va fi în parte modificată conform celor dispuse prin dispozitivul prezentei decizii.
Astfel, se reține că sentința civilă a tribunalului este în ce privesc chestiunile de fond justificată, dar sentința pronunțată nu este completă neputând avea finalitate juridică, ca aspect criticat de recurenta Direcția de uncă și (Protecție) ncluziune ociala B, motiv pentru care se va modifica în parte sentința civilă atacată.
Astfel, din întreg probatoriu de la dosar, instanța de recurs constată că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de art. 11 ( fost art. 9 ) din Decretul - Lege nr. 118/1990 republicat pentru perioada 1.10.1984-12.04.1990, reprezentând vechime în muncă și obligă pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială să emită decizie în acest sens.
Ca atare, sub acest aspect se va admite în parte recursul și se va modifica în parte sentința atacată.
Cât privește restul dispozițiilor cuprinse în sentința civilă atacată referitor la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul român invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, aceste dispoziții se vor menține ca fiind corect soluționată de instanță această excepție.
Acțiunea reclamantului se va admite în parte pentru perioada cuprinsă în decizia de recurs ca fiind 1.10.1984 data publicării și intrării în vigoare -12.04.1990 în Monitorul Oficial 9.04.1990 - data intrării în vigoare a Decretului Lege nr. 118/1990, iar data acordării drepturilor către reclamant nu se impune a fi precizată în minută, deoarece nu este vorba de drepturi bănești, ci de recunoașterea vechimii în muncă pe perioada sus precizată și reținută de instanța de recurs prin decizia pronunțată.
Cât privește daunele materiale și morale solicitate de reclamant, și de recurentul reclamant în recursul declarat, se constată că acestea nu pot fi acordate în cauză deoarece:
Reclamantul nu a contestat o decizie de desființare a contractului de muncă sau de eliberarea din funcție, ci modul de persecuție prin neprimirea la un loc de muncă.
Cererea reclamantului de a i se acorda daune, nu se justifică în cauză deoarece nu este vorba de un refuz al Direcției de Muncă și Protecție Socială B de a-i pune în executare vreo hotărâre judecătorească sau de a-i acorda drepturi bănești.
Din actele dosarului rezultă că reclamantul a fost nemulțumit în perioada precizată în acțiune de nerezolvarea, situației sale de o serie de persoane din cadrul Universității Transilvania, dar față de această pârâtă a renunțat la judecarea cauzei.
În esență, se reține că sunt aplicabile în speță prevederile art. 11 din Decretul Lege nr. 118/1990, modificat (fost art. 9 din acest decret lege) care prevăd că "persoanele care fac dovada, prin hotărâre judecătorească de constatare, că nu au putut să-și exercite profesia sau, după caz, ocupația pe perioada în care au fost persecutate sau urmărite din motive politice beneficiază de vechime în muncă pe perioada în care s-au aflat în atare situație", și pentru acest motiv se va modifica sentința civilă atacată, conform prezentei Decizii.
Cum, în cauză, reclamantul a renunțat la judecata față de pârâta Universitatea Transilvania și față de obiectul acțiunii de față, instanța de recurs, constată că cererea sa privind daunele solicitate, nu este întemeiată și legală, sens în care se va respinge recursul declarat de reclamantul, ca nefondat
De altfel, acest petit din acțiune reclamantului a fost corect soluționat de instanța de fond în sensul respingerii cererii de daune ca nefondată.
Pentru aceste motive se vor menține dispozițiile privind daunele din sentința civilă atacată. Fără cheltuieli de judecată.
În concluzie, conform art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, se va admite în parte recursul Direcției de Muncă și Protecție Socială B și se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite în parte recursul formulat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială cu sediul în B, B -, nr.5, județ B împotriva sentinței civile nr 536/CA/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr -, pe care o modifică în parte, în sensul că,
Constată că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de art 11 ( fost art 9 ) din Decretul-Lege nr 118/1990 republicat pentru perioada 1.10.1984-12.04.1990, reprezentând vechime în muncă și obligă pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială să emită decizie în acest sens.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Respinge recursul formulat de reclamantul cu domiciliul în B,-,. 210,. C,.5.20 împotriva aceleiași sentințe civile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.11.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche Lorența
- - - - - -
Grefier,
Red. - 2.12.2009
Dact. - 3.12.2009/2ex.
Jud fond - M
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
