Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 871/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.871/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică din data de 18 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTORI: Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
- -
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția de munca si Protecție Socială a Județului B împotriva sentinței civile nr.905/CA/21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 15 decembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 18 decembrie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.905/CA/21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul OG în contradictoriu cu pârâtul Direcția de Muncă și Protecție Socială B și în consecință:
S-a anulat Hotărârea nr.105/24.07.2008 emisă de pârâtă și s-a constatat că reclamantul are calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și beneficiază de drepturile prevăzute în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din decembrie 1989 nr. 341/2004.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
La data de 29.02.2008 reclamantul a formulat cerere către pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B pentru a i se recunoaște calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și pentru a beneficia de dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. nr.6/2008.
Prin Hotărârea nr.105/24.07.2008 pârâta a respins cererea reclamantului, întrucât "din actele depuse la dosar nu rezultă faptul că petentul îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art.19 alin.2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008. acesta nu dovedește faptul că a fost privat de libertate pentru efectuarea de cercetări."
În condițiile art.22 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008 reclamantul a contestat această hotărâre cu respectarea dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr.554/2004.
La soluționarea acțiunii se vor avea în vedere dispozițiile acestui actul normativ -art.19 alin.1 și 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.6/2008, potrivit cărora "Constatarea calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 se face, la cererea persoanei interesate, de către direcțiile de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, pe baza avizului prealabil consultativ al Asociației <<15 1987>>.
(2) Dovada calității prevăzute la alin. (1) se face de către persoana interesată, cu înscrisuri oficiale eliberate de către organele competente, din care să rezulte privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe:
a) stabilirea domiciliului obligatoriu;
b) strămutarea într-o altă localitate;
c) deportarea."
Reclamantul a dovedit cu actele de la dosar că a beneficiat de drepturile conferite de Decretul - Lege nr.118/1990, drepturi ce i-au fost recunoscute prin Sentința nr.447/S/ 18.06.1996 a Tribunalului Brașov, sentință rămasă irevocabilă prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că a avut de suferit împreună cu familia sa în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987,deoarece tatăl său a avut domiciliu forțat in iar acestuia și mamei sale le-a fost îngrădită libertatea de mișcare prin impunerea unui domiciliu obligatoriu.
Față de cele susmenționate, văzând și Avizul Asociației 15 1987, s-a constatat că reclamantul a dovedit temeinicia cererii sale. Prin urmare s-a admis contestația și s-a constatat că acesta are calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare recurenta a arătat că prin Hotărârea nr. 105/27 iulie 2008 Direcția de Muncă și Protecție Socială a respins cererea intimatului OG, precizând că la data evenimentelor de la B acesta era minor, astfel că împotriva sa nu puteau fi luate măsuri de cercetare penală și arest preventiv.
Recurenta a susținut că sentința atacată este lipsită de temei legal și că în forma în care a fost pronunțată nu poate fi pusă în aplicare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, și art.19 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008.
Intimatul a OG depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că prin sentința civilă nr. 447/S/18.06.1996 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr. 2037/1996, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că a avut de suferit împreună cu familia sa în urma din 15 1987 de la B, deoarece tatăl său a avut domiciliul forțat în orașul, județ S, iar acestuia și mamei acestuia i-a fost îngrădită libertatea de mișcare prin impunerea unui domiciliu obligatoriu.
Această hotărâre judecătorească a rămas irevocabilă, a intrat în puterea lucrului judecat și are forță juridică obligatorie. În această situație, având în vedere că a formulat cererea înregistrată sub nr. C 521 din 29.02.2008 la.S ( fost Direcția de Muncă și Protecție Socială ) B, observând și Avizul Asociației 15 1987, analizând și hotărârile judecătorești care au fost anexate cererii, Direcția de Muncă și Protecție Socială B era obligată conform art. 22 alin. 1 din Legea nr. 341/2004 să admită cererea printr-o hotărâre motivată.
Intimatul a invocat dispozițiile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care interzic discriminarea, fiind inechitabil și contrar spiritul acestui articol ca membrii familiei să fie excluși de aplicarea Legii recunoștinței.
De asemenea, este relevantă și soluția pronunțată de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în cazul împotriva României.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr.905/CA/21.10.2009, a Tribunalului Brașov este în parte întemeiat.
În mod corect instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada prin sentința civilă nr. 447/S/ 18 iunie 1996 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. 2037/1996, că după arestarea, anchetarea și condamnarea tatălui său, pentru participarea la revolta din 15 1987 avut stabilit domiciliul obligatoriu, împreună cu mama sa.
Această situație se încadrează în ipoteza reglementată de art. 19 alin. 2 lit. a din Legea nr. 341/2004 Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din decembrie 1989 nr. 341/2004, modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008, astfel cum a reținut instanța de fond.
Cu toate acestea, în sentința atacată nu s-a precizat perioada pentru care reclamantul beneficiază OG de prevederile acestor acte normative cu caracter reparator și date de la care i se cuvin aceste drepturi.
Pentru aceste considerente, curtea în temeiul art. 312 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă va admite în parte recursul declarat de recurenta Direcția și Protecției Sociale B, împotriva sentinței civile nr. 905/CA/21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-.
Va modifica în parte sentința atacată, în sensul că perioada pentru care intimatul beneficiază OG de drepturile prevăzute de Legea nr. 341/2004, modificată și completată de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008 este 15 1987 - 22 decembrie 1989, iar data de la care i se cuvin aceste drepturi este 1 martie 2008 și va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de recurenta Direcția și Protecției Sociale B, cu sediul în B, B dul -, nr. 5, județ B, împotriva sentinței civile nr. 905/CA/21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că perioada pentru care intimatul beneficiază OG de drepturile prevăzute de Legea nr. 341/2004, modificată și completată nr.OUG 6/2008 este 15 1987 - 22 decembrie 1989, iar data de la care i se cuvin aceste drepturi este 1 martie 2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche Lorența
- - - - - -
Grefier,
Red. - 12.01.2010
Dact. - 20.01. 2010
Jud fond- T
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
