Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 873/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.873/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică din data de 18 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTORI: Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
- -
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția de munca si Protecție Socială a Județului B împotriva sentinței civile nr.876/CA/20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect refuz acordare drepturi.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 15 decembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 18 decembrie 2009.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr 876/CA/20.10.2009, Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA ȘI PROTECȚIEI SOCIALE B, și în consecință: s-a anulat Hotărârea nr.121/24.07.2008 emisă de pârâtă.
A fost obligată pârâta să emită hotărâre în sensul constatării calității reclamantului de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și a faptului că beneficiază de drepturile prevăzute în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2008 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din decembrie 1989 nr. 341/2004.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere următoarele:
La data de 07.03.2008 reclamantul Aaf ormulat cerere către pârâta Direcția și Protecției Sociale B pentru a i se recunoaște calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și pentru a beneficia de dispozițiile OUG nr.6/2008, ca urmare a participării tatălui său - la aceste evenimente și în urma cărora a fost dislocat cu domiciliul la M.
Prin Hotărârea nr.121/24.07.2008 pârâta a respins cererea reclamantului, întrucât din actele depuse la dosar nu rezultă faptul că petentul a fost privat de libertate pentru efectuarea de cercetări și astfel nu îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art.19 alin.2 din OUG nr.6/2008.
În condițiile art.22 din OUG nr.6/2008 reclamantul a contestat această hotărâre cu respectarea dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, motivând că era minor la data deportării familiei sale și a suferit ca urmare a acestui eveniment.
În drept, s-au avut în vedere dispozițiile art. 18 din Legea nr. 341/2004, modificată, care stabilește că " rezentul p. capitol reglementează acordarea unor drepturi pentru:
a) persoanele care au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987;
b) soțul persoanei care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de prezenta lege;
c) urmașii persoanelor care au decedat în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987".
De asemenea, art.19 alin.1 și 2 din OUG nr.6/2008 arată că "Constatarea calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 se face, la cererea persoanei interesate, de către direcțiile de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, pe baza avizului prealabil consultativ al Asociației <<15 1987>>.
(2) Dovada calității prevăzute la alin. (1) se face de către persoana interesată, cu înscrisuri oficiale eliberate de către organele competente, din care să rezulte privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe:
a) stabilirea domiciliului obligatoriu;
b) strămutarea într-o altă localitate;
c) deportarea."
Din interpretarea coroborată a acestor norme rezultă că drepturile prevăzute de acest act normativ special se acordă fie persoanelor care au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 prin privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe: stabilirea domiciliului obligatoriu, strămutarea într-o altă localitate sau deportarea", fie soțului persoanei care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987, fie urmașilor persoanelor care au decedat în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987.
Pârâta nu a analizat însă dacă reclamantul nu se încadrează în dispozițiile art. 18 lit. a) sau b) din Legea nr. 341/2004, modificată, act care trebuie interpretat și prin prisma art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru interzicerea discriminării, conform căruia "exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".
Cu privire la această problemă instanța de fond a reținut că drepturile solicitate de reclamant în temeiul Legii nr. 341/2004, modificată, sunt drepturi patrimoniale în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, reclamanta având o "speranță legitimă" să obțină recunoașterea acestora.
În ceea ce privește aplicabilitatea art. 14 din Convenție, instanța de fond a constatat că prin hotărârea pârâtei nr.113/24.07.2008 reclamantul a fost exclusă de la acordarea drepturilor solicitate, deși acesta s-a aflat într-o situație similară cu părinții săi ( fapt ce rezultă din declarația martorului, audiat în cauză), existând prin urmare o diferență de tratament între reclamant și alte persoane aflate într-o situație similară cu a lor, astfel că instanța consideră că art. 14 este aplicabil. Este de reținut că mamei reclamantului - i s-a recunoscut dreptul de a beneficia de prevederile Decretului - Lege nr.118/1990 prin sentința civilă nr.360/19.07.1990 a Tribunalului Brașov, depusă la dosar.
În mod constant, în jurisprudența CEDO s-a reținut că, în sensul art. 14 din Convenție, o distincție este discriminatorie dacă "este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă", adică dacă nu urmărește un "scop legitim" sau dacă nu există un "raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit" (a se vedea, în special, Hotărârea Marckx împotriva Belgiei din 13 iunie 1979, seria A nr. 31, p. 16, & 33).
În cauză, instanța de fond a constatat că stabilirea unui tratament diferit între membrii aceleiași familii - soț și copii cu același domiciliu, care au avut un autor comun condamnat penal și obligat să execute pedeapsa la un loc de muncă situat într-o altă localitate, respectiv excluderea copiilor de la acordarea drepturilor speciale, în condițiile în care presiunile exercitate de regimul comunist asupra tatălui și mamei lor au avut consecințe negative asupra creșterii și dezvoltării fizice și psihice a acestora, este nu numai inechitabilă, dar și discriminatorie, fiind contrară art. 14 din CEDO (în acest sens Cauza Beian împotriva României).
Prin urmare, instanța de fond constatând că reclamantul nu a făcut parte din structurile de represiune comuniste și că în privința sa a fost emis avizul consultativ al Asociației "15 1987", aceasta a constatat că în persoana sa sunt întrunite condițiile art. 18 lit. a) din Legea nr. 341/2004, modificată, prin urmare acțiunea sa a fost admisă.
Împotriva hotărârii primei instanțe, a formulat recurs pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B care a criticat-o prin prisma dispozițiilor art 304 pct 9 cod procedură civilă, în sensul că sentința este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii la situația juridică dedusă judecății.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii atacate cu consecința respingerii acțiunii întrucât, reclamantul s-a aflat în imposibilitatea de a dovedi că, în urma participării tatălui său la evenimentele din 15 1987 de la B, a fost arestat pentru cercetări și ulterior strămutat și ca urmare, că acesta nu îndeplinește cumulativ condițiile prev de art 19 al 2 din OUG nr 6/13.02.2008.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art 304/1 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
La data de 07.03.2008, reclamantul Aaa dresat o cerere Direcției de Muncă și Protecție Socială B prin care a solicitat, față de dispozițiile art 19 din OUG nr 6/2008, recunoașterea calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987, însoțită de avizul Asociației 15 1987.
Prin Hotărârea nr 121/24.07.2008, cererea reclamantului a fost respinsă întrucât din actele depuse la dosar, respectiv CI seria - -, avizul Asociației 15, declarație pe propria răspundere din care reiese că nu a desfășurat activități de poliție politică, certificat de naștere Seria - nr. -, sentința civilă nr. 360/19.07.1994 pronunțată în dosarul nr. 1070/1994 a Tribunalului Brașov, încheierea de ședință din data de 07.12.1994 - dosar nr. 1070/1994 a Tribunalului Brașov, copie carnet de muncă Seria - nr. -, sentința civilă, nr. 5/1991 pronunțată în dosarul nr. 1897/1990 a Tribunalului Brașov, copie carnet de muncă Seria - nr. -, certificat căsătorie Seria - nr. -, decizia nr. - a Consiliului Popular B - Comisia de pensii, Hotărârea Comisiei pentru aplicarea Decretului Lege nr. 118/1990, nr. 751/06.07.1992, certificat de deces Seria - nr. -, decizia nr. -/02.05.1995 eliberată de Consiliul Popular - Comisia de Pensii B, nu ar rezulta că reclamantul a fost privată de libertate pentru efectuarea de cercetări și astfel nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art 19 al 2 din OUG nr 6/2008.
OUG nr 6/2008 a modificat Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Române din decembrie 1989 nr 341/2004, completată în conținutul titlului și cu aplicarea sa față de "persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987", dispozițiile art 18 ale acestei legi în varianta modificată prevăzând acordarea unor drepturi pentru "persoanele care au avut de suferit în urma revoltei anticomuniste de la B din 1987".
Pentru a se verifica temeinicia motivului respingerii cererii adresată de reclamantă B și, în consecință, a criticii aduse hotărârii primei instanțe sub aspectul admiterii acțiunii, se vor avea în vedere dispozițiile art 19 al 2 ale actului normativ potrivit cu care dovada calității persoanelor îndrituite să solicite acordarea drepturilor reglementate de lege se face de către persoana interesată cu înscrisuri oficiale eliberate de către organele competente din care să rezulte privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe: stabilirea domiciliului obligatoriu, strămutarea într-o altă localitate sau deportarea.
În cauză este dovedit faptul că tatăl reclamantului a fost condamnat politic, fiind transferat, cu începere din 18.03.1988 la M C, iar în privința mamei reclamantului, prin hotărâre judecătorească irevocabilă ( nr 360/1994 a Tribunalului Brașov ) s-a constata că aceasta face parte din categoria persoanelor strămutate într-o altă localitate după data de 06.03.1945, din motive politice.
Ca urmare, situația reclamantului nu poate fi decât aceeași cu a părinților săi, în acest sens fiind și declarația martorului audiat în cursul judecării cauzei în primă instanță, o apreciere contrară a actelor dosarului conducând, astfel cum corect a reținut prima instanță, la încălcarea art 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Aplicarea în cauză a dispozițiilor art 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este justificată de necesitatea aplicării unui tratament similar tuturor membrilor familiei reclamantei, recunoașterea față de reclamant a calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr 341/2004 fiind întemeiată.
Recursul formulat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B este însă întemeiat sub aspectul neprecizării în conținutul dispozitivului sentinței civile atacate a unor elemente necesare punerii în executare a acesteia, respectiv a perioadei în care reclamantul s-a aflat în aceeași situație cu a părinților săi, respectiv a fost strămutat, a temeiului de drept al acordării drepturilor și a datei de la care acesta este îndreptățită să primească aceste drepturi.
Perioada în care reclamantul s-a aflat în situația mai sus menționată este curge de la momentul începerii persecuției părinților săi și până la Revoluția din 1989.
Situația în care se află reclamantul este, așa cum s-a arătat mai sus, cea prevăzută de art 18 lit a și art 19 al 1, 2 lit a din Legea nr 341/2004 modificată prin OUG nr 6/2008, iar drepturile prevăzute de acest act normativ vor fi acordate începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a formulat cererea către pârâtă, respectiv 01.04.2008.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art 312 al 2 cod procedură civilă și art 20 al 3 din Legea nr 554/2004, va admite recursul formulat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B și va modifica sentința civilă atacată, în sensul celor mai sus prezentate.
Va menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
În recurs nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul formulat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B împotriva sentinței civile nr 876/CA/20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr - pe care o modifică în parte, în sensul că,
În cadrul alineatului al treilea al dispozitivului sentinței civile atacate se va completa "pentru perioada 15.11.1987-22.12.1989, conform art 18 al 1 lit a și art 19 al 2 lit a din Legea nr 341/2004 modificată prin OUG nr 6/2008, începând cu data de 01.04.2008".
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.12.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche Lorența
- - - - - -
Grefier,
Red. B- 12.02.2010
Dact. T- 19.02.2010/2ex.
Jud fond-M
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
