Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1315/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 1315/CA/2009
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Ioan Gherman
JUDECĂTOR 2: Lucian Ioan Gherman
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală A Finanțelor Publice A în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice B împotriva Sentinței civile nr.585/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și contencios administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. pentru reclamantul intimat G, lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul de față este scutit de plata taxei de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara reclamantului intimat solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtă și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate pentru considerentele expuse în concluziile scrise pe care le depune la dosar. Cu cheltuieli de judecată justificate cu chitanța nr.36/13.11.2009(seria - - nr.-).
CURTEA DE APEL
Reclamantul Gas olicitat în dosarul Tribunalului Alba nr-, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice A:
- să se dispună anularea actului administrativ nr. 33.633/22.04.2009 emis de a Municipiului A
- să oblige pârâta la restituirea sumei de 3637 lei reprezentând diferența de taxă de primă înmatriculare achitată pentru autoturismul marca Audi.
- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente acestei sume, începând cu data plății și până la restituirea integrală a acesteia.
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că pentru autoturismul marca AUDI, care a fost înmatriculat inițial în Italia, a plătit suma de 5441 lei, potrivit chitanței seria - nr. -/13.02.2008, reprezentând taxa de primă înmatriculare, iar, ulterior, în temeiul OUG 50/2008 i s-a restituit suma de 1804 lei cu titlu de diferență între taxa de înmatriculare plătită și taxa de poluare.
Reclamantul susține că acea taxă este nelegală în raport cu disp. art. 90 alin. 1 din Tratatul CE și cu prev. art. 148 din Constituția României, astfel că solicită restituirea în întregime a taxei plătite.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 90 paragraf 1 și art. 148 din Constituția României.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâtele deși au fost legal citate nu au depus întâmpinare.
Prin Sentința civilă nr. 585/CAF/2009 Tribunalul Alba a admis în parte acțiunea în contencios administrativ și a obligat pârâtele să-i restituie reclamantului suma de 3637 lei, reprezentând diferența de taxă specială pentru autoturisme achitată de reclamant conform chitanței seria - nr. -/13.02.2008, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată în baza art. 124 alin. 2 din Codul d e procedură fiscală începând cu data de 13.02.2008 și până la data restituirii efective a sumei. A fost respinsă cererea formulată de reclamant privind anularea adresei nr. 33.633/22.04.2009 emisă de a Municipiului A I și s-a dispus obligarea pârâtelor să achite reclamantului suma de 739,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pronunțând această sentință instanța de fond a reținut că la data de 25.06.2007 reclamantul a cumpărat din Italia, stat membru al UE, un autoturism folosit marca AUDI tip A4 AVANT fabricat în anul 2003, având nr. de identificare - și care a fost înmatriculat pentru prima dată în acest stat la data de 25.02.2003.
Pentru a înmatricula acest autoturism în România reclamantul a fost obligat să achite taxă specială auto la prima înmatriculare în sumă de 5441 lei, din care la data de 30.09.2008 i-a restituit doar suma de 1804 lei. La data de 30.09.2008, reclamantul a solicitat ca B să îi restituie și diferența dintre suma achitată și cea efectiv restituită, însă i s-a comunicat că urmare a intrării în vigoare a nr.OUG 50/2008, potrivit disp. art. 11 din acest act normativ, nu i se poate restitui decât diferența dintre taxa achitată și cea rezultată din aplicarea acestor prevederi, pe baza procedurii de restituire stabilite prin normele metodologice de aplicare.
Cererea reclamantului a fost găsită întemeiată de către instanța de fond deoarece s-a constatat că potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule care se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România nu se percepe și pentru autoturismele folosite aflate pe piața internă, existând astfel o diferență de tratament fiscal între acestea și cele similare importate, ceea ce contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul CEE, care se opun unei taxe speciale prin care se încalcă principiul libertății circulației mărfurilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP A în nume propriu și pentru B, solicitându-se modificarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii.
În expunerea motivelor de recurs se susține că, potrivit Legii nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului de aderare a României la UE, legea-cadru europeană este un act legislativ, dar rămâne la latitudinea fiecărui stat membru să alegă forma și mijloacele prin care dispozițiile legii europene devin obligatorii. Art. 90 din Tratat nu sunt aplicabile în cauză, deoarece taxa este plătită de toți proprietarii de autovehicule în momentul primei înmatriculări în România, iar Codul fiscal prevede plata acestei taxe pentru autovehicule în momentul înmatriculării, indiferent dacă provin din România sau din statele membre UE. Se mai susține că dispozițiile art. 90 din interzic protecționiste pentru produse naționale și care creează o situație dezavantajoasă pentru produsele comunitare. Se precizează că legislația comunitară nu interzice instituirea de taxe, ci impune cerința ca acestea să nu fie mai mari decât cele aplicabile produselor naționale similare, o taxă de această natură fiind aplicată și în alte state UE. Recurenta susține că instanța de fond trebuia să țină cont de prevederile OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare, care prevede că se restituie diferența dintre taxa specială încasată pentru autoturisme în perioada 1.01.2007-30.06.2008 și taxa de poluare pentru autovehicule, apreciind că dobânda legală nu poate fi acordată decât de la data pronunțării hotărârii.
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 9, 304 ^1 din Codul d e procedura civilă.
Recursul nu este supus taxelor judiciare, potrivit art. 17 din 146/1997.
Reclamantul intimat nu a depus întâmpinare, dar prin concluziile scrise solicită respingerea recursului, deoarece prin obligarea la plata taxei pentru prima înmatriculare a autoturismelor aduse din Comunitatea Europeană au fost încălcate prevederile art. 90 din, potrivit cărora nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite de orice natură mai mari decât cele care se aplică produselor interne similare.
Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, precum și în conformitate cu prevederile art. 304 ind.1 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 148 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării. Prevederea constituțională consacră supremația dreptului comunitar și aplicarea directă a acestuia. Potrivit caracteristicilor dreptului comunitar, orice normă comunitară are forța juridică superioară nomelor naționale, chiar și în situația în care acestea sunt adoptate ulterior normei comunitare. In caz de conflict au prioritate nomele comunitare, chiar și împotriva normelor naționale. Normele dreptului comunitar au aplicabilitate imediată, directă și prioritară, iar judecătorul național are obligația să aplice aceste norme, chiar cu refuzul aplicării legislației naționale neconforme cu acestea. Acest principiu a fost consacrat și de jurisprudența Curtea de Justiție a Comunității Europene.
Potrivit art. 90 al. 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică,direct sau indirect, produselor naționale similare, iar potrivit art. 90 al. 2 din același tratat niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Scopul normei comunitare este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea practicilor protecționiste rezultate din aplicarea unor impozite interne de orice natură prin care se discriminează produsele provenite din alte state.
fiind cu întrebări preliminare în legătură cu interpretarea și aplicarea art. 90 din, Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005, C-387/2001 Weigel contra Austriei și Comisia Danemarca C-47/88, în sensul că stabilirea unei taxe de primă înmatriculare pentru autoturismele folosite importate dintr-un stat membru care este mult mai mare decât cea aplicată produselor autohtone cu caracteristici tehnice similare are efect discriminatoriu și este interzisă de prevederile art.90 al.1.
În speță, reclamantul a cumpărat din Italia un autoturism folosit, marca AUDI tip A4 AVANT fabricat în anul 2003, având nr. de identificare - și pentru a înmatricula în România acest autoturism a plătit taxă specială auto la prima înmatriculare, reglementată de art. 214^1, 214^2 din Codul fiscal la 10 03 2008, în sumă de 5441 lei. La data de 30.09.2008 a restituit reclamantului suma de 1804 lei, pentru restituirea diferenței de 3637 lei reclamantul s-a adresat instanței.
Taxa achitată de către reclamant a fost percepută sub forma unei taxei speciale pentru autoturisme, în temeiul art. 214^1 și următoarele din Codul fiscal, fiind plătită pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul României, în vederea punerii în circulație a autoturismului.
Din examinarea acestor dispoziții legale rezultă că valoarea taxei este determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării, fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, acesta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a autoturismelor second-hand similare care au fost deja înregistrate în România.
Or, prin acest mod de calcul a taxei se ajunge la situația în care taxa specială care se percepe pentru înmatricularea în România a autovehiculelor folosite importate din statele membre ale Uniunii Europene este mult mai mare decât taxa care se găsește în valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare deja aflate în circulație în statul membru în care au fost importate.
Acesta conduce la o protecție indirectă a autoturismelor folosite aflate deja pe piața națională, față de autoturismele folosite importate din statele membre, fapt interzis de prevederile art. 90 ale Tratatului
Aplicarea în speță a dispozițiilor OUG nr. 50/2008 privind taxa de poluare contravine principiilor privind neretroactivitatea legii și stabilitatea raporturilor juridice. Acesta întrucât UG nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicata în <LLNK 32008 3270 45> OF. nr. 327 din 25 aprilie 2008, intră în vigoare la data de 1 iulie 2008, iar, potrivit art. 14, la data intrării în vigoare ordonanței de urgență se abrogă <LLNK 12003 571 10 202 214 39>art. 214^1-214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Dat fiind faptul că exigibilitatea taxei intervine la momentul înmatriculării autovehiculului pentru prima data în România și întrucât, potrivit art. 15 alin.2 din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, nu se poate aplica retroactiv o dispoziție a legii care la data primei înmatriculări în România a autoturismului nu era în vigoare, deoarece ar fi afectată însăși stabilitatea raporturilor juridice.
În consecință, ca efect al aplicării directe a normei comunitare cuprinsă în art. 90 din Tratat, urmare a faptului că dispozițiile art. 214^1 și 214^2 din Codul fiscal sunt contrare dreptului comunitar, în mod corect instanța de fond a considerat că prevederile dreptului intern nu au aplicabilitate și a procedat la înlăturarea lor, dispunând ca taxa achitată de reclamant să fie restituită integral.
În ceea ce privește capătul de cerere privind dobânda legală, se constată că prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 120 alin.1 și 2 din Codul d e procedură fiscală atunci când a stabilit ca dată a curgerii dobânzilor legale data plății taxei. Acesta deoarece, potrivit art. 120 alin. 1 teza finală din Codul d e procedură fiscală, acordarea dobânzilor de face la cerere, astfel că reclamantul are dreptul la dobândă începând cu data la care a solicitat restituirea taxei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 raportat la 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, acesta va fi admis, iar sentința recurată va fi modificată sub aspectul obligării pârâtelor la plata dobânzilor începând cu data la care reclamantul a depus cererea de restituire a taxei.
In temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, va obliga pârâtele sa achite reclamantului suma de 500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecata ce constau în onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A în nume propriu și pentru B împotriva sentinței nr.585/CAF/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și contencios administrativ în dosar nr- și în consecință:
Modifică în partea sentința atacată în sensul că obligă pârâtele să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 3637 lei, calculată potrivit art.124 din Codul d e procedură fiscală începând cu data la care s-a formulat cererea de restituire a taxei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored./5 ex./08.12.2009
Jud.fond
Președinte:Lucian Ioan GhermanJudecători:Lucian Ioan Gherman, Lucian Ioan Gherman
