Obligația de a face. Decizia 1302/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 1302/CA/2009
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Nanea Parschiv
JUDECĂTOR 2: Lucian Ioan Gherman
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.525/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și contencios administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta recurentă în nume propriu și în calitate de mandatar al reclamantului recurent, lipsă fiind reclamantul recurent, pârâții intimați PRIMĂRIA MUNICIPIULUI A I, PRIMARUL MUNICIPIULUI A I și CONSILIUL LOCAL A
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care reclamanta recurentă prezentă depune la dosar răspuns la întâmpinările depuse la dosar de către pârâții intimați.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reclamanta recurentă prezentă susține recursul așa cum a fost formulat și motivat, solicitând în principal, admiterea recursului,modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii reclamanților așa cum a fost formulată. În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru administrarea probelor testimoniale care le-au fost respinse, respectiv efectuarea unei expertize topografice, precum și efectuarea unei cercetări la fața locului.
Arată că nu a fost întocmită corect documentația cu ocazia atribuirii suprafeței de 5482prin Ordinul Prefectului, deoarece nu au fost trecute vecinătățile, precum și lungimea și lățimea terenului, motiv pentru care nu pot folosi întreaga suprafață de teren, aceasta nefiind delimitată la fața locului.
discordiei în litigiul de față este, care faptic a avut și are destinația de alee pentru a facilita accesul la un bloc.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Alba in dosar nr-, astfel cum a fost precizata ulterior, reclamanții - și - au solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului A I si Primarul Municipiului A I, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună:
-punerea în posesie, prin Serviciul Comunitar pentru cadastru și Agricultură, pe suprafața de 548 mp teren, dobândit prin ordinul Prefectului nr. 99/15.II 2000 teren înscris în CF nr. 10104 localității A I, sub nr. top 2942/2/1/2;
-întocmirea procesului verbal de punere în posesie pentru suprafața de teren mai sus menționată;
-delimitarea suprafețelor de teren înscrise în CF 10104 A I, nr. top 2942/1/1/2 și 2942/2/1/2;
-obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 lei daune moratorii;
-obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei daune compensatorii:
-obligarea pârâtei la plata unor daune de 100 lei pe fiecare zi de întârziere de la data când se impunea punerea în posesie și eliberarea procesului verbal, respectiv din data de 08.09.2008, data înregistrării cererii;
-obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată;
În motivarea cererii, reclamanții arată că la data de 15.II.2000 prin Ordinul Prefectului nr. 99, la propunerea Consiliului Local al Municipiului A I nr. 2678/2000 le-a fost atribuit un teren în suprafață de 548 mp, înscris în CF 10104 localității A I, sub nr. top 2942/2/1/2, cu care nu au fost puși în posesie nici în prezent. Ca urmare reclamanții arată că au depus o cerere la Primăria Municipiului AIp rin care au solicitat punerea în posesie și eliberarea procesului verbal de punere în posesie. De asemenea apreciază ca se impune deplasarea la fața locului a unei comisii care să facă măsurătorile necesare pentru delimitarea imobilelor înscrise în CF 10104 AIs ub nr. top 2942/1/1/2 și 2942/2/1/2.
Precizează reclamanții ca, prin adresa nr. 29583/15.09.2008 li s-a comunicat faptul că nu este necesară punerea în posesie pe suprafața de 548 mp întrucât aceasta se află în incinta imobilului din-, însă, susțin aceștia terenul respectiv le-a fost propus spre atribuire nu si dat in folosința in mod legal. Reclamanții mai susțin că prin aceeași adresă li s-a comunicat că nu este necesară punerea lor în posesie întrucât suprafața pe care o folosesc este 428mp +548 mp =976 mp, lucru care nu corespunde adevărului si deși au contestat acest răspuns, în termenul legal, li s-a comunicat că nu este necesară punerea în posesie și nici întocmirea procesului verbal.
Mai susțin reclamanții ca, nici la acest moment nu cunosc care sunt limitele terenului primit prin Ordinul Prefectului nr. 99/2000, iar răspunsurile primite din partea autorităților nu fac, in mod nejustificat, nici o referire la cererea reclamanților de delimitare a celor doua terenuri aferente topograficelor 2942/1/1/2 si 2942/2/1/2.
În dreptau fost invocate: disp. art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pârâta Primăria Municipiului A I - prin primar, a depus la dosarîntâmpinareprin care solicită respingerea acțiunii ca nefondată și prin care de asemenea invocatexcepția lipsei calității procesuale pasivea Primăriei motivat de faptul că Primăria, conform legii organice, este o structură funcțională, formată din primar, viceprimar, secretari și aparatul de specialitate care duc la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului. Ulterior precizării acțiunii de către reclamanți, s-a renunțat la susținerea acestei excepții, reclamanții solicitând pronunțarea hotărârii doar in contradictoriu cu Consiliul local al Municipiului A
Pe fondul cauzei se susține că, suprafața de teren propusă pentru atribuire se află în incinta imobilului din-, împrejmuită și aflată în posesia și folosința reclamanților, iar în ceea ce privește emiterea procesului verbal de punere in posesie, acesta nu se întocmește decât la emiterea titlurilor de proprietate de către comisiile de fond funciar, fapt care a fost adus la cunoștința reclamanților prin adresa nr. 33387/2008, or, in speța, cu privire la suprafața de 548 metri pătrați le-a fost emis reclamanților Ordinul Prefectului 99/2000, nemaifiind necesară, potrivit art. 36 alin. 5 si 6 din Legea nr. 18/1991, punerea acestora in posesie cu terenul respectiv. In plus, reclamanții mai dețin in proprietate si suprafața de 428 metri pătrați teren, înscris in CF nr. 3552, nr. top. 2942/1/1/2, restituit prin Dispoziția Primarului nr. 655/2008, in baza Legii nr. 10/2001, potrivit Sentinței Civile nr. 326/2006, rămasa irevocabila, prin Decizia nr. 96/2007, a Curții de APEL ALBA IULIA.
La termenul de judecată din data de 17 decembrie 2008 reclamanții au depus la dosarprecizare de acțiuneprin care solicită introducerea în cauză în calitate de pârâți a Consiliului local al municipiului A I și a Primarului municipiului A, învederând ca renunța la judecata in contradictoriu cu Primăria Municipiului A
La data de 12.05.2009 reclamanții au depus la dosarprecizare de acțiuneprin care învederează cădaunele cominatorii materiale și moralele solicită de la paratul Consiliului local al municipiului A
De asemenea au fost motivate cererile acestora privind daunele cominatorii solicitate, ca singur mijloc de aducere la îndeplinire a obligației paratului,potrivit art. 1075 Cod Civil.
In ceea ce privește daunele materiale (daune interese sau compensatorii) s-a susținut ca reprezintă prejudiciul cauzat urmare nerespectării obligației de întocmire a documentației complete pentru punerea reclamanților in posesie, respectiv pentru lipsa de folosința a suprafeței de teren in litigiu, cuantumul acestora fiind apreciat la 10.000 lei, pe ultimii trei ani. In drept au fost invocate art. 1073 si urm. din Codul Civil.
Referitor la daunele interese moratorii s-a susținut ca acestea reprezintă despăgubirile pentru prejudiciul cauzat prin întârzierea delimitării suprafeței de teren solicitata.
PrinSentința nr.525/CAF/2009pronunțată la data de 10.06.2009 de Tribunalul Alba, Secția Comercială și de Contencios Administrativ a fost respinsă acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului A I și Primarul Municipiului A I și s-a luat act de renunțarea reclamanților la judecata în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului A
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență că Ordinul de atribuire emis de Prefect, in temeiul art. 36 alin. 6 din Legea nr. 18/1991, valorează titlu de proprietate (lato sensu), nemaifiind necesara efectuarea operațiunilor de punere in posesie si întocmirea procesului verbal de punere in posesie cu suprafața respectiva de teren, o dovada in plus in acest sens, fiind si faptul ca, astfel cum rezulta din extrasul CF nr. 72143 A I, provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 3552 A I, reclamanții sunt proprietari tabulari asupra imobilului cu nr. top. 2942/2/1/2, teren in suprafața de 548 metri pătrați, intabularea fiind efectuata in baza Ordinului de atribuire 99/2000.
A mai reținut instanța si că, punerea in posesie si întocmirea proceselor verbale de punere in posesie, sunt chestiuni date de legiuitor in competenta exclusiva a comisiilor locale de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor si reprezintă o etapa premergătoare emiterii Titlurilor de proprietate, or, in situația atribuirii terenurilor prin Ordin al Prefectului, acesta valorează titlu de proprietate fiind suficient prin el însuși pentru intabularea dreptului de proprietate, terenul atribuit fiind identificat prin chiar Ordinul de Atribuire, dovada ca a fost posibilă întabularea.
In fine, instanța de fond a mai reținut că în cazul in care cuprinsul cărții funciare nu corespunde cu situația juridica reala, se poate cere rectificarea sau după caz modificarea acesteia, delimitarea parcelelor aparținând aceluiași proprietar tabular fiind o operațiune pur tehnica, de carte funciara, in care pârâții, in calitate de reprezentanți ai autorităților publice locale nu competente, a căror neîndeplinire sa justifice acționarea lor in contencios administrativ.
*
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor se arată că instanța de fond nu a admis probatoriul solicitat cu privire la expertiza topografică prin care reclamanții intenționau să demonstreze că ei folosesc o suprafață mai mică decât cea atribuită prin ordinul prefectului.
Obiectul acțiunii era tocmai obligarea Comisiei de fond funciar să delimiteze întreaga suprafață primită de reclamanți, având în vedere că în documentația ce a stat la baza emiterii ordinului trebuia să se afle un plan de parcelare în care să fie evidențiate clar suprafața și vecinătățile. Nu intenționează să țină cont de recomandarea instanței de fond privind acțiunea în rectificare de carte funciară întrucât ei doresc să folosească întreaga suprafață ce le-a fost atribuită.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate dar și al dispozițiilor art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă curtea constată că acesta esteneîntemeiatși urmează să-lrespingăpentru următoarele considerente:
Prin Ordinul nr. 99/15.02.2000, in temeiul art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, Prefectul Județului A, a atribuit in proprietatea reclamanților terenul in suprafața de 548 metri pătrați, înscris in Cartea Funciara nr. 10104 Municipiului A I, nr. top. 2942/2/1/2.
Prin acțiunea în contencios administrativ dedusă judecății reclamanții solicită obligarea Comisiei locale de fond funciar să delimiteze întreaga suprafață primită de reclamanți și să-i pună în posesie, tinzând să sancționeze un refuz aparent nejustificat al acestei comisii de a realiza această operațiune.
Sub aspect proceduralrefuzul nejustificateste definit conform art.2 alin.1 lit. din Legea 554/2004 modificată prin Legea 262/2007 ca fiind " exprimarea explicita, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilata refuzului nejustificat si nepunerea in executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile"
La rândul său excesul de putere este definit de art.2 alin.1 lit. din același act normativ ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor".
Pentru a stabili dacă ne aflăm în prezența unui exces de putere și implicit a unui refuz nejustificat din partea pârâtei este necesar să stabilim care sunt competențele acesteia în materiapunerii în posesie a terenurilor atribuite prin ordin al prefectului.
Potrivit art. 36 alin. 6 din Legea nr. 18/1991,atribuirea in proprietate a terenurilor prevăzute de alin. 2-5 se va face, prin Ordinul Prefectului, la propunerea primăriilor, făcuta pe baza verificării situației juridice a terenurilor.
Astfel, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, din economia art. 36 alin. 5 si 6 din Legea nr. 18/1991 coroborat cu art. 64 din același act normativ, interpretatper a contrario,rezultă că Ordinul de atribuire emis de Prefect, in temeiul art. 36 alin. 6 din Legea nr. 18/1991, valorează titlu de proprietate (lato sensu), nemaifiind necesara efectuarea operațiunilor de punere in posesie si întocmirea procesului verbal de punere in posesie cu suprafața respectiva de teren.
Dealtfel reclamanții sunt proprietari tabulari asupra imobilului cu nr. top. 2942/2/1/2, teren in suprafața de 548 metri pătrați, intabularea fiind efectuata in baza Ordinului de atribuire 99/2000.
Pe de altă partepunerea in posesiesiîntocmirea proceselor verbale de punere in posesie, sunt chestiuni date de legiuitor in competenta exclusiva a comisiilor locale de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor si reprezintă o etapa premergătoare emiterii Titlurilor de proprietate.
În situația atribuirii terenurilor prin Ordin al Prefectului, acesta valorează titlu de proprietate fiind suficient prin el însuși pentru intabularea dreptului de proprietate, terenul atribuit fiind identificat prin chiar ordinul de atribuire.
Ca atare, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, Comisia locală de fond funciar nu are competențe stabilite de legiuitor în sarcina sa cu privire la punerea în posesie a titularilor dreptului de proprietate dobândit prin ordin al prefectului. Or în lipsa acestor competențe legale nu se poate vorbi despre exces de putere și implicit despre refuz nejustificat.
Susținerile recurenților privitoare la identificarea suprafeței de teren și delimitarea acesteia față de parcelele învecinate nu pot face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ ci pot eventual să fie discutate într-o acțiune dedusă spre judecată instanțelor civile.
Față de cele ce preced se constată că sentința instanței de fond este legală și temeinică iar recursul reclamanților se dovedește nefundat și urmează a fi respins conform art. 312 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.525/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 2009.
Președinte, - --- | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored./7 ex./18.12.2009
Jud.fond
Președinte:Nicoleta Nanea ParschivJudecători:Nicoleta Nanea Parschiv, Lucian Ioan Gherman
