Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1304/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 1304/CA/2009
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nanea Paraschiv Nicoleta
JUDECĂTOR 2: Lucian Ioan Gherman
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală A Finanțelor Publice A în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice Mediaș împotriva Sentinței civile nr.276/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și contencios administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul de față este scutit de plata taxei de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997.
Din partea reclamantei intimate -" "SRL Mediaș s-a depus la dosar întâmpinare, solicitând și judecarea în lipsă.
Față de actele de la dosar și solicitarea părților de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Reclamanta - SRL a solicitat în dosarul Tribunalului Sibiu nr- în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Mediaș și Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu:
- anularea actului administrativ fiscal seria - nr. - din 13.09.2007 emis de către Administrația Finanțelor Publice Mediaș și pe cale de consecință să se restituie taxa specială de primă înmatriculare încasată nelegal în cuantum de 5728 lei și dobânda legală calculată de la scadență până la data plății efective.
În motivarea acțiunii s-a arătat faptul că reclamanta a plătit taxa specială în temeiul art. 214^1 din Codul fiscal pentru autoturismul importat și fabricat într-un stat al UE, dar că prin aceasta se realizează discriminarea autovehiculelor importate din Comunitatea Europeană în cazul reînmatriculării, dup ce acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, iar pentru vehiculele autohtone nu se percepe această taxă la reînmatriculare. Se invocă preeminența dispozițiilor art. 90 al. 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene față de dispozițiile din legislația internă.
Prin Sentința nr. 276/CA/2009, Tribunalul Sibiua respins excepția tardivității, excepția lipsei procedurii prealabile și excepția lipsei calității procesuale pasive ridicate de către pârâte. A admis acțiunea reclamantei și a anulat actul administrativ fiscal seria - nr. - din 13.09.2007 emis de către Administrația Finanțelor Publice Mediaș și, pe cale de consecință, a dispus restituirea taxei speciale de primă înmatriculare, încasată nelegal, în cuantum de 5728 lei, precum și dobânda legală, calculată de la scadență până la data plății efective.
Pronunțând această sentință instanța de fond a reținut, referitor la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, că pârâtele nu făcut dovada că au comunicat documentul privind modul de calcul al taxei, astfel că nu pot invoca că acesta nu a solicitat în termen de 30 de zile revocarea lui.
Excepția de tardivitate a fost considerată inadmisibilă deoarece neîndeplinirea procedurii prealabilă atrage posibilitatea invocării excepției de prematuritate. Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive s-a reținut că dispozițiile Legii nr. 554/ 2006 dau dreptul persoanei vătămate să se îndrepte împotriva emitentului actului.
S-a mai reținut prin considerentele expuse că ceea ce se solicită de către reclamantă este o taxă care se face venit la bugetul statului și că fără plata acesteia nu a fost posibilă înmatricularea autoturismului importat dintr-un stat membru.
Pe fondul cauzei, s-a reținut, în esență, faptul taxa a fost percepută cu încălcarea dispozițiilor art. 90 al. 1 din Tratatul CE, întrucât, spre deosebire de autoturismele existente pe piața internă, numai autoturismele importate din statele membre UE sunt taxate, ceea ce creează un regim fiscal discriminatoriu pentru acestea din urmă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP Sibiu, solicitându-se modificarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii.
În expunerea motivelor de recurs se susține că, potrivit Legii nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului de aderare a României la UE, legea-cadru europeană este un act legislativ, dar rămâne la latitudinea fiecărui stat membru să alegă forma și mijloacele prin care dispozițiile legii europene devin obligatorii. Art. 90 din Tratat nu sunt aplicabile în cauză, deoarece taxa este plătită de toți proprietarii de autovehicule în momentul primei înmatriculări în România, iar Codul fiscal prevede plata acestei taxe pentru autovehicule în momentul înmatriculării, indiferent dacă provin din România sau din statele membre UE.
Se mai susține că dispozițiile art. 90 din interzic protecționiste pentru produse naționale și care creează o situație dezavantajoasă pentru produsele comunitare. Se precizează că legislația comunitară nu interzice instituirea de taxe, ci impune cerința ca acestea să nu fie mai mari decât cele aplicabile produselor naționale similare, o taxă de această natură fiind aplicată și în alte state UE. Recurenta susține că instanța de fond trebuia să țină cont de prevederile OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare, care prevede că se restituie diferența dintre taxa specială încasată pentru autoturisme în perioada 1.01.2007-30.06.2008 și taxa de poluare pentru autovehicule, apreciind că dobânda legală nu poate fi acordată decât de la data pronunțării hotărârii.
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 9, 304 ^1 din Codul d e procedura civilă.
Recursul nu este supus taxelor judiciare, potrivit art. 17 din 146/1997.
Reclamanta intimată a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, deoarece prin obligarea la plata taxei pentru prima înmatriculare a autoturismelor aduse din Comunitatea Europeană au fost încălcate prevederile art. 90 din, potrivit cărora nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite de orice natură mai mari decât cele care se aplică produselor interne similare.
Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, precum și în conformitate cu prevederile art. 304 ind.1 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 148 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării. Prevederea constituțională consacră supremația dreptului comunitar și aplicarea directă a acestuia. Potrivit caracteristicilor dreptului comunitar, orice normă comunitară are forța juridică superioară nomelor naționale, chiar și în situația în care acestea sunt adoptate ulterior normei comunitare. In caz de conflict au prioritate nomele comunitare, chiar și împotriva normelor naționale. Normele dreptului comunitar au aplicabilitate imediată, directă și prioritară, iar judecătorul național are obligația să aplice aceste norme, chiar cu refuzul aplicării legislației naționale neconforme cu acestea. Acest principiu a fost consacrat și de jurisprudența Curtea de Justiție a Comunității Europene.
Potrivit art. 90 al. 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică,direct sau indirect, produselor naționale similare, iar potrivit art. 90 al. 2 din același tratat niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Scopul normei comunitare este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea practicilor protecționiste rezultate din aplicarea unor impozite interne de orice natură prin care se discriminează produsele provenite din alte state.
fiind cu întrebări preliminare în legătură cu interpretarea și aplicarea art. 90 din, Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005, C-387/2001 Weigel contra Austriei și Comisia Danemarca C-47/88, în sensul că stabilirea unei taxe de primă înmatriculare pentru autoturismele folosite importate dintr-un stat membru care este mult mai mare decât cea aplicată produselor autohtone cu caracteristici tehnice similare are efect discriminatoriu și este interzisă de prevederile art.90 al.1.
În speță, reclamanta a cumpărat din Germania un autoturism folosit, marca Volkwagen Golf IV 1,9, având numărul de identificare - pentru care a plătit taxa specială reglementată de art. 214^1, 214^2 din Codul fiscal la 10 03 2008, în sumă de 5728 lei.
Taxa achitată de către reclamantă a fost percepută sub forma unei taxei speciale pentru autoturisme, în temeiul art. 214^1 și următoarele din Codul fiscal, fiind plătită pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul României, în vederea punerii în circulație a autoturismului.
Din examinarea acestor dispoziții legale rezultă că valoarea taxei este determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării, fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, acesta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a autoturismelor second-hand similare care au fost deja înregistrate în România.
Or, prin acest mod de calcul al taxei se ajunge la situația în care taxa specială care se percepe pentru înmatricularea în România a autovehiculelor folosite importate din statele membre ale Uniunii Europene este mult mai mare decât taxa care se găsește în valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare deja în statul membru în care sunt importate.
Acesta conduce la o protecție indirectă a autoturismelor folosite aflate deja pe piața națională față de autoturismele folosite importate din statele membre, fapt interzis de prevederile art. 90 ale Tratatului
Aplicarea în speță a dispozițiilor OUG nr. 50/2008 privind taxa de poluare contravine principiilor privind neretroactivitatea legii și stabilitatea raporturilor juridice. Acesta întrucât UG nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicata în <LLNK 32008 3270 45> OF. nr. 327 din 25 aprilie 2008, intră în vigoare la data de 1 iulie 2008, iar, potrivit art. 14, la data intrării în vigoare ordonanței de urgență se abrogă <LLNK 12003 571 10 202 214 39>art. 214^1-214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Dat fiind faptul că exigibilitatea taxei intervine la momentul înmatriculării autovehiculului pentru prima data în România și întrucât, potrivit art. 15 alin.2 din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, nu se poate aplica retroactiv o dispoziție a legii care la data primei înmatriculări în România a autoturismului nu era în vigoare, deoarece ar fi afectată însăși stabilitatea raporturilor juridice.
În consecință, ca efect al aplicării directe a normei comunitare cuprinsă în art. 90 din Tratat, urmare a faptului că dispozițiile art. 214^1 și 214^2 din Codul fiscal sunt contrare dreptului comunitar, în mod corect instanța de fond a considerat că prevederile dreptului intern nu au aplicabilitate și a procedat la înlăturarea lor, dispunând ca taxa achitată de reclamantă să fie restituită integral.
În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea chitanței seria - nr. - din 13.09.2007 emis de către Administrația Finanțelor Publice Mediaș și cel privind obligarea la plata dobânzii legale, se constată că prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 și a prevederilor art. 120 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură fiscală atunci când procedat la anularea chitanței și la stabilirea ca dată a curgerii dobânzilor legale data plății taxei.
Acesta deoarece chitanța dovedește încasarea taxei și nu este act cu caracter administrativ în sensul prevăzut de art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, neavând aptitudinea de a produce consecințe juridice. Ea este un simplu act care permite reclamantei să dovedească că a plătit taxa a cărei restituire o solicită, astfel că reclamanta nu se poate considera vătămată în vreun fel prin aceasta.
În ceea data curgerii dobânzilor, se constată că, potrivit art. 120 alin. 1 teza finală din Codul d e procedură fiscală, acordarea dobânzilor de face la cererea contribuabililor, astfel că reclamantul are dreptul la dobândă începând cu data la care a solicitat restituirea taxei și nu cu data la care aceasta a fost achitată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 raportat la 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, recursul va fi admis, iar sentința recurată va fi modificată în sensul celor expuse mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta S în nume propriu și pentru M împotriva sentinței nr.276/CA/05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și contencios administrativ în dosar nr- și în consecință:
Modifică în partea sentința atacată. Respinge cererea privind anularea chitanței seria - nr.-/2007 emisă de
Obligă pârâtele să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumei de 5728 lei, calculată potrivit art.124 din Codul d e procedură fiscală începând cu data la care s-a formulat cererea de restituire a taxei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- --- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored./5 ex./08.12.2009
Jud.fond
Președinte:Nanea Paraschiv NicoletaJudecători:Nanea Paraschiv Nicoleta, Lucian Ioan Gherman
