Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1403/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1403/CA/2009
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Nanea Paraschiv judecător
JUDECĂTOR 2: Lucian Ioan Gherman
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul Municipiul prin Primar împotriva sentinței nr. 1344/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței faptul că recursul a fost motivat; este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997; recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Întrucât nu s-au formulat alte cereri, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere că se solicită judecarea și în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Reclamantul Municipiul a chemat în judecată pe pârâtul solicitând obligarea acestuia la plata sumei totale de 12.989 lei cu titlu de redevență și penalități de întârziere pentru perioada 2003 - 2008, reactualizarea acestei sume în raport cu rata inflației și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că între Consiliul Local și s-a încheiat contractul de concesiune nr.193/1996 pentru o suprafață de 60. teren, amplasat în zona Straja. Conform clauzelor contractuale, pârâtul avea obligația de a plăti o redevență anuală de 151.800 ROL în patru rate trimestriale, prețul fiind indexat anual cu rata inflației. Totodată, părțile au convenit că pentru întârzierile la plata ratelor se vor percepe penalități de 5% pentru fiecare zi de întârziere, urmând ca în situația în care întârzierile depășesc 30 de zile să se procedeze la retragerea concesiunii.
Ulterior, prin Actul adițional nr.1/03.06.2005, dreptul de concesiune a fost transferat către pârât care a preluat toate drepturile și obligațiile care decurg din acest contract
Deoarece pârâtul a înregistrat întârzieri la plata redevenței, reclamantul a calculat penalități de întârziere, debitul restant fiind în sumă totală de 12.770 lei din care 219 lei reprezintă redevență pe trimestrul I și II 2008 iar 12770 lei reprezintă penalități de întârziere pentru trimestrul III și IV 2003 - 2008. S-a solicitat și reactualizarea debitului total în raport cu rata inflației, la data plății efective.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.669, 1073 din codul civil, art.5, 6, 9 din contractul de concesiune și art.17 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, arătând, în esență, că susținerile reclamantei nu au fundamentare reală și serioasă, deoarece a achitat atât redevența în cuantum de 219 lei, cât și suma de 1333 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru anii 2003 - 2008 în cuantum egal cu redevența datorată pentru fiecare an.
Prin sentința civilă nr. 1344/Ca/2009 Tribunalul Hunedoaraa respins ca nefondată acțiunea, reținându-se în considerentele acestei hotărâri faptul că la data de 20.06.2006 părțile au încheiat contractul de concesiune nr.193.
Instanța de fond a reținut că penalitățile de întârziere nu reprezintă altceva decât cuantificarea despăgubirilor pentru prejudiciul înregistrat de creditorul obligației având ca obiect o sumă de bani, ca urmare a întârzierii plății de către debitor, situație în care dobânda este reglementată de 1088 din Codul civil și OG 9/2000. Întrucât în aceste cazuri obligația nu se poate executa decât în natură, daunele interese nu pot cuprinde decât dobânda legală, reglementată de către această ordonanță.
Considerând imorală și ilegală clauza contractuală privind instituirea obligației de plată a unor "penalități" de 5% pe fiecare zi de întârziere și reținând că pârâtul a plătit reclamantului penalități de întârziere în cuantum egal de debitul, respectiv redevența datorată, instanța de fond a procedat la respingerea acțiunii reclamatului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii în acțiunii în întregime.
În motivarea cererii de recurs se susține faptul că instanța de fond a dat o interpretare eronată prevederilor legale atunci când a reținut că în temeiul contractului nu se putea solicita decât dobândă legală și acesta la nivelul celei stabilite prin OG 9/2000. Recurentul precizează că părțile pot determina prin voința lor întinderea prejudiciului și cuantumul daunelor care îl vor acoperi înainte ca acesta să se fi produs prin inserarea unei clauze în contract, clauză care este obligatorie pentru părți.
În drept, au fost invocate prevederile art.299 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare.
Examinând sentința recurată în raport de criticile formulate, precum și conform art.304 ind.1 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată recursul întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Între reclamant, în calitate de concedent, și, în calitate de concesionar, a fost încheiat Contractul de concesiune nr. 193/1996, privind suprafața de teren situată în zona de Agrement Straja 2 nr.69.
Urmare a încheierii Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1399/20.05.2003, prin Actul adițional nr. 1/03.06.2006, Contractul de concesiune nr. 193/1996 a fost modificat în sensul că drepturile și obligațiile ce decurg din acesta au fost preluate de către pârâtul.
Potrivit art. 8 din Contractul de concesiune nr. 190/20.06.1996, plata redevenței trebuia realizată în patru rate trimestriale, în termen de 10 zile de la expirarea fiecărui trimestru, iar potrivit art.9 din același contract, întârzierile de la plata ratelor trimestriale se vor penaliza cu penalități zilnice de 5% din suma datorată, urmând ca dacă întârzierile depășesc suma de 30 de zile să se procedeze la retragerea cesiunii.
Din cele de mai sus, rezultă că scadența pentru plata redevenței aferente trimestrul Iaf ost la data de 10.04, pentru plata redevenței aferente trimestrului II a fost la data de 10.07, pentru plata redevenței aferente trimestrului III a fost la data de 10.10, iar pentru plata redevenței aferente trimestrului IV a fost la data de 10.01 anului următor celui pentru care se datorează redevența.
Potrivit celor stipulate în contract, reclamantul este îndreptățit să beneficieze de penalități de întârziere numai pentru o perioadă de 30 de zile, calculată începând cu data scadenței redevenței, întârzierea la plata redevenței peste această perioadă fiind sancționată cu retragerea concesiunii.
Într-adevăr, părțile pot determina prin voința lor întinderea prejudiciului și cuantumul daunelor care îl vor acoperi înainte ca acesta să se fi produs prin inserarea unei clauze penale în contract, clauză care este obligatorie pentru părți, potrivit art. 969 din Codul civil, situație în care sunt aplicabile dispozițiile contractuale și nu cele care reglementează dobânda legală, cum greșit s-a reținut de către instanța de fond.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la achitarea sumei de 219 lei ce reprezintă redevență pe trimestrul I și II 2008 și a sumei de 12770 lei ce reprezintă penalități de întârziere pentru trimestrul III și IV 2003, 2004 - 2008, reactualizată în raport cu rata inflației până la data plății, în temeiul Contractului de concesiune nr. nr.193/1996 și a Actului adițional nr.1/03.06.2005.
Cât privește redevența pe trimestrul I și II 2008 în sumă de 219 lei, solicitată de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, instanța constată că din suma de 1085 lei, achitată de către pârât cu Chitanța nr. 8519/19.-, suma de 437 lei a fost imputată de reclamant asupra prețului concesiunii terenului pe 2008, iar suma de 219 lei a fost imputată asupra penalităților pe anul 2008, așa încât cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata redevenței pe trimestrul I și II 2008 în sumă de 219 lei sunt nefondate.
Neîntemeiată se constată a fi și cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere aferente redevenței pe anii 2005 și 2007. Aceasta deoarece, din Chitanțele seria - nr. -/02/08.06.2005 și nr. -/02/29.12.2005 (6 și respectiv 7 din dosarul de fond), rezultă că pârâtul a achitat integral valoarea penalităților de întârziere pentru anul 2005, penalități care au fost calculate conform clauzei prev. la art. 9 din contractul de concesiune, pentru cele patru trimestre, la suma totală de 310,49 lei. De asemenea, din Chitanța seria - nr. -/02/21.02.2007(5) rezultă că pentru anul 2007 redevența a fost integral achitată la data de 21.02.2007 2007, așa încât nu sunt datorate penalități de întârziere.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere aferente redevenței pentru anii 2003(trimestrul III și IV),2004,2006 și 2008, pentru neachitarea redevenței la stabilit prin contract, pârâtul datorează reclamantului penalități de întârziere în limita a 30 de zile, potrivit art.9 din contractul de concesiune. În acest sens, se constată că din valoarea penalităților de întârziere aferente trimestrelor III și IV 2003 în sumă totală de 212,24 lei pârâtul nu au achitat vreo sumă; că din valoarea penalităților de întârziere aferente anului 2004 în sumă totală de 483 lei pârâtul a achitat suma de 429 lei, cu Chitanța nr. 8519/19.09.2008(26), rămânând neachitată diferența de 54 lei; că din valoarea penalităților de întârziere aferente anului 2006 în sumă totală de 577,48 lei pârâtul a achitat suma de 383 lei, cu Chitanța nr.-/21.02.2007(5), rămânând neachitată diferența de 192,48 lei; că din valoarea penalităților de întârziere aferente anului 2008(trimestrul I și II) în sumă totală de 327,74 lei, pârâtul a achitat suma de 219 lei, cu Chitanța nr. 8519/19.09.2008Ff.21), rămânând neachitată diferența de 192,48 lei, astfel că acțiunea reclamantului se privește parțial întemeiată în ceea ce privește petitul privind plata penalităților de întârziere aferente redevenței pentru anii 2003(trimestrul III și IV),2004,2006 și 2008.
Față de cele expuse, recursul s-a constatat întemeiat, motiv pentru care, în temeiul art.312 raportat la art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, va fi admis, iar sentința atacată va fi modificată în sensul obligării pârâtului la plata penalităților de întârziere aferente redevenței pentru anii 2003, 2004, 2006 și 2008 calculate pentru perioada de 30 de zile prev. de art. 9 din contractul de concesiune nr. 193/01.07.1996 modificat prin actul adițional nr. 1/03.06.2005 începând cu cea de a 11 zi de la expirarea fiecărui trimestru, după cum urmează: anul 2003 - trim. III și IV - penalități în sumă de 212,24 lei; anul 2004 - penalități în sumă de 54 lei; anul 2006 - penalități în sumă de 192,48 lei; anul 2008 - trim. I și II - penalități în sumă de 108,74 lei.
Cererea reclamatei referitoare la actualizarea penalităților de întârziere cu rata inflației va fi respinsă deoarece penalitățile de întârziere constituie prin ele însele o evaluare convențională a prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligației de plată, acoperind inclusiv inflația, așa încât nu se justifică reactualizarea acestora în raport cu indicele de inflație, și acesta cu atât mai mult cu cât creditorul a stat în pasivitate o perioadă îndelungată de timp.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul municipiul prin Primar împotriva sentinței nr. 1344/CA/2009 pronunțată de Secția Comercială și de Contencios Administrativ a Tribunalului Hunedoara,
Modifică sentința atacată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea reclamantului municipiul prin Primar în contradictoriu cu pârâtul și în consecință:
Obligă pârâtul să plătească reclamantului penalități de întârziere aferente redevenței pentru anii 2003, 2004, 2006 și 2008 calculate pentru perioada de 30 de zile prev. de art. 9 din contractul de concesiune nr. 193/01.07.1996 modificat prin actul adițional nr. 1/03.06.2005 începând cu cea de a 11 zi de la expirarea fiecărui trimestru, după cum urmează:
- anul 2003 - trim. III și IV - penalități în sumă de 212,24 lei;
- anul 2004 - penalități în sumă de 54 lei;
- anul 2006 - penalități în sumă de 192,48 lei;
- anul 2008 - trim. I și II - penalități în sumă de 108,74 lei.
Respinge cererea reclamantului privind acordarea penalităților de întârziere aferente redevenței pentru anii 2005 și 2007 și cererea privind actualizarea sumelor cu rata inflației.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 2009.
Președinte, - --- | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
/ 4 ex./ 4.01.2010
Jud. fond
Președinte:Nicoleta Nanea ParaschivJudecători:Nicoleta Nanea Paraschiv, Lucian Ioan Gherman
