Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 20/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 20
Ședința publică de la 19 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare apelul declarat de apelanta-reclamantă nitatea Administrativ Teritorială a Municipiului M - prin primar împotriva sentinței civile nr. 47 din 5 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic -, pentru intimata-pârâtă M, lipsă fiind reprezentantul recurentei-reclamante.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic -, având cuvântul, arată că apelanta a solicitat plata unei sume de bani neavând la bază existența unui contract. De asemenea, consideră că suma solicită nu este certă, lichidă și exigibilă, sens în care solicită în principal respingerea apelului, ca nefondat, iar în subsidiar solicită suspendarea cauzei până la soluționarea contestației formulată de SC SA care se află pe rolul altei instanțe.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 47 din 05 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a municipiului M prin Primar, în contradictoriu cu pârâta M, ca nefondată.
S-a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a municipiului M prin Primar a solicitat obligarea pârâtei M la plata a sumei de 1.636.848 lei, reprezentând contravaloarea diferenței de chirie teren/trimestrul I 2008, datorată conform nr. 81/21.XII.2007 prin contractele de închiriere nr. 40 - 47.
Pentru diferența de chirie reclamanta a emis facturile nr. -/02.04.2008, -/053/06.03.2008 și -/06.03.2008.
A mai reținut prima instanță că, deși se pretinde plata chiriei în temeiul contractului de închiriere, acordul de voință al pârâtei nu a fost exprimat, întrucât nu poartă semnătura reprezentanților legali ai acestuia. De asemenea, reclamanta nu a depus la dosar un calcul din care să rezulte creanța de 1.636.848 lei și nici nu a solicitat efectuarea unei expertize contabile în cauză, împrejurare în raport de care a apreciat creanța ca nefiind certă, lichidă și exigibilă.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a municipiului M prin Primar, criticând soluția ca nelegală, pentru următoarele motive:
1. pârâta nu a contestat existența raportului de locațiune, concretizat în contractul de închiriere nr. 2114/31.01.2007.
2. instanța nu s-a pronunțat cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa procedurii prealabile prevăzută de art. 7201Cod procedură civilă.
În cauză, a avut loc la data de 06.03.2008 o întâlnire de conciliere directă între reprezentanții părților, fără rezultate pozitive.
3. neadministrarea unui probatoriu adecvat, fapt ce echivalează cu o necercetare a fondului.
Contractele de închiriere încheiate au ca obiect închirierea mai multor suprafețe de teren pe care sunt amplasate instalații petroliere, sonde, conducte și sunt amenajate drumuri de exploatare. Prin folosirea în continuare a respectivelor obiective, pârâta și-a exprimat acordul tacit pentru prelungirea contractului, iar plata parțială efectuată, reprezentând chiria pe trimestrul I 2008, la nivelul chiriei anterioare, confirmă valabilitatea contractului.
În mod greșit a reținut prima instanță că a lipsit acordul de voință, întrucât probatoriul administrat relevă acordul tacit al acesteia.
Noile niveluri de chirie nu reprezintă o indexare a prețului anterior, în raport cu indicele de inflație, ci un nou nivel al chiriei stabilit prin
Prin întâmpinare, intimata - pârâtă - Zona Grup de M, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât nr. 81/21.12.2007 de aprobare a chiriilor pentru spațiile și terenurile închiriate din domeniul public și privat al municipiului M pe anul 2008, fost contestată în instanță, făcând obiectul dosarului nr- în curs de judecată la Tribunalul Bacău.
În mod corect a apreciat instanța de fond că pârâta nu poate fi obligată la plata sumelor solicitate, facturile comunicate de reclamantă nefiind însușite, nesemnate și restituite.
A mai învederat intimata că excepția inadmisibilității a fost avută în vedere la soluționarea cauzei.
Curtea observă, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, că acțiunea este evaluabilă în bani, pe de o parte, și comercială, pe de altă parte. Natura comercială a litigiului este atrasă de faptul că pârâta este societate comercială și desfășoară activități comerciale pe terenul închiriat, teren aparținând domeniului privat al municipiului Astfel că, litigiul intră sub incidența dreptului comercial, așa cum a reținut și prima instanță, iar raportat la dispozițiile art. 2821, calea de atac declarată cauză este apelul, iar nu recursul, dispunând calificarea acestuia ca atare.
Raporturile juridice dintre părți au natură convențională, guvernate de contractele de închiriere teren închiriate de părți și de dispozițiile legislației civile incidente, iar veniturile rezultate din închirierea bunurilor respective nu se încadrează în sfera creanțelor fiscale, așa cum sunt definite de art. 21 din Codul d e procedură fiscală, neavând relevanță faptul că respectivele sume se varsă în contul bugetului local.
Cât privește nesoluționarea excepției inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii concilierii prealabile, observă că, prin modul cum a înțeles să soluționeze prima instanță cauza, aceasta a avut în vedere implicit și respectiva excepție.
Asupra modului de soluționare a excepției observă, chiar pe baza susținerilor apelantei reclamante, că în cauză a avut loc o conciliere prealabilă în sensul că de la sfârșitul anului 2007 și până la jumătatea anului 2008, data introducerii acțiunii, s-au tot purtat atât negocieri verbale, cât și scrise la sediul acesteia (vezi nota încheiată la 17.02.2008, procesul - verbal din 15.04.2008, procesul - verbal din 21.05.2008, procesul - verbal din 03.06.2008, nota încheiată la 20.07.2008) care, însă, nu au condus la o soluționare amiabilă a litigiului.
Examinând sentința apelată pentru motivele invocate și din oficiu, reține următoarele:
Prin nr. 81/21.12.2007 s-au aprobat chiriile pentru spațiile și terenurile închiriate din domeniul public și privat al municipiului M pentru anul 2008.
Pârâta a primit respectiva hotărâre prin adresa nr. 792/16.01.2008, urmare căreia a solicitat revizuirea procedurii de calcul pentru terenurile ocupate de instalații petroliere și sonde, solitare refuzată, însă, așa cum rezultă din procesul verbal al ședinței Consiliului local din 30.01.2008.
Încercările de conciliere ulterioare au eșuat, pârâta remițând toate contractele pe anul 2008 nesemnate.
Potrivit art. 5 din contractele de închiriere anterioare (filele 97 - 121 dosar), modificările aduse prețului de închiriere nu se pot face decât prin Hotărâre a Consiliului local, clauză preluată în noile contracte, cu mențiunea suplimentară că modificările se vor face prin act adițional.
De esența contractului de închiriere este obligația plății chiriei, în condițiile art. 1429 Cod civil, însă, în cauză, sumele pretinse nu constituie rezultatul unor negocieri între părți, modificarea cuantumului chiriei fiind făcută în mod unilateral, prin nr. 81/21.12.2007, fără acordul prealabil al locatarului.
Termenul locațiunii expirând la 31.12.2007, conform contractelor de închiriere anterioare (filele 97-121 dosar), locațiunea s-a reînnoit, conform art. 1437 cod civil prin tacita relocațiune, noile contracte având loc în condițiile acestor contracte, considerate fiind, însă, fără termen.
Față de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă și observând că sentința apelată se sustrage tuturor criticilor formulate de către apelantă, va dispune respingerea apelului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantănitatea Administrativ Teritorială a Municipiului M - prin primarcu sediul în M,-, județul B împotriva sentinței civile nr. 47 din 5 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC SA cu sediul în M,- A, județul
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.-
Red.- -
Tehnored.- - ex. 4
16 aprilie 2010
Președinte:Loredana AlbescuJudecători:Loredana Albescu, Lăcrămioara Moglan
