Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 2622/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2622
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
-- - - JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
-- - - Judecător
Grefier -
XXXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții Consiliul Local, HG, împotriva sentinței nr. 1564 din data de 4 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat avocat pentru recurenții pârâți Consiliul Local, HG, și avocat pentru intimatul reclamant și intimatul pârât, lipsind intimații pârâți,
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a pus recursul în dezbaterea părților prezente:
Avocat pentru recurenții pârâți Consiliul Local, HG, solicită în principal admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul diminuării sumelor acordate de instanța de fond cu titlu de daune morale.
Avocat pentru intimatul reclamant pune concluzii de respingerea recursului, menținerea sentinței ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât solicită respingerea recursului.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1564 din data de 4 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a admis în parte acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local, HG, și .
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin sentința nr. 985/20.03.2007, pronunțată de către Tribunalul Dolj -Secția contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului formulat de către Consiliul local prin decizia nr. 7761/13.11.2007 a Curții de APEL CRAIOVA, a fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul, fiind anulată hotărârea nr. 27/28.09.2006 a Consiliului local al comunei prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția de viceprimar al comunei.
Deși au fost inițiate proiecte de hotărâri privind eliberarea din funcția de viceprimar a pârâtului HG, succesorul în funcție al reclamantului, aceste proiecte nu au putut fi aprobate ca urmare a neîntrunirii majorității la ședințele Consiliului local din datele de 31.01.2008, 29.02.2008 și 31.03.2008, așa cum reiese din procesele-verbale încheiate, aflate la filele 86, 84, respectiv 37 din dosar, fiind incidente dispozițiile art. 55 alin. 1 litera a) din Legea -, Consiliul local fiind dizolvat de drept ca urmare a neîntrunirii timp de două luni consecutiv.
Prin probele administrate s-a dovedit că neparticiparea la ședințele Consiliului local a avut loc tocmai pentru a nu fi reintegrat în funcție reclamantul, consilierii locali fiind influențați de către primarul comunei - pârâtul, acest fapt fiind reținut atât din considerentele sentința nr. 985/20.03.2007, pronunțată de către Tribunalul Dolj, cât și din declarațiile martorilor audiați în cauză și procesul-verbal din data de 31.01.2008, întocmit cu ocazia întrunirii Consiliului local în ședință ordinară, ședință la care au luat parte toți cei 13 consilieri locali și primarul comunei la prima parte a lucrărilor unde și-au aprobat sporul de dispozitiv lunar de 25%, după care au anunțat pauză, astfel încât după această pauză au părăsit lucrările majoritatea consilierilor, deși pe ordinea de zi se mai aflau la punctele 2 și 3 și proiectul de hotărâre privind eliberarea din funcția de viceprimar a pârâtului și HG luarea act de decizia nr. 7761/2007 a Curții de APEL CRAIOVA.
Potrivit art. 45 și următoarele din Legea 215/2001, locali, în calitate de reprezentanți ai colectivității locale, au îndatorirea de a participa, pe durata mandatului, la exercitarea funcțiilor autorităților administrației publice locale din care fac parte sau pe care le reprezintă, cu bună-credință și fidelitate față de țară și de colectivitatea care i-a ales", sunt obligați să respecteConstituțiași legile țării, precum și regulamentul de funcționare a consiliului, să se supună regulilor de curtoazie și disciplină și să nu folosească în cuvântul lor sau în relațiile cu cetățenii expresii injurioase, ofensatoare ori calomnioase, sunt obligați la probitate și discreție profesională, să dea dovadă de cinste și corectitudine.
Totodată, potrivit art. 52 alin. 1,Consilierii locali și consilierii județeni, președinții și vicepreședinții consiliilor județene nu pot lipsi de la lucrările consiliului sau ale comisiilor de specialitate din care fac parte decât în situațiile prevăzute în regulamentul de funcționare", iar în conformitate cu art. 55, locali răspund, în condițiile legii, administrativ, civil sau penal, după caz, pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le revin", consilierii răspunzând în nume propriu, pentru activitatea desfășurată în exercitarea mandatului, precum și solidar, pentru activitatea consiliului din care fac parte și pentru hotărârile pe care le-au votat (art. 56 alin. 1).
Susținerea pârâților cu privire la absența din motive obiective de la ședințele Consiliului local nu a fost dovedită, sarcină ce le incumba potrivit art. 129 alin. 1 cod procedură civilă raportat la art. 1169 cod civil potrivit căruia,cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească".
În cauză s-a făcut și aplicarea art. 225 cod procedură civilă cu privire la pârâții absenți la ultimul termen de judecată, întrucât, deși la termenul de judecată din data de 28.05.2008 li s-a pus în vedere pârâților să se prezinte în instanță în vederea administrării probei cu interogatoriul la un termen cu procedura de citare legală față de toate părțile din proces, aceștia nu s-au mai prezentat în instanță, încercându-se tergiversarea soluționării cauzei.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect acordarea daunelor morale, instanța a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale, de vreme ce refuzul de a recunoaște efectele hotărârilor judecătorești menționate a adus atingere onoarei și demnității atât reclamantului, cât și funcției publice de viceprimar, îngrădindu-i-se dreptul de a-și exercita funcția pentru care fusese ales anterior de Consiliul local.
Deși prejudiciile nepatrimoniale sau daunele morale sunt consecințe dăunătoare care nu pot fi evaluate în bani, rezultând din atingerea și încălcarea drepturilor personale, fără conținut economic, instanța a constatat îndreptățită cererea reclamantului privind acordarea daunelor morale, imaginea reclamantului având de suferit ca urmare a comportamentului pârâților, aspect dovedit prin declarațiile martorilor audiați în cauză: și, ale căror declarații se află consemnate și anexate la dosar la filele 124, respectiv 125, care au arătata că reclamantul mergea zilnic la Primărie, deși nu îi era permis accesul în birou și nu-și putea îndeplini atribuțiile de viceprimar, făcându-se chiar glume pe seama reclamantului.
Totodată, s-a arătat că primarul avea o atitudine ostilă față de reclamant, numindu-l,paznic" și,portar", situația fiind de notorietate în comunitatea locală, fiind și mediatizată, așa cum rezultă din extrasul de ziar aflat la dosar, preferându-se dizolvarea consiliului local decât reintegrarea în funcție a reclamantului.
În baza art. 998 și următoarele cod civil, instanța a dispus obligarea pârâților, și HG, în solidar, să plătească reclamantului suma de 50.000 de lei daune morale, potrivit art. 1003 cod civil care prevede că, dacă delictul este imputabil mai multor persoane, acestea sunt ținute solidar pentru despăgubire.
Așadar, acest text devine eficient numai când se stabilește că paguba rezultă din unul și același fapt prejudiciabil, săvârșit de mai multe persoane care au acționat în baza unei înțelegeri comune (unitate de rezoluție delictuală), aspect dovedit în speța dedusă judecății.
Instanța a respins acțiunea formulată de către reclamant împotriva pârâților, și G, dat fiind că aceștia au făcut demersuri privind inițierea de proiecte de hotărâre pentru reintegrarea în funcție de către reclamant, recunoscând că reclamantul a adus la cunoștința Consiliului local a hotărârilor judecătorești, și au fost prezenți la toate ședințele Consiliului local din datele de 31.01.2008, 29.02.2008 și 31.03.2008, așa cum reiese din procesele-verbale încheiate, aflate la filele 86, 84, respectiv 37 din dosar.
S-a reținut că nu poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală a acestora dat fiind că nu se află în culpă pentru situația reclamantului de a nu putea fi reintegrat în funcția de viceprimar, nefiind astfel îndeplinită o condiție de admisibilitate a acțiunii în răspundere delictuală.
Cu privire la daunele cominatorii solicitate de către reclamant s-a reținut că acestea constituie un mijloc juridic pus la îndemâna creditorului pentru a constrânge pe debitor să execute în natură obligațiile de a face și a nu face, cu excepția celor intuitu personae, constând într-o sumă de bani pe care debitorul trebuie să o plătească pentru fiecare zi de întârziere sau pentru o altă unitate de timp, până la executarea obligației.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea la plata sumei de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii de la data pronunțării hotărârii și până la aplicarea sentinței nr. 985/20.03.2007, pronunțată de către Tribunalul Dolj, acesta a fost respins ca rămas fără obiect, dat fiind că în luna iunie 2008 au avut loc noi alegeri locale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții pârâți Consiliul Local, HG, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs s-au susținut următoarele:
1. Prin sentința atacată, instanța de fond a "acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut", în sensul că, deși intimatul reclamant nu a formulat cerere de obligare în solidar a pârâților la plata de daune morale, prima instanță le-a acordat în mod nejustificat și fără a se solicita acest lucru, încălcând astfel dispozițiile art.304 pct.6 Cod pr.civilă.
2. Hotărârea instanței de fond are o motivare contradictorie, deoarece instanța reține în considerente declarațiile a doi martori ca fiind concludente în admiterea capătului de cerere privind daunele morale, însă aceste declarații nu fac trimitere la toți cei opt recurenți care au fost obligați în solidar, fiind incidente în cauză dispozițiile art.304 pct.7 Cod pr.civilă.
3. Prin Hotărârea nr.985 din 13.11.2007, s-a dispus anularea hotărârii Consiliului Local din data de 28.09.2008, iar din analizarea dispozitivului acesteia, sub aspectul punerii sale în executare ca titlu executoriu, această hotărâre nu se poate executa, deoarece nu există în dispozitiv nicio normă obligatorie în acest sens.
S-a mai susținut că aceasta atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.8 Cod pr.civilă, dat fiind faptul că, Consiliul Local nu putea pune în executare sentința respectivă, deoarece nu fusese obligat la nimic.
4. În susținerea celui de-al patrulea motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă s-a arătat că sentința atacată este nelegală și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, nesocotindu-se normele de drept material, respectiv dispozițiile art.11 alin.1 din Legea nr.554/2004.
S-a arătat că daunele morale trebuiau cerute de reclamant prin aceeași acțiune, prin care s-a solicitat și anularea actului administrativ și că reclamantul a avut reprezentarea suferințelor sale psihice eventuale, încă de la data introducerii acțiunii ce a vizat anularea Hotărârii Consiliul Local.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.6,7, 8 și 9 și art.3041Cod pr.civilă.
În apărare, recurenții au depus la dosar următoarele înscrisuri: Proiect de hotărâre, referat expunere de motive, copie de pe decizia nr.663 din 7 februarie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția contencios administrativ și fiscal.
La data de 11.12.2008, intimatul reclamant a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca fiind temeinică și legală a sentinței atacate.
Examinând sentința recurată, în raport de motivele invocate de recurenți și de prevederile art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată prezentul recurs ca fiind nefondat.
1.Cazul de modificare prevăzut de art.304 pct.6 nu este incident în cauză, deoarece prima instanță, prin hotărârea supusă prezentului recurs nu a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
Astfel, prin acțiunea introductivă formulată la data de 13.02.2008, reclamantul a solicitat obligarea în solidar a pârâților la plata de daune morale în cuantum de 50.000 lei și la plata indemnizației de viceprimar al comunei pe perioada septembrie 2006 la zi.
Reclamantul a mai solicitat obligarea fiecărui pârât persoană fizică la plata a 50 lei/zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii calculate de la data pronunțării sentinței și până la data la care pârâții vor pune în aplicare sentința nr.985/2007, pronunțată de Tribunalul Dolj.
Dat fiind faptul că reclamantul a solicitat prin acțiune obligarea în solidar a pârâților, atât la plata indemnizației, cât și a despăgubirilor de natură morală, nu se poate reține susținerea recurenților că prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea nu s-ar fi cerut, nefiind incident în speță motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.6 Cod pr.civilă.
2. Prin cel de-al doilea motiv de recurs, recurenții au criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul motivării acesteia, susținând că motivarea sentinței este contradictorie.
Curtea apreciază că și această critică este nefondată, avându-se în vedere faptul că în argumentarea soluției de admitere a capătului de cerere privind acordarea daunelor morale instanța de fond a făcut o analiză coroborată a declarațiilor de martori și a înscrisurilor depuse la dosar, motivarea fiind în deplină concordanță cu probatoriul administrat în cauză.
3. În susținerea celui de-al treilea motiv de recurs s-au invocat dispozițiile art.304 pct.8 Cod pr.civilă.
Art.304 pct.8 din Codul d e procedură civilă prevede că modificarea unei hotărâri se poate cere "când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia".
În fapt s-a arătat că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a sentinței nr.985/13.11.2007 a Tribunalului Dolj, sentință ce a stat la baza hotărârii recurate.
Prin sentința nr.985/2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- a fost admisă acțiunea reclamantului și s-a dispus anularea Hotărârii nr.27/28.09.2006 a Consiliului Local.
Prin Hotărârea nr.27/28.09.2006, Consiliul Local a dispus eliberarea reclamantului (intimat reclamant în prezenta cauză) din funcția de viceprimar al Comunei, începând cu data de 28 septembrie 2006.
Susținerea recurenților-pârâți că dispozitivul sentinței nr.985/2007 a Tribunalului Dolj nu constituie titlu executoriu, deoarece "nu obligă la nimic" Consiliul Local și că nu se poate executa nu poate fi reținută.
În primul rând, art.24 alin.1 din Legea nt.554/2004 menționează că dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Din interpretarea textului mai sus citat rezultă că,de regulă, pentru a putea fi respectat termenul de 30 de zile acordat de legiuitor în vederea executării hotărârii judecătorești, nu este necesară investirea acesteia cu formulă executorie; partea interesată are dreptul de a-i fi executată hotărârea de către autoritatea publică pârâtă încă de la momentul rămânerii irevocabile a acesteia.
De altfel, art.24 alin.2 din legea analizată cuprinde sancțiunea amenzii judiciare pentru conducătorul autorității implicate în executare, în cazul în care termenul nu este respectat. În plus, reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
În speță, sentința nr.985/2007 a rămas irevocabilă la data de 13 noiembrie 2007 prin decizia nr.776/2007 a Curții de APEL CRAIOVA, ca urmare a respingerii recursului declarat de Consiliul Local.
În condițiile în care, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă fusese anulată hotărârea nr.27/2006 a Consiliului Local, această autoritate era obligată să procedeze la executarea sentinței instanței judecătorești, dat fiind faptul că propria hotărâre fusese lipsită de orice efect juridic.
Prin urmare, în ciuda hotărârii judecătorești favorabile reclamantului, Consiliul local a continuat să se opună executării hotărârii din 20 martie 2007, pe motiv că instanța judecătorească nu a dispus nicio obligație în sarcina sa.
A accepta acest argument ar echivala cu a admite că, în cazul în speță, administrația s-ar putea sustrage executării unei hotărâri judecătorești, invocând pur și simplu lipsa de efecte juridice a acesteia.
Faptul că în dispozitivul sentinței nr.985/2007 s-a prevăzut doar anularea actului administrativ, fără a se fi menționat expres și obligația autorității administrative de a-l reintegra pe reclamant în funcția deținută anterior adoptării hotărârii de consiliu local, este lipsită de relevanță în justificarea refuzului de executare a hotărârii judecătorești.
Astfel, ca regulă, anularea are efect retroactiv. De aici rezultă că actele de anulare sting efectele actelor anulate, considerându-se că acestea din urmă nici nu au existat. Ca urmare a anulării unui act administrativ, în speță a hotărârii de consiliu local se revine la situația juridică existentă anterior adoptării actului ce a fost anulat.
, restabilirea situației anterioare momentului emiterii actului administrativ anulat presupune chiar reintegrarea reclamantului în funcția de viceprimar pe care acesta o avusese anterior adoptării hotărârii de consiliu local, a cărei anulare s-a dispus irevocabil de către instanța judecătorească.
Prin urmare, nu era necesar ca prin dispozitivul sentinței să se prevadă expres obligarea autorității publice de a-l reintegra pe reclamant în funcția publică avută anterior, întrucât aceasta este o consecință firească care se produce în temeiul legii, ca efect al anulării actului administrativ contestat.
Ca atare, pentru considerentele expuse anterior, se apreciază că instanța de fond a făcut o interpretare corectă a actului juridic dedus judecății, nefiind incidente în cauză dispozițiile art.304 pct.8 Cod pr.civilă.
4. Motivul de recurs privind încălcarea și aplicarea greșită a legii, ce poate fi încadrat în prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, urmează, de asemenea, a fi înlăturat ca neîntemeiat.
Astfel, în ceea ce privește acordarea de către instanța de fond a daunelor morale și a indemnizației de viceprimar solicitate de către reclamant s-a susținut de către recurenți că aceste cereri sunt nefondate, deoarece nu au fost solicitate prin acțiunea inițială ce a avut ca obiect anularea HCL nr.27/18.09.2006.
Se apreciază că prima instanță, în mod corect a procedat la obligarea Consiliului Local la plata către reclamant a indemnizației cuvenite pentru funcția de viceprimar, începând cu data de 28.09.2006 (data adoptării Hotărârii de eliberare din această funcție) și până la încetarea mandatului de viceprimar, dat fiind faptul că pe toată această perioadă reclamantul, ca urmare a refuzului nejustificat al pârâtului de a se supune unei hotărâri judecătorești irevocabile a fost lipsit de posibilitatea executării funcției și evident și de retribuția bănească ce s-ar fi cuvenit, în cazul în care hotărârea instanței ar fi fost pusă în executare.
Referitor la acordarea de daune morale, Curtea reține,așa cum de altfel s-a constatat și de către prima instanță, că acestea au fost solicitate de către reclamant, urmare a faptului că după rămânerea irevocabilă a sentinței nr.985/20.03.2007 și până la încetarea mandatului său, pârâții s-au opus în mod abuziv, îngrădindu-i astfel dreptul reclamantului de a-și relua activitatea de viceprimar.
Potrivit dispozițiilor art.18 alin.3 din Legea nr.554/2004, instanța poate hotărî asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate de actul administrativ atacat, dacă reclamantul a solicitat acest lucru și numai în măsura în care acesta este anulat în tot sau în parte.
Prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, instanța de contencios administrativ a dispus anularea hotărârii adoptate de consiliul local prin care s-a dispus eliberarea din funcție a viceprimarului.
Persoana vătămată în dreptul său la muncă a formulat, ulterior, urmare a refuzului de punere în executare a hotărârii judecătorești manifestat de pârât, cerere de acordare a despăgubirilor materiale și morale constând în indemnizație și reparații de ordin moral.
Deși formulată pe cale separată, acțiunea prin care se tinde la repararea pagubei produse printr-un act administrativ nelegal este subsecventă acțiunii având ca obiect anularea actului vătămător.
Repararea pagubei produse persoanei vătămate este o latură intrinsecă a litigiului administrativ, în condițiile în care Legea nr.554/2004 instituie un contencios subiectiv de plină jurisdicție, care nu se limitează la dimensiunea formală a legalității actului administrativ.
Restabilirea dreptului și repararea pagubei produse nu se face din oficiu, ci la cererea expresă a persoanei vătămate, prevederi în acest sens existând în art.1 alin. 1, art.8 alin.1, art.18 alin.1 și art. 19 (3) din Legea nr.554/2004.
În acest sens, art.19 alin.1 din Legea nr.554/2004 prevede că în cazul în care persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care a cunoscut sau a trebuit să cunoască întinderea pagubei.
Aliniatul 2 al aceluiași articol dispune că, cererile se adresează instanțelor de contencios administrativ competente, în termenul de 1 an prevăzut de art.11 alin.2.
Prin urmare, cererea prin care se solicită despăgubiri materiale și morale, deși este subsumată noțiunii de "reparare a pagubei", are un regim diferențiat, în sensul că legea dă posibilitatea formulării ei pe cale separată, în termen de un an de la data când persoana vătămată a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei, conform textului legal enunțat anterior.
În speță, cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 13.02.2008, iar reclamantului i s-a refuzat dreptul de a fi reintegrat pe funcție, începând cu data de 13.11.2007, (data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești prin care a fost anulată HCL nr.27/2006.
Ca atare, acțiunea introductivă a fost formulată în termenul de un an calculat de la data când persoana vătămată a cunoscut întinderea pagubei materiale și a avut reprezentarea suferințelor sale, de natură morală respectiv, materială (art.19 alin.1 din Legea nr.554/2004).
Față de considerentele arătate, Curtea apreciază că,în speță, prin comportamentul abuziv și ilegal, recurenții pârâți i-au vătămat grav intimatului reclamant un drept fundamental - dreptul la muncă cauzându-i și prejudicii de ordin moral.
În concluzie, prin acordarea despăgubirilor materiale și morale de către instanța de fond s-a procedat la o reparare integrală a prejudiciului încercat de reclamant ca urmare a atitudinii culpabile a pârâților.
Recurenții au mai criticat soluția Tribunalului sub aspectul "cuantumului ridicat" al daunelor morale acordate de către instanță.
Nici această critică nu este întemeiată.
Cu privire la stabilireacuantumuluidaunelor morale, instanța de fond a avut în vedere caacestasă aibă efecte compensatorii.
Spre deosebire de celelalte despăgubiri civile, care presupun un suport probator, în privința daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele suferite de partea vătămată, va aprecia o sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Suma de 50.000 lei nu este disproporționată în raport cu afectarea imaginii reclamantului, atât în interiorul instituției publice, în care ocupa funcția de viceprimar, cât și în raporturile sale cu terțe persoane.
Pe de altă parte, prin încălcarea dreptului la muncă, reclamantului i-au fost cauzate și suferințe de ordin moral, șu nu doar material, prin afectarea onoarei prestigiului și a demnității ocrotite de lege.
Față de cele expuse, se apreciază că suma stabilită de către instanța de fond, cu titlu de despăgubiri de ordin moral este de natură să asigure o reparație echitabilă pentru prejudiciul suferit de către reclamant.
În consecință, nefiind îndeplinite prevederile art.304 alin.6, 7, 8 și 9 și art.3041Cod pr.civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de către recurenții Consiliul Local, HG, în temeiul art.312 alin.1 teza a II-a Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții Consiliul Local, HG, împotriva sentinței nr. 1564 din data de 4 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/09.01.2009
Jud.fond:
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Doina Ungureanu
