Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 4559/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4559
Ședința publică de la 05 2009
Completul constituit din:
Președinte: - - Judecător
- - Judecător
- - JUDECĂTOR 1: Alina Răescu
Grefier:
**********
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtele M, TR împotriva sentinței numărul 2066 din data de 11.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mehedinți în contradictoriu cu intimata reclamantă
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este motivat și declarat în termenul legal; de asemenea arată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Codul d e procedură civilă.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
Deliberând,
CURTEA
Prin sentința nr.2066 din 11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtelor DGFP M și Administrația Finanțelor Publice T-
Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului 3616 lei, sumă încasată cu titlu de taxă auto și autovehicule de primă înmatriculare în România.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut:
Prin cererea adresată la această instanță la 30.04.2009 reclamantul - SRL a chemat în judecată pârâții DGFP M și Administrația Finanțelor Publice D T-S, pentru a fi obligat să-i restituie 3616 lei taxa de primă înmatriculare și dobânzile aferente de la data achitării taxei, până la restituirea efectivă.
În motivare, a susținut că a cumpărat un autoturism dintr-o țară membră UE iar în vederea înmatriculării acestuia în România a fost constrâns să plătească taxa de primă înmatriculare cu chitanța seria - nr.- din 25.04.2008, apreciindu-se că autoturismul second-hand se supun acestei taxe.
A solicitat pârâtului restituirea taxei, însă acesta, nu a înțeles să adopte o decizie motivată.
S-a refuzat înmatricularea conform adresei nr.3848 din 12.03.2009 pe motiv că în cauză sunt incidente disp.art.214 ind.1-3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, iar ulterior, ca urmare a abrogării dispozițiilor menționate art.11 din OUG nr.50/2008, astfel încât reclamantul este îndreptățit numai la restituirea diferenței între taxa pe poluare și taxa de primă înmatriculare conform unei proceduri stabilite.
S-a considerat că în cauză sunt incidente disp.art.90 din Tratatul CE care interzice statelor membre să instituie taxa contrară principiilor tratatului și art. 148 alin.2 din Constituția României care stabilește că prevederile tratatelor constitutive ale UE și celelalte reglementări comune au prioritate față de normele interne.
S-a apreciat că acțiunea este neîntemeiată deoarece, ca urmare a criticilor aduse normelor ce instituiau taxa de primă înmatriculare art.214 ind.1-3 din Codul Fiscal a fost abrogat prin OUG nr.50/2008, în vigoare de la 1 iulie 2008, iar potrivit art.11 taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007-30.06 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule, se restituie.
În atare situație, nu există justificare pentru restituirea integrală a taxei.
Față de înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că reclamantul a achitat în contul pârâtului cu chitanța seria - nr.-/25.04.2008, suma de 3616 lei.
După achitarea taxei considerată nelegală dar necesară pentru ca reclamantul să poată circula cu autovehiculul acesta, cu cererea nr.3848/09.03.2009, a solicitat restituirea care i-a fost refuzată pe motiv că taxa de primă înmatriculare, a fost legal datorată în temeiul art.2141-2143din Codul fiscal, iar ca urmare a dispozițiilor art.11 din OUG nr.50/2008 se restituie diferența între taxa de primă înmatriculare și taxa pe poluare.
Reglementări incidente
a) reglementări interne
Potrivit art.2141-2143din Codul fiscal și pct.311-312din normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea atât pentru autovehiculele noi cât și pentru cele rulate, aduse din import din statele comunitate sau din alte state.
b) reglementări comunitare
Potrivit art.90 paragraful 1 din Tratatul constitutiv al UE, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se plică direct sau indirect produselor naționale similare.
Conform hotărârii în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între state comunitare, în condiții normale de concurență pentru eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne, discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, însă în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produsele in țară și înmatriculate aici.
c) norme aplicabile în speță
În România, organele fiscale au invocate legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv Codul fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acestei taxe, ca urmare a aplicării directe a reglementărilor comunitare.
Tribunalul a constatat că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile comunitare, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din cel puțin două argumente:
1) Constituția României: de la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 ca urmare a aderării prevederilor tratatelor constituționale ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legilor interne, cu respectarea prevederilor de aderare (alin.2) iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2 (alin.4).
De altfel prin Legea nr.157/2007, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originale ale Comunității, dinainte de aderare.
2) Jurisprudența Curții de Justiție Europene
Prin decizia în cauza Costa/Enel (1964) a stabilit că legea care se îndepărtează de tratat, un izvor independent de drept nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a lipsi de caracterul său de lege comunitară și fără ca baza legală a comunității însăși, să fie pusă la îndoială.
Această decizie a definit relația dintre Dreptul comunitar și Dreptul național al statelor membre, arătând că Dreptul comunitar, este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața Dreptului național ulterior iar în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr.346/2006 devenind Codul Fiscal.
De asemenea în cauza Simmenthal (1976) a stabilit că judecătorul național, este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Deoarece în România, stat membru UE nu se percepe nici un fel de taxă pe autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul Uniunii Europene.
Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intercomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, încălcându-se astfel principiul liberei circulații a mărfurilor, adică se dezavantajează în mod direct sau indirect, bunurile dintre celelalte state membre UE, în competiție cu produsele similare autohtone.
Tribunalul a constatat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, iar taxa trebuie restituită integral, având în vedere faptul că dispozițiile art.11 din OUG nr.50/2008 nu retroactivează.
Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă, este irelevant întrucât astfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România.
În baza art.41 din OG nr.92/2003, privind Codul fiscal, actul are caracter administrativ fiscal pentru că este emis de organele fiscale competente și privește drepturi și obligații fiscale, astfel încât este cenzurabil pe calea contenciosului administrativ și constituie act administrativ în înțelesul art.2 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Conform art.10 din Legea nr.554/2001, competența de soluționare revine instanței de contencios administrativ, în speță Tribunalului, în condițiile art.1 din Legea 544/2004 care îndreptățește orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, sau într-un interes legitim de a se adresa instanței de contencios, atât pentru anularea actului cât și pentru repararea pagubei rezultate dintr-un astfel de act, cum este cazul în speță.
În cauza de față nu a fost necesară declanșarea procedurii prejudiciare prev. de art 234 din Tratatul CE, în fața Curții de Justiție Europene, întrucât pentru tribunal nu există nici un dubiu cu privire la incompatibilitatea dintre dreptul național și dreptul comunitar aplicabil în prezentul caz.
Pe rolul instanței europene s-au mai aflat cel puțin alte două cauze asemănătoare - și (Ungaria) și (Polonia).
Împotriva sentinței Tribunalului Mehedințis -a declarat recurs de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în nume propriu în numele Administrației Finanțelor Publice Dr. Tr., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
S-a arătat că instanța de fond a dat o soluție greșită, invocându-se inadmisibilitatea acțiunii, apreciind că în urma formulării unei asemenea cereri de restituire s-a născut un raport juridic fiscal și, în consecință toate drepturile și obligațiile părților referitoare la sumele datorate de la bugetul de stat vor fi reglementate de actele normative specifice dreptului procedural fiscal, în speță este vorba de Codul d e procedură fiscală, ce reglementează în mod clar procedura de restituire, fiind instituite în acest sens norme exprese și imperative în această materie, norme eludate de către instanța de fond.
S-a precizat că nu s-a emis actul administrativ fiscal în forma reglementată de art. 88 alin. 1 lit. a și c din Codul d e procedură fiscală republicat și că nu s-a respectat procedura prevăzută de art. 205 Cod pr. fiscală, ceea ce conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
Ulterior, pentru a asigura compatibilitatea legii interne cu dreptul comunitar, în urma avizului favorabil al Comunității Europene, s-a emis OUG 50/2008 ce a modificat taxa de primă înmatriculare și stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare aplicabilă de la 01.07.2008.
După emiterea acestui act normativ, dacă există diferențe între suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 și cuantumul rezultat prin aplicarea prevederilor OUG 50/2008, aceste sume se vor restitui potrivit art. 11 din acest act normativ.
În această situație instanța motivând restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare în sensul neretroactivității legii noi a încălcat voința legiuitorului cu privire la restituirea diferenței dintre taxe.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a importat un autoturism second- hand.
După introducerea bunului în țară, în vederea înmatriculării, acesta a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 3616 lei.
Reclamanta s-a adresat Administrației Finanțelor Publice Dr. Tr. și Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare, motivând că aceasta este încasată nelegal cu nesocotirea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Cu adresa nr. 3848 din 12.03.2009, Administrația Finanțelor Publice Dr. Tr. a răspuns reclamantei, în sensul că taxa de primă înmatriculare este percepută legal și că la nivelul Comisiei Europene a fost inițiat un proiect de directivă, care are ca scop armonizarea sistemului de taxare a autoturismelor, cu ocazia primei înmatriculări.
S-a arătat de asemenea că, potrivit reglementărilor legale în vigoare în România, MEF nu are competența de a acorda sau aproba exceptări sau scutiri de la plata impozitelor și taxelor prevăzute în legi, așa încât nu se poate soluționa favorabil cererea sa.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.88 și 205 din Codul d e procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr. fiscală, în prezent art. 117 Cod pr. fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art. 70 alin. 1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
În speță, organul fiscal s-a pronunțat asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia.
De precizat este că reclamanta a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamanta a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art. 205 Cod pr. fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art. 2 alin. 2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art. 2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art. 90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
OUG nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule invocată de recurent prin motivele de recurs, ulterioară plății de către recurent a taxei de primă înmatriculare, anterior reglementată, nu poate susține retroactiv teza conformității taxei suportate de reclamant cu prevederile art. 90 din Tratat.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art. 2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art. 90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare; motiv pentru care trebuie restituită în integralitate contribuabilului.
În raport de cele mai sus prezentate, nu se poate reține nici argumentul potrivit căruia prin aplicarea principiului neretroactivității legii prima instanță ar fi nesocotit voința legiuitorului, deoarece în acest fel s-a făcut o interpretare sistematică a dispoziției cuprinsă în art. 11 din OUG 50/2008 în raport de un principiu fundamental de drept ce își găsește reglementarea și prin art. 15 alin. 2 din Constituție, interpretare ce are prioritate față de cea teleologică argumentată re recurentă prin invocarea voinței legiuitorului.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art. 90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare; motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art. 148 alin. 4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art. 312 Cod pr. civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtele M și TR împotriva sentinței numărul 2066 din data de 11.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mehedinți în contradictoriu cu intimata reclamantă
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 2009.
PREȘEDINTE: Alina Răescu - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Carmina Mitru - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/MB/19.11.2009
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Teodora Bănescu, Carmina Mitru
