Anulare act administrativ . Decizia 4554/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4554
Ședința publică de la 05 2009
Completul constituit din:
Președinte: - - Judecător
- - Judecător
- - JUDECĂTOR 1: Alina Răescu
Grefier:
**********
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI TG. J împotriva sentinței numărul 2156 din data de 28 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: avocat pentru intimatul reclamant, lipsind recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI TG.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este motivat și declarat în termenul legal; de asemenea arată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Codul d e procedură civilă.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțate. Nu solicită acordarea unor cheltuieli de judecată.
Deliberând,
CURTEA
Prin sentința nr. 2156 din 28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta DGFP G și respinge acțiunea reclamantei față de această pârâta.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Tg-
A fost obligată pârâta să dispună restituirea către reclamant sumei de 3484 lei actualizată cu inflația la data plății efective și dobânzii legale de la data plății taxei speciale pentru autoturism până la restituirea efectivă a sumei.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la 9.07.2008, reclamantul chemat in judecată Statul Român prin DGFP G - Administrația Finanțelor Publice a mun. Tg. J, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâta la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule in cuantum de 3484 lei, taxă prelevată ilegal, sumă ce va fi actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății,precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii s-a arătat că a achiziționat un autoturism marca VW Golf, prilej cu care în luna mai 2008, pentru a înmatricula acest autoturism in România reclamantul a fost obligat să achite în contul bugetului de stat suma de 3484 lei reprezentând taxa specială pentru autoturisme si autovehicule - taxă de primă înmatriculare percepută in temeiul art. 214/1- 214/3 fiscal.
fost invocată jurisprudența comunitară și a fost solicitată actualizarea sumei pretinse cu dobânda legală ca urmare a prejudiciului cauzat prin imposibilitatea folosirii sumei respective pentru perioada cuprinsă intre data efectuării plății și data restituirii acesteia.
In drept au fost invocate disp. art. 90 paragraf 1 si art. 234 din Tratatul privind instituirea comunității europene, Legea 554/2004 și art. 274.pr.civilă.
In dovedirea cererii s-a depus la dosar chitanța seria - nr.- pentru achitarea taxei de primă înmatriculare, certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a autovehiculului.
Pârâta DGFP G a formulat întâmpinare, invocând pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive a DGFP G,arătând că potrivit dispozițiilor legale organul fiscal competent in soluționarea cererilor de restituire este organul fiscal căruia îi revine competența dea dministrare a creanțelor bugetare potrivit art.33 din OG92/2003 republicată, DGFP G neemițând nici un act administrativ care să poată fi contestat de reclamant, restituirea fiind solicitată TG..
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
Asupra excepției invocate, in urma analizării actelor aflate la dosar, tribunalul a reținut că este întemeiată urmând să fie admisă și în consecință a fost respinsă acțiunea față de pârâta DGFP
Astfel, s-a reținut că, reclamanta a contestat actele administrative emise de Tg J, raportul juridic fiscal născându-se între reclamant si această pârâtă față de care fost solicitată restituirea taxei.
S-a constatat că DGFP G nu se află in raporturi juridice de natură fiscală cu reclamanta astfel încât a fost admisă excepția invocată.
Tribunalul examinând întregul material probator aflat la dosarul cauzei, a constatat că acțiunea de față a fost întemeiată și a fost admisă.
Tribunalul, analizând actele și lucrările de la dosar a constatat că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive DGFP G, urmând fi admisă pentru că potrivit art. 33 Cod pr. fiscală, organul fiscal competent în administrarea impozitelor și taxelor este administrația finanțelor publice unde domiciliază reclamantul.
În consecință, acțiunea reclamantului îndreptată împotriva pârâtei DGFP a fost respinsă.
Acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Tg-J a fost admisă;
În cauză se aplică disp. art. 148 al.2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire obligațiilor rezultate din al. 2.
Art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene invocat de reclamant prevede că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Deci, tratatul limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Este interzisă discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei dintr- țară comunitară în România.
În reglementarea internă, prin Legea nr. 343/2006 s-a introdus un nou impozit de la 1 ian. 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea legii prin OUG nr.110/2006 fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate și scutiri de plata taxei în cazurile limitativ prevăzute de ordonanță.
La data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul enumerat la art. 214 /1 Cod fiscal.
Cuantumul taxei speciale datorată bugetului statului se calculează conform formulei prevăzută la al. 3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
Taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România ci doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară.
Prin aplicarea diferențiată taxei s- introdus un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din comunitatea europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România taxa nu se mai percepe.
Cum supremația deține dreptul comunitar, în speță art.90 al. 1 din tratat, prin modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile din tratat.
Instanța este datoare să constate că art. 214/1 și 3 din Codul fiscal sunt reglementări contrare și nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față.
Neputând fi aplicabile în dreptul comun, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant în cuantum de 6287 lei a fost încasată la bugetul statului cu încălcarea art.90(1) al Tratatului inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană ratificat de România prin Legea nr. 157/2005 care prevede că de la a data aderării dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin tratate și prin actul de aderare.
Apărarea pârâtei că acțiunea este inadmisibilă întrucât nu se solicită anularea unui act administrativ fiscal de plată taxei a fost apreciată ca neîntemeiată.
Reclamantul achitat taxa conformându-se Codului fiscal.
Pârâta a confirmat operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene prin încasarea taxei dar fără emite un titlu de creanță sau un alt act fiscal.
În consecință, însăși obligația de plată taxei de natură legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ care nu are un suport material, ci doar bază legală de reglementare și calcul precum și calculație efectivă afișată electronic de Ministerul Finanțelor.
considera că reclamanta nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantei de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art. 21 al. 1 din Constituția României.
Art. 90 din Tratat face parte din ordinea de drept României de la 1 ian. 2007 și reclamantul se poate adresa instanțelor judecătorești în scopul de a- restabili drepturile conferite de reglementarea comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România autoturismului cumpărat în luna februarie 2007 din Franța.
Actul administrativ fiscal vătămător pentru reclamantă îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispoz. Legii nr. 554/2004 și Codul d e pr. fiscală sunt asigurate prin cererile de restituire a taxei de la Administrația Finanțelor Publice.
În condițiile încălcării art. 90 din Tratat prin instituirea taxei pentru autoturisme de la 1 ian. 2007 prin art. 214/1 - 214/3 Cod fiscal, tribunalul admis acțiunea reclamantului îndreptată împotriva Tg- pe motiv că taxa fost ilegal încasată și a obligat pârâtă să restituie împreună cu dobânzile legale aferente de la data plății sumei până la data restituirii efective conform art. 1084 cod civil rap. la art. 1082 Cod civil.
Împotriva sentinței Tribunalului Gorjs -a declarat recurs de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G, în nume propriu în numele Administrației Finanțelor Publice Tg, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
S-a arătat că reclamantul nu a solicitat restituirea taxei în concordanță cu legislația în vigoare, în speță art. 11 din OUG50/2008, precum și nr.HG 686/2008, fapt ce reiese și din adresele DGFP Gj și Tg J în vederea soluționării cererii de restituire.
Învederează că instanța de fond obligă pârâtă să restituie suma dar nu a anulat documentul de plată în speță chitanța seria - nr. -.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a importat un autoturism second- hand.
După introducerea bunului în țară, în vederea înmatriculării, acesta a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 3484 lei.
Reclamantul s-a adresat Administrației Finanțelor Publice Tg J - Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare, motivând că aceasta este încasată nelegal cu nesocotirea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Cu adresa nr. 9822 din 03.09.2008, Administrația Finanțelor Publice a răspuns reclamantului, în sensul că s-a dispus restituirea diferenței dintre taxa specială pentru autovehicule și autoturisme și taxa de poluare în cuantum de 2245 lei.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.88 și 205 din Codul d e procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr. fiscală, în prezent art. 117 Cod pr. fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art. 70 alin. 1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
În speță, organul fiscal s-a pronunțat asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia.
De precizat este că reclamanta a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamanta a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art. 205 Cod pr. fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art. 2 alin. 2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art. 2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art. 90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
OUG nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule invocată de recurent prin motivele de recurs, ulterioară plății de către recurent a taxei de primă înmatriculare, anterior reglementată, nu poate susține retroactiv teza conformității taxei suportate de reclamant cu prevederile art. 90 din Tratat.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art. 2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art. 90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare; motiv pentru care trebuie restituită în integralitate contribuabilului.
În raport de cele mai sus prezentate, nu se poate reține nici argumentul potrivit căruia prin aplicarea principiului neretroactivității legii prima instanță ar fi nesocotit voința legiuitorului, deoarece în acest fel s-a făcut o interpretare sistematică a dispoziției cuprinsă în art. 11 din OUG 50/2008 în raport de un principiu fundamental de drept ce își găsește reglementarea și prin art. 15 alin. 2 din Constituție, interpretare ce are prioritate față de cea teleologică argumentată re recurentă prin invocarea voinței legiuitorului.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art. 90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare; motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art. 148 alin. 4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art. 312 Cod pr. civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI TG. J împotriva sentinței numărul 2156 din data de 28 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 2009.
PREȘEDINTE: Alina Răescu - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Carmina Mitru - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/MB/19.11.2009
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Teodora Bănescu, Carmina Mitru
