Obligația de a face. Decizia 4555/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4555
Ședința publică de la 05 2009
Completul constituit din:
Președinte: - - Judecător
- - Judecător
- - JUDECĂTOR 1: Alina Răescu
Grefier:
**********
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DGFP O -ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței numărul 240 din data de 18 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Olt în contradictoriu cu intimatul reclamant .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este motivat și declarat în termenul legal; de asemenea arată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Codul d e procedură civilă.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
Deliberând,
CURTEA
Prin sentința nr.240 din 18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- s-a admis cererea formulată de reclamantul și a fost obligată pârâta O - Administrația Finanțelor Publice S la restituirea taxei auto de 3.023 lei
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut:
Prin cererea înregistrată la nr-, reclamantul a chemat în judecată DGFP- Administrația Finanțelor Publice S, solicitând restituirea sumei de 3023 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare,
In motivarea cererii s-a arătat că a cumpărat un autoturism ce provenea dintr-o țară comunitară, iar la înmatricularea în România a plătit o taxă de 3.023. lei, achitată cu chitanța nr.- din 13.02.2008 lei.
Apărătorul reclamantului prin concluziile susținute la termenul de judecată din 18.03.2009 a arătat că se contestă plata taxei speciale pentru autoturism care este nelegală și dată cu încălcarea principiului liberei circulații a mărfurilor prev. la art. 28 din Tratatul, ce prevede eliminarea oricăror bariere valabile între statele membre UE, fiind interzisă orice discriminare între produsele naționale și cele importate.
In țările membre UE la care a aderat și România din anul 2007, legislația europeană are forță juridică superioară legislației interne, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României.
Conform Tratatului CE între statele membre sunt interzise taxele cu efect echivalent cât și cele cu caracter fiscal,iar potrivit art.90 al acestui tratat, nici un stat membru nu poate aplica direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare și nici nu pot să aplice impozite interne produselor altor state membre de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Din interpretarea acestor acte normative, se constată nelegalitatea aplicării art. 214/1 din codul fiscal, ce reglementează instituirea de taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule așa cum rezultă și din jurisprudența Curții Europene de Justiție
In susținerea acțiunii s-au depus în copie chitanța privind achitarea taxei auto actele privind înmatricularea autoturismului.
Pârâta Saf ormulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, motivat de faptul că, taxa de primă înmatriculare a fost stabilită în baza art. 14/1 din legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, și în cauză aceasta a fost achitată voluntar de către reclamant, taxă ce are caracter de taxă pentru poluare.
Această taxă a fost instituită ca urmare a faptului că după aderarea României la, conform principiului liberei circulații a mărfurilor între statele membre, s-a renunțat la actele normative care restricționau înmatricularea autovehiculelor cu norma de poluare mare.
Ulterior, s-a asigurat compatibilitatea legii interne cu dreptul comunitar inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție Europene și prin OUG nr. 50/2008 ce intră în vigoare la 1 iulie 2008, s-a modificat această taxă.
Cererea formulată de către reclamant a fost apreciată că fiind întemeiată și a fost admisă.
Prin legea nr. 343 din 17.07.2006 s-a modificat codul fiscal ce a intrat în vigoare ulterior, iar taxa de primă înmatriculare a fost percepută în baza art. 214/1 din legea nr. 571/2003 privind codul fiscal. De la data de 1 ianuarie 2007 România a devenit membru In cauza de față se solicită restituirea unei taxe achitate la data de 25.01.2008.
Ilegalitatea taxei se concretizează prin raportarea art. 148 al. 2 din Constituția României la art. 90 alin. 1 din Tratatul,deoarece ca urmare a aderării la prevederile tuturor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. In cauză, art.90 alin. 1 din tratat precizează că, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
In acest context, apare ca fiind ilegal art. 214/1 și urm. din codul fiscal referitor la instituirea acestei taxe.
In domeniu sunt aplicabile principiile priorității dreptului comunitar față de cel național, al aplicării directe a dreptului comunitar cât și cel al nediscriminării și restituirii sumelor încasate în baza taxelor cu efect echivalent.
Aceste principii sunt reglementate de Constituția României prin art. 148 alin. 2 și 4 cât și art. 220 din Tratatul De asemenea, Curtea de Justiție a Comunității Europene asigură interpretarea tratatelor care este obligatorie pentru statele membre, sens în care aceasta s-a pronunțat în alte cauze așa cum sunt menționate și de către reclamant în acțiune.
In consecință, a fost obligată pârâta la restituirea taxei de primă înmatriculare solicitată de reclamant, în sumă de 3.023 lei.
Împotriva sentinței Tribunalului Olts -a declarat recurs de către pârâta DGFP O -ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
S-a arătat că instanța de fond a dat o soluție greșită, hotărârea fiind dată cu depășirea puterii judecătorești.
S-a apreciat că Tribunalul Olt nu are competența de a se pronunța cu privire la legalitatea sau ilegalitatea unui text de lege, această competență revenind conform Curții Constituționale.
Aprecierea instanței că ilegalitatea taxei se concretizează prin raportarea art. 148 alin. 2 din Constituția României la art. 90 alin. 1 din Tratatul CE, nu poate fi reținută întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, pe de o parte, dispozițiile legale interne ce reglementează această taxă sunt în vigoare, ia pe de altă parte, împotriva României nu s-a deschis la Curtea Europeană de Justiție nici un proces cu acest obiect.
Învederează că, în urma dezbaterilor publice și a avizului favorabil a Comunității Europene, Guvernul României a emis în data de 21.04.2008, nr.OUG 50/2008 prin care a modificat taxa de primă înmatriculare, cu intrare în vigoare de la 01.07.2008.
Prin emiterea acestei OUG50/2008, conform cu legislația europeană, cu ocazia primei înmatriculări, contribuabilul este obligat la plata unei taxe de poluare, similare taxei prev. de art. 2141din Codul fiscal, în care există diferențe între suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 și cuantumul prin aplicarea preved. OUG nr. 50/2008, această diferență se va restitui potrivit art. 11 din același act normativ.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a importat un autoturism second- hand.
După introducerea bunului în țară, în vederea înmatriculării, acesta a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 3023 lei.
Reclamantul s-a adresat Administrației Finanțelor Publice - Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare, motivând că aceasta este încasată nelegal cu nesocotirea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
S-a arătat de asemenea că, potrivit reglementărilor legale în vigoare în România, MEF nu are competența de a acorda sau aproba exceptări sau scutiri de la plata impozitelor și taxelor prevăzute în legi, așa încât nu se poate soluționa favorabil cererea sa.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.88 și 205 din Codul d e procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr. fiscală, în prezent art. 117 Cod pr. fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art. 70 alin. 1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
În speță, organul fiscal s-a pronunțat asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia.
De precizat este că reclamantul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art. 205 Cod pr. fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art. 2 alin. 2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art. 2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art. 90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
OUG nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule invocată de recurent prin motivele de recurs, ulterioară plății de către recurent a taxei de primă înmatriculare, anterior reglementată, nu poate susține retroactiv teza conformității taxei suportate de reclamant cu prevederile art. 90 din Tratat.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art. 2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art. 90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare; motiv pentru care trebuie restituită în integralitate contribuabilului.
În raport de cele mai sus prezentate, nu se poate reține nici argumentul potrivit căruia prin aplicarea principiului neretroactivității legii prima instanță ar fi nesocotit voința legiuitorului, deoarece în acest fel s-a făcut o interpretare sistematică a dispoziției cuprinsă în art. 11 din OUG 50/2008 în raport de un principiu fundamental de drept ce își găsește reglementarea și prin art. 15 alin. 2 din Constituție, interpretare ce are prioritate față de cea teleologică argumentată re recurentă prin invocarea voinței legiuitorului.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art. 90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare; motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art. 148 alin. 4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art. 312 Cod pr. civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DGFP O -ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței numărul 240 din data de 18 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Olt în contradictoriu cu intimatul reclamant .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 2009.
PREȘEDINTE: Alina Răescu - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Carmina Mitru - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/MB/19.11.2009
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Teodora Bănescu, Carmina Mitru
