Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 481/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 481/
Ședința publică din 3 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbăltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier -
S-a luat în examinare introdus de Municipiul I și Primarul Municipiului I, împotriva sentinței civile nr.591/ca din 23 aprilie 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27 octombrie 2008, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 3 noiembrie 2008.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 591/CA din 23 aprilie 2008, Tribunalul Iași, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul I și excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 28/2000 adoptată de Consiliul Județean I, a admis acțiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă Județeană Canal I, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul I, reprezentat prin Primarul Municipiului I, pe care l-a obligat să plătească reclamantei suma de 89.556,40 lei cu titlu de preț, suma de 70.194,32 lei cu titlu de penalități de întârziere și suma de 4.447,21 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că între părți a fost încheiat contractul nr. 2500/1995, având ca obiect furnizarea serviciilor de -canal, că beneficiarul serviciilor prestate este unitatea administrativ-teritorială și că excepția de nelegalitate trebuie soluționată de completul investit cu rezolvarea fondului acțiunii, având în vedere competența secției, atât în privința fondului, cât și în privința excepției, ca instanță de contencios administrativ.
Raportându-se la dispozițiile Legii nr. 4/1981 și la prevederile Legii nr. 107/1996, prima instanță a apreciat că trebuie recunoscut consiliilor locale dreptul de a stabili taxe locale speciale în domeniile pe care le gestionează și că furnizarea oricărui serviciu, inclusiv a serviciului de canalizare a apelor meteorice, trebuie să se facă contra cost, motive pentru care excepția de nelegalitate a fost respinsă.
Pe fond, s-a reținut că părțile au încheiat contractul nr. 2500 din 01.01.1995 privind furnizarea serviciilor de alimentare cu potabilă, industrială și de canalizare a apelor uzate și meteorice, contract ce a fost înlocuit de contractul nr. 18.574/2002 și că, pentru serviciile prestate în luna iunie 2004, reclamanta a emis factura nr. 792.839/30.06.2004, în valoare totală de 118.356,68 lei, care a fost achitată parțial, rămânând neachitată suma de 89.556,40 lei.
Constatând că nu se contestă întârzierea la plata diferenței neachitate,ci doar situația de calcul, prima instanță a reținut că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contract, drept pentru care l-a obligat pe acesta la plata prețului prestației și a penalităților aferente.
Împotriva acestei sentințe au introdus recurs pârâții Municipiul I și Primarul Municipiului I, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod nejustificat s-a respins excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 28/2000 a Consiliului Județean I, ignorându-se faptul că, potrivit Legii nr. 24/1994, doar consiliile locale puteau institui și alte taxe decât cele reglementate de lege, că nu există nici un temei legal pentru perceperea unei taxe/tarif special pentru colectarea apei meteorice și că efectele contractului încheiat în anul 2002 au încetat la data de 15.03.2003, în lipsa acestuia neexistând un izvor convențional al obligației de plată a penalităților de întârziere.
Intimata "" Iai nvocat excepția tardivității cererii de recurs în partea referitoare la soluția dată excepției de nelegalitate.
Examinând cu prioritate această excepție, Curtea constată că regimul juridic ce guvernează soluționarea excepției de nelegalitate a unui act administrativ este cel prevăzut de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
În conformitate cu prevederile art. 4 alin. 2 din actul normativ citat, astfel cum au fost ele modificate prin Legea nr. 262/2007, instanța de contencios administrativ competentă se pronunță prin hotărâre, soluția dată fiind "supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare".
Din conținutul dovezii aflate la fila 129 dosar fond, rezultă că sentința civilă nr. 591/CA/23.04.2008 a fost comunicată pârâtului-recurent Municipiul I, reprezentat prin primar, la data de 08 iulie 2008, sub semnătură și aplicare de ștampilă, cererea de recurs fiind expediată cu scrisoarea recomandată nr. 53.837 din 24 iulie 2008.
Întrucât termenul prevăzut de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 calculat potrivit prevederilor art. 101 Cod procedură civilă, s-a împlinit la data de 15 iulie 2008, Curtea constată că cererea de recurs, în partea referitoare la soluția dată excepției de nelegalitate, este introdusă tardiv, motiv pentru care în această parte, ea va fi respinsă.
Este adevărat că prima instanță soluționând în mod nepermis excepția de nelegalitate odată cu fondul și neobservând dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, a menționat în dispozitivul hotărârii că împotriva acesteia se poate face recurs în termen de 15 zile de la comunicare, dar această eroare nu poate avea nici o urmare juridică în cauza de față întrucât normele de procedură sunt de ordine publică, nici o persoană neputând invoca necunoașterea legii, sau greșeala altei persoane, fie ea și o instanță judecătorească.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâți cu privire la partea de hotărâre prin care a fost soluționată acțiunea în pretenții, Curtea constată că acesta este întemeiat, dar pentru alte motive decât cele invocate, pe care le consideră de ordine publică.
Astfel, la data pronunțării hotărârii recurate (23 aprilie 2008), dispozițiile art. 51 alin. 3 din Legea nr. 51/2006 fuseseră modificate prin nr.OUG 13/20.02.2008, în sensul că doar litigiile dintre unitățile administrativ-teritoriale și operatori, în legătură cu executarea contractelor de delegare a gestiunii, mai erau de competența secției de contencios administrativ, litigiile dintre operatori și utilizatorii finali trecând în competența de soluționare a instanțelor comerciale, greșit apreciindu-se de către tribunal că instanța de contencios administrativ avea căderea sp rezolve atât excepția de nelegalitate a nr. 28/2000 cât și acțiunea în pretenții intentată Municipiului I, în calitatea sa de beneficiar al serviciilor furnizate de reclamantă.
Mai mult decât atât, la data pronunțării hotărârii, dispozițiile art. 10 alin. 1 teza finală din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 262/2007, au fost abrogate în mod implicit prin Legea nr. 97/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 15 aprilie 2008, în sensul că soluționarea litigiului, de către tribunal, ca primă instanță, se făcea de un complet de judecată format dintr-un singur judecător și nu din 2 judecători, astfel cum se constată din conținutul sentinței recurate,că s-a alcătuit, pentru a se pronunța sentința recurată.
Ca atare, constatând că hotărârea recurată a fost dată, în partea referitoare la acțiunea în pretenții, de o instanță necompetentă, respectiv de tribunal, ca primă instanță în materia contenciosului administrativ, și nu de tribunal, ca primă instanță în materie comercială, și că au fost încălcate dispozițiile legale referitoare la compunerea completului de judecată, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul pârâților, în această parte, în sensul că va casa hotărârea atacată în partea referitoare la soluția dată acțiunii în pretenții și se va trimite cauza în vederea rejudecării tribunalului, ca primă instanță în materie comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul introdus de Municipiul I și Primarul Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 591/CA din 23 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, în partea referitoare la respingerea excepției de nelegalitate a Hotărârii nr. 28/2000 a Consiliului Județean I, soluție pe care o menține.
Admite recursul introdus de pârâții Municipiul I și Primarul Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 591/CA din 23 aprilie 2008 Tribunalului Iași, în partea referitoare la acțiunea în pretenții, sentință pe care o casează.
Trimite cauza în vederea rejudecării Tribunalului Iași, ca primă instanță în materie comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 noiembrie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
12.11.2008
2 ex.-
Președinte:Dan Mircea TăbăltocJudecători:Dan Mircea Tăbăltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian
