Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 5311/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5311
Ședința publică de la 17 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Carmina Mitru Judecător
- - JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
- - Judecător
Grefier:
*********
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DGFP O ÎN NUMELE ȘI PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței numărul 536 din data de 03 iulie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Olt în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic, pentru recurenta pârâtă DGFP O ÎN NUMELE ȘI PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE și procurator, pentru intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen.
În conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 coroborat cu art. 158 alin. 1 și art. 3 pct. 1 Codul d e procedură civilă, instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului O l raportat la obiectul prezentei acțiuni.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă DGFP O ÎN NUMELE ȘI PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C solicită admiterea excepției invocate.
Procurator, pentru intimatul reclamant solicită respingerea excepției invocate. Arată că reclamantul a solicitat restituirea dobânzii legale - actul contestat se încadrează în sfera actului administrativ.
CURTEA
Prin sentința numărul 536 din data de 03 iulie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Olt ,s-a espins ca neîntemeiată excepția invocată de către pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
S-a dmis cererea formulată de reclamantul și a fost obligată pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C, la plata sumei de 226.228,37 lei reprezentând debit și la plata sumei de 5433,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentința, Tribunalul a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâtă, privind neîndeplinirea procedurii prealabile prev. de art 7 din leg. 554/2004 este neîntemeiată, având in vedere că procedura prealabilă a fost exercitată în acest sens existând dovezile aflate la filele 30-38 dosar, dar plângerea nu a fost soluționată, aceasta fiind înaintată Tribunalului O l pentru a se avea in vedere la soluționarea prezentei cauze.
Referitor la cererea formulată s-a constatat că aceasta este întemeiată, deoarece reclamantul a participat la licitația organizată de pârâtă privind vânzarea silită a bunurilor aparținând SC SA C și a adjudecat mai multe bunuri imobile pentru care a plătit suma de 746.373 lei în patru rate respectiv suma de 35.000 lei la data de l8.0l.2008, 3ll.296 lei la data de 22.0l.2008, 38.300 lei la data de l3.02.2008 și 379.266 lei la data de l5.02.2008.
După adjudecare s- formulat contestație la executare de către debitor, iar prin sentința civilă nr. 787/2.06.2008 pronunțată de judecătoria Corabia in dosarul nr. 2238/2l3/2007 s-a admis contestația și s-au anulat formele de executare.
Ca urmare a acestui fapt pârâta a restituit prețul plătit la data de 26.ll.2008.
S-a apreciat de prima instanță că pârâta s-a aflat în culpă, având in vedere că a organizat licitațiile cu încălcarea dispozițiilor legale și în acest fel s-a produs un prejudiciu reclamantului, ce a rezultat din faptul că fost lipsit de fructele pe care le-ar fi produs sumele de bani plătite cu titlul de preț.
Astfel, pe perioada cuprinsă între momentul plății și momentul restituirii prețului, reclamantul este îndreptățit la plata fructelor pa care puteau să le producă banii.
S-a reținut cuantumul dobânzilor de 0,l % pe zi de întârziere calculate potrivit art. l20 alin 7 din Codul d e procedură fiscală.
Referitor la susținerile pârâtei, acestea au fost apreciate ca fiind neîntemeiate, deoarece în mod firesc reclamantul a solicitat să-i fie restituit prețul plătit atunci când s-au anulat formele de executare pentru că titlul său de proprietate fusese desființat.Practic, pârâta prin întâmpinare a recunoscut că a avut o culpă cu privire la modul în care s-au organizat licitațiile și nu a putut susține că reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului creat, pentru că sumele de bani sunt totdeauna producătoare de dobânzi.
De asemenea, tribunalul a obligat pârâta la plata sumei plătită cu titlul de impozit pe clădiri, pentru că anularea actului de adjudecare produce efecte și pentru trecut și astfel reclamantul este considerat că nu a fost niciodată proprietar și acesta a făcut o plată nedatorată din vina pârâtei.
Și celelalte cheltuieli solicitate cu titlu de cheltuieli de executare, onorariu avocat și onorariu executor judecătoresc au fost restituite pentru că au fost plătite datorită culpei pârâtei.
În concluzie pârâta a fost obligată la plata sumei de 226.228, 37 lei cu titlu de despăgubiri precum și la plata sumei de 5433,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată potrivit art 274
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta O, invocând critici de netemeinicie și nelegalitate.
A susținut că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, excepție care în mod nelegal nu a fost admisă, iar pe fond instanța nu s-a pronunțat asupra apărărilor prin care a învederat faptul că hotărârea pronunțată de judecătoria Corabia în cadrul contestației la executare, nu privea decât anumite acte de executare, respectiv procesele verbale de licitație și nu actele de adjudecare, care sunt singurele ce au valoarea unor titluri de proprietate pentru adjudecatarul reclamant.
Astfel actele de adjudecare nu au fost niciodată anulate, debitoarea nu a cerut întoarcerea executării, iar dreptul de proprietate al adjudecatarului nu a fost revocat și nu a fost afectat.
A precizat recurenta că hotărârea Judecătoriei Corabia nu este opozabilă reclamantului, însă acesta a înțeles să se desisteze prin solicitarea de restituire a prețului și să renunțe la dreptul său de proprietate, iar anularea unor acte de executare produce efecte numai pentru viitor, nu și pentru trecut.
Recurenta a mai invocat lipsa de la dosar a hotărârii judecătorești avută în vedere de prima instanță, precum și faptul că acordarea sumei de 5.433,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată nu a fost dovedită.
La termenul de azi, din oficiu, Curtea a invocat și a pus în discuția părților prezente excepția necompetenței instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei, excepție care este fondată pentru considerentele ce se vor arăta.
Acțiunea introductivă are ca obiect pretenții bănești, pe care reclamantul le solicită din partea pârâtei O, ca urmare a anulării unor acte de executare.
Sumele de bani cerute de reclamant, nu decurg din acte fiscale sau administrative care ar emana de la organul fiscal în temeiul Codului d e procedură fiscală sau Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, ci din anularea unor acte de executare ce au fost întocmite în dosarul de executare nr.25/2003, anulare ce a condus la întoarcerea executării.
Astfel, printr-o sentință definitivă și irevocabilă, a fost admisă contestația la executare formulată de debitoarea executată silit- SC. SA C, au fost anulate formele de executare, iar bunurile scoase la licitație de creditoarea O și achiziționate de reclamantul, au revenit în patrimoniul debitoarei. În aceste condiții, organul fiscal care a organizat licitația a fost obligat să restituie adjudecatarului bunurilor prețul pe care acesta l-a plătit.
Prin acțiunea dedusă judecății, fostul adjudecatar solicită cuantumul dobânzilor care au curs la suma restituită, între momentul plății și momentul restituirii acesteia.
În consecință, în urma contestării executării silite realizate de către organul administrativ fiscal în baza unui titlu executoriu fiscal, acțiunea reclamantului privind obligația acestuia la plata dobânzilor cuvenite, aparține dreptului comun care este reprezentat de normele dreptului civil, material și fiscal, iar nu de normele de drept public cuprinse în Legea nr.554/2004, respectiv în titlul IX din Codul d e procedură fiscală, care sunt aplicabile numai la soluționarea acțiunii în anularea sau modificarea obligației fiscale care constituie titlu de creanță fiscală.
Față de cele expuse, în temeiul art.312 alin.6 Cod procedură civilă, se va admite recursul, va fi casată sentința recurată și va fi trimisă cauza în primă instanță Judecătoriei Corabia, spre competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DGFP O ÎN NUMELE ȘI PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței numărul 536 din data de 03 iulie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Olt în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Casează sentința și trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță la judecătoria Corabia.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009.
PREȘEDINTE: Carmina Mitru - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță - - |
Grefier, |
30 2009
Președinte:Carmina MitruJudecători:Carmina Mitru, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
