Alte cereri. Decizia 5314/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5314
Ședința publică de la 17 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Carmina Mitru Judecător
- - JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
- - Judecător
Grefier:
*********
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei numărul 2354 din data de 11 mai 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul SPITALUL JUDEȚEAN TG
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit contestatorul și intimatul SPITALUL JUDEȚEAN TG
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că - contestator a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Codul d e procedură civilă.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiilor art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
Deliberând,
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin sentința nr.1945 din 30 septembrie 2008 Tribunalului Gorj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, a fost respinsă contestația formulată de petentul, împotriva dispoziției nr.448/30.05.2006, emisă de intimatul Spitalul Județean Tg
În motivare,instanța a reținut că prin dispoziția nr.351 din 18 mai 2004, în urma concursului susținut petentul a fost numit în funcția de Director Îngrijiri Medicale al Spitalului Județean Tg- Prin 576/2006 reclamantului s-a încetat de drept numirea în funcția de Director Îngrijiri Medicale al Spitalului județean Tg-J, dispoziția 448/30.05.2006 fiind un act de aplicare al ordinului prin care unitatea pârâtă i- asigurat locul de muncă deținut anterior prin contract individual de muncă, loc rezervat pe perioada cât îndeplinit funcția de asistent medical principal PL - Laborator Recuperare, Medicină Fizică și al spitalului, astfel încât prin dispoziția respectivă nu a avut loc concediere abuzivă cum se susține în mod eronat de către petent.
Cât privește excepția de nelegalitate a 576/2006 invocată în acțiunea principală, s-a pronunțat Curtea de Apel București prin sentința nr. 292 din 29.11.2006, în sensul că a fost respinsă ca neîntemeiată cu motivarea că pe de o parte nu au fost încălcate disp. art. 15 al. 2 și art. 78 din Constituție, iar cu referire la nelegalitatea disp. art. 5 din ordinul menționat, reclamantul nu invocat dispozițiile legale ce au fost încălcate.
În ceea ce privește cererea pentru acordarea diferențelor salariale indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat petentul de la data încetării contractului de administrare până la data pronunțării hotărârii, tribunalul a constatat că este inadmisibilă, reclamantul nesolicitând anularea Ordinului 576/2006, acesta neputând cere acordarea lor întrucât prin efectul legii contractul de administrare a încetat să mai producă efecte.
Referitor la decizia nr. 2970/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B pronunțată în dosarul nr. 7820/2007, s-a reținut de către tribunal că aceasta nu este generală și obligatorie, nefiindu-i opozabilă petentului, ea producând efecte doar între părțile din dosarul respectiv.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs la 03.11.2008 reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.
S-a arătat că instanța de fond a reținut o stare de fapt eronată, în sensul că nu a invocat o concediere abuzivă, ci faptul că mandatul a încetat în timpul în care recurentul se afla în incapacitate temporară de muncă, că nu a existat nici un contract semnat de reclamant și, în consecință, competența de soluționare a cauzei revenea secției de dreptul muncii, că nu se poate vorbi în cauză de existența unui contract de administrare.
O altă critică a recurentului o reprezintă interpretarea eronată a instanței de fond a anulării Ordinului nr.576/2006 printr-o hotărâre a ÎCCJ.
Recurentul a arătat că înțelege să invoce din nou excepția nelegalității Ordinelor nr.576/2006, și nu 180/2006, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și admiterea contestației.
Prin decizia nr. 2354 din data de 11 mai 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- s-a dmis recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 1945 din data de 30 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât Spitalul Județean Tg.
A fost modificată sentința, în sensul că s-a admis în parte acțiunea.
A fost anulată Dispoziția nr.448/30.05.2006 a Spitalului Județean Tg.
S-a respins capătul de cerere privind reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior.
Pentru a pronunța această decizie Curtea a reținut următoarele:
În ce privește competența de soluționare a cauzei, Curtea a apreciat că această critică este nefondată.
Prin acțiunea formulată, recurentul a solicitat anularea dispoziției nr.448/30.05.2006, emisă de Spitalul Județean Tg J și reintegrarea sa în funcția de Director îngrijiri medicale obținută prin concurs conform dispozițiilor art.23 din Legea 270/2003.
S-a constatat că față de dispozițiile art. 183 alin. 5 și 6 din Legea nr. 95/2006 (în vigoare la data eliberării din funcție), contractul individual de muncă este suspendat, iar obiectul cauzei de față privește eliberarea din funcția de conducere - Director îngrijiri medicale - raport administrativ între reclamant și intimată.
Astfel litigiul dedus judecății privește exclusiv raportul de funcție dintre reclamant și autoritatea publică Spitalul Județean de Urgență Tg J și nu raportul de muncă al recurentului, astfel încât competența de soluționare a cauzei revine instanței de contencios administrativ.
Cât privește critica recurentului referitoare la greșita interpretare de către instanța de fond a efectelor Deciziei nr.2970 din 11.06.2007 a ÎCCJ, aceasta a fost apreciată ca fiind întemeiată.
S-a constatat că prin această hotărâre s-a dispus anularea Ordinelor nr.576/2006 și nr.180/2006, emise de Ministerul Sănătății.
Odată cu constatarea nelegalității emiterii acestor ordine și anularea lor, ele sunt lipsite de efecte juridice încă de la emitere și nu numai pentru viitor, cum eronat susține pârâta.
În același timp, efectul lor este erga omnes și nu numai față de părțile din dosarul respectiv.
Caracterul celor două ordine s-a apreciat că este general, în sensul că ele se referă la situații generice, iar anularea s-a făcut în întregime și nu doar în ce privește partea care a solicitat anularea lor.
Ca urmare, Ordinul nr.576/2006 fiind anulat, Dispoziția nr.448/30.05.2006 a Spitalului Județean Tg Jar ămas lipsită de temei juridic și, pe cale de consecință, este atrasă și nulitatea acesteia.
Curtea a respins însă capătul de cerere formulat de reclamant referitor la reintegrarea în funcție.
Aceasta deoarece s-a reținut că în prezent, funcția de Director de îngrijiri medicale din cadrul Spitalului Județean Tg J este ocupată în mod legal de o altă persoană, în sensul că a fost ocupată printr-un concurs a cărui legalitate nu a fost contestată.
În consecință, s-a apreciat că în prezent postul fiind ocupat legal, nu se mai putea dispune reintegrarea recurentului pe funcție.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul, invocând ca temei legal motivul revăzut de art.318 teza a II-a Cod pr.civilă.
A susținut că reținând prin decizie "Că urmare Ordinului nr.576/2006 fiind anulat, Dispoziția nr.448/30 mai 2006 Spitalului Județean Tg J rămâne lipsită de temei juridic și pe cale de consecință este atrasă și nulitatea acesteia, instanța de recurs trebuia să observe că dispozițiile art.78 alin.1 din Codul Muncii,ce au o formulare identică cu cea a art.106 din Legea 188/1999 R, prevăd ca o consecință directă și imediată plata de către angajator sau instituția emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat angajatul sau funcționarul public, după caz.
Astfel, deși în considerentele deciziei date de instanța de recurs s-a arătat că aceste acte administrative au fost anulate, aceasta nu se mai pronunță cu privire la consecința directă care constă tocmai în plata acestor drepturi.
Un alt motiv al contestației în anulare invocat de contestator privește respingerea capătului de cerere referitor la reintegrare, cu motivația străină că postul a fost ocupat între timp pe bază de concurs.
Astfel, instanța de recurs nu a înțeles faptul că la rândul său a ocupat postul tot pe bază de concurs, iar postul în litigiu a fost ocupat de o altă persoană în baza unor acte a căror nelegalitate a fost constatată.
În consecință, se poate observa că instanța de recurs nu a analizat toate motivele de recurs, făcând o greșită aplicare a legii.
Analizând contestația în anulare, în raport de motivele invocate, Curtea o apreciază ca nefondată și o va respinge pentru următoarele considerente:
Motivul prevăzut de art.318 Cod pr.civilă, teza a II-a presupune ca instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
În aplicarea acestor dispoziții legale trebuie făcută deosebirea între motivele de casare și argumentate arătate în sprijinirea acestor motive.
Astfel, art.318 teza a II-a Cod pr.civilă are în vedere numai omisiunea de a examina unul sau mai multe motive de casare invocate în termen de către recurent (motive arătate de art.304 Cod pr.civilă), iar nu argumente de fapt și de drept indicate de parte, care oricât de larg ar fi fost dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care îl sprijină.
Instanța de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare, pentru a răspunde printr-un considerent comun.
Lipsa de claritate a considerentelor nu justifică anularea deciziei pronunțate de instanța de recurs în temeiul art.318 teza a II-a Cod pr.civilă.
În speță, analizând decizia atacată prin prisma motivelor formulate, se constată că instanța de recurs a răspuns tuturor criticilor formulate în recurs, ea neavând obligația de a analiza fiecare argument cuprins în aceste motive, ci de a analiza fiecare motiv de casare, obligație pe care în prezenta cauză a îndeplinit-o.
Astfel, motivul privind reținerea instanței de recurs că anularea Ordinului nr.576/2006 emis de Ministerul Sănătății are drept consecință nulitatea Dispoziției nr.448/30.05.2006 a Spitalului Județean Tg J, ce formează obiectul judecății și prin urmare în mod incorect nu au fost admise diferențele salariale solicitate, nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de art.318 teza a II-a Cod pr.civilă, deoarece din lecturarea recursului formulat împotriva sentinței instanței de fond nu rezultă că s-a invocat un astfel de motiv, care să nu fi fost analizat de instanța de recurs.
De asemenea, nici cel de-al doilea motiv invocat, referitor la reținerea greșită a instanței de recurs că în prezent postul în litigiu este ocupat legal și ca atare nu se mai poate dispune reintegrarea în funcție a recurentului, nu se încadrează în dispozițiile legale mai sus arătate.
Aceasta deoarece ar putea reprezenta o greșeală de judecată, dar această greșeală nu poate fi îndreptată pe calea contestației în anulare, neintrând nici în prima ipoteză prevăzută de art.318 Cod pr.civilă care are în vedere greșeli materiale evidente, în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului, pe această cale neputând fi remediate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.
Legea nu a urmărit ca pe calea contestației în anulare să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, sub motivul că s-a stabilit eronat situația de fapt.
O greșeală în aprecierea probelor, datorită căreia situația de fapt reținută de instanță ar fi eronată, este o greșeală de fond, de apreciere a probelor, ce nu poate fi valorificată pe calea contestației în anulare.
Având în vedere argumentele juridice prezentate, Curtea apreciază că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.318 teza a II-a Cod pr.civilă și pe cale de consecință contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei numărul 2354 din data de 11 mai 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul SPITALUL JUDEȚEAN TG
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009
PREȘEDINTE: Carmina Mitru - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/12.01.2010
Jud.recurs.
Președinte:Carmina MitruJudecători:Carmina Mitru, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
