Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 856/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 856/R-
Ședința publică din 3 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta ADMINISTRAȚIA PIEȚELOR PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, jud.A, împotriva sentinței nr.261/CA din 9 mai 2008,pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția civilă- complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimată-pârâtă fiind SRL.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea, luând în discuție actele dosarului constată următoarele: contractul de închiriere ce face obiectul cauzei este încheiat de Administrația Piețelor Pitești, care funcționează în subordinea autorității locale, având ca scop principal de activitate administrarea domeniului public - în a cărei categorie se înscriu piețele - astfel că, în considerarea dispoz.art.17 din Legea nr.146/1997 și art.26 (3) din Ordin nr. 760/ / 22 aprilie 1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, care definește "veniturile publice", urmează a se reveni asupra măsurii dispune în încheierea de ședință din 12 septembrie 2008 și a se constata că atât acțiunea cât și calea de atac sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Constatând recursul în stare de judecată, instanța se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Constată că prin acțiunea înregistrată la 17 decembrie 2007, reclamanta Administrația Piețelor Municipiului Pitești a chemat în judecată pe pârâta SC SRL pentru a fi obligată să-i plătească suma de 2.745,06 lei contravaloarea utilități și 9.673,44 lei penalități de întârziere, calculate până la 30 noiembrie 2007.
În motivare s-a arătat că între părți s-a încheiat un contract de locațiune având ca obiect o boxă din Calea B în suprafață de 8, convenție prin care s-a stabilit obligația pârâtei de a plăti contravaloarea utilităților consumate și o clauză penală de 1,4% pe zi de întârziere, până la achitarea efectivă a sumelor restante, chiar dacă aceste daune cominatorii depășesc valoarea debitului.
La 4 aprilie 2008, reclamanta a făcut cerere de majorarea pretențiilor, în sensul că suma pretinsă cu titlu de penalități de întârziere este de 14.358,30 lei.
Prin sentința civilă nr.261/CA/2008, Tribunalul Argeșa admis în parte acțiune și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 2.745,06 lei contravaloarea facturilor neachitate în termen și penalități în același cuantum.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în condițiile Legii nr.326/2001 și ale Legii nr.51/2006, pârâta datorează contravaloarea serviciilor de gospodărie comunală ce i-au fost facturate de către reclamantă, suma totală restantă ridicându-se la 2.745,06 lei. Cum pârâta nu a dovedit că ar fi făcut plățile datorate în condițiile art.42 alin.9 din Legea nr.51/2006, ea urmează să fie îndatorată la achitarea sumei pretinse cu titlu de preț și la o valoare egală pentru penalități de întârziere, întrucât acestea nu pot depăși valoarea facturii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru motivul prev.de art.304 pct.8 Cod pr.civilă și susținând că era îndreptățită să primească întreaga sumă solicitată drept penalități de întârziere pentru că, potrivit contractului încheiat și față de dispozițiile Legii nr.469/2002, părțile pot conveni ca totalul penalităților de întârziere să depășească cuantumul sumei asupra căreia se face calculul.
Examinând recursul se constată că el este fondat pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Temeiul pretențiilor formulate de reclamantă este reprezentat de contractul încheiat de părți și aflat în copie la fila 5. Din examinarea acestui înscris se reține că obiectul convenției dintre părți este locațiunea unui spațiu comercial aflat în proprietatea publică. O astfel de apreciere se impune, întrucât este vorba de o boxă aflată în Calea B, iar în conformitate cu dispozițiile art.5 din Legea nr.18/1991, piețele fac parte din domeniul public.
Reținând că între părți s-a încheiat un contract de locațiune, având ca obiect folosința unui bun din domeniul public, se impune calificarea acestei convenții ca fiind un contract administrativ față și de definiția dată de art.2 lit.c din Legea nr.554/2004.
În conformitate cu prevederile art.8 alin.2 din Legea contenciosului administrativ, litigiile legate de executarea unui astfel de contract sunt de competența instanței de contencios.
Această statuare nu atrage, în mod obligatoriu, aplicarea în cauză a prevederilor Legii nr.51/2006, și în concret a dispozițiilor art.42 alin.10. Așa cum s-a arătat mai sus, contractul ce stă la baza pretențiilor formulate este unul de locațiune și nu unul de furnizare a utilităților publice. Reclamanta nu este nici ea furnizor de utilități publice, iar plata pe care a făcut-o în locul locatarei s-a datorat faptului că este administratorul bunurilor proprietatea domeniului public aflate în piețele municipiului Pitești, dar în convenția dintre părți este un simplu locator, care a făcut o plată în locul locatarului.
În concluzie, în speță, se aplică regulile de drept material specifice contractului de închiriere și clauzei penale, care nu cuprind limitări cu privire la nivelul de cuantum al penalităților de întârziere.
Trimiterea pe care recurenta o face la prevederile Legii nr.469/2002 nu poate fi primită, deoarece dispoziția legală invocată are în vedere raporturile dintre comercianți, calitate pe care reclamanta nu o are.
Reținând, însă, că înțelegerea părților nu este contrară și nici limitată de aplicarea unor norme legale imperative, se apreciază că ea trebuie să producă efecte, având putere de lege (art.969 Cod civil). Sunt astfel pe deplin operante prevederile contractuale care impun pârâtei locatare obligația de a plăti utilitățile consumate, până cel mai târziu în ultima zi a lunii în care se emite factura, iar în caz contrar să plătească penalități de 1,4% pe zi.
Pentru toate aceste considerente se apreciază că recursul este fondat și, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, urmează a fi admis și modificată sentința în sensul admiterii în tot a cererii de plată a penalităților de întârziere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta ADMINISTRAȚIA PIEȚELOR PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, jud.A, împotriva sentinței nr.261/CA din 9 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă - complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimată-pârâtă fiind SRL cu sediul în,.3,.B,.8, județul
Modifică, în parte, sentința de mai sus în sensul că admite în tot acțiunea și obligă pârâta să plătească penalități de întârziere în sumă de 14.358,30 lei (în loc de 2.745,06 lei).
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
16.10.2008
Red.GC
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
