Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 858/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 858/R-
Ședința publică din 03 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI, împotriva sentinței nr.284/CA din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția civilă-complet specializat contencios administrativ fiscal, în dosar nr-, intimați fiind - Urbanism la Primăria - și, domiciliată în, str.-, - II,.C,.8, jud.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul prin consilier juridic și intimata, asistată de avocat, lipsă fiind intimatul.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei, achitată cu chitanța nr.-/2008 emisă de Trezoreria Mun.Pitești, și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus întâmpinare din partea intimatei.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța solicită părților să precizeze dacă locuința a cărei mansardare se urmărește este construită pe suprafața de 225 mp. sau pe suprafață mai mare.
Intimata, personal, arată că această casă este exact pe cei 225 mp.
Reprezentantul recurentului precizează că imobilul este situat pe 495 mp.
După închiderea dezbaterilor, apărătorul intimatei-reclamante solicită a depune la dosar copia unei hotărâri judecătorești, precizând că această solicitare a fost generată de întrebarea pe care instanța a pus-o mai sus părților.
Reprezentantul recurentului arată că se opune acestei probe după închiderea dezbaterilor.
Curtea primește la dosar înscrisul depus de apărătorul intimatei, constând în copia sentinței nr.5006/2.10.2007 a Judecătoriei Pitești.
Instanța solicită intimatei-reclamante să precizeze dacă la termenul de astăzi este în posesia exemplarului original al autorizației de extindere, pentru a se verifica dacă acesta corespunde cu copia aflată la dosar.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că înscrisul aflat în copie la dosar este identic cu originalul.
Constatând recursul în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii acțiunii, precizând că instanța de fond în mod greșit a reținut că neemiterea autorizației de construire pentru lucrările efectuate nu este imputabilă în totalitate intimatei.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Motivele de recurs nu pot fi admise, întrucât extinderea s-a făcut pe verticală și nu afectează terenul vecinilor, care au construcții îndepărtate.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș la data de 11 ianuarie 2008 sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Orașului, solicitând instanței să dispună obligarea acestuia la eliberarea autorizației de extindere a construcției.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este proprietara unei construcții - spațiu comercial și spațiu de locuit - în orașul și a solicitat pârâtului să-i elibereze autorizația de extinderea construcției, întrucât a dorit să construiască un etaj - mansardă.
Pârâtul, însă, i-a eliberat certificatul de urbanism nr.457/20.12.2007, în care, în mod nereal, arată că imobilul nu are apă curentă, electricitate, etc. În plus, pârâtul i-a declarat verbal că nu vrea să-i elibereze autorizație de extinderea construcției.
La data de 22.02.2008, reclamanta a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât și a Șefului Biroului de Urbanism din Primăria, care a refuzat întocmirea documentației pentru eliberarea autorizației de construire.
Totodată, reclamanta a arătat că solicită obligarea pârâților la plata despăgubirilor de 10.000 lei, reprezentând contravaloarea materialelor de construcție deteriorate prin nerealizarea construcției, daunelor morale în sumă de 20.000 lei, pentru refuzul nejustificat de eliberare a autorizației și, respectiv, la plata penalităților de întârziere și a amenzilor prevăzute de art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004.
Prin sentința nr.284/CA/15.05.2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă - Complet specializat pentru contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea reclamantei și l-a obligat pe pârâtul Primarul Orașului să elibereze acesteia autorizația de construire pentru extinderea locuinței din,-, pentru care s-a eliberat certificatul de urbanism nr.457/20.12.2007 - negativ. A respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind daunele materiale, daunele morale și penalitățile de întârziere.
În motivarea sentinței, prima instanță a reținut că, din compararea înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că locuința a cărei mansardare a solicitat-o reclamanta a fost construită pe suprafața de 225. aflată în proprietatea acesteia potrivit actului de partaj nr.4820/9.11.2004, și nu pe terenul numitei, cu care reclamanta a încheiat în anul 2006 un antecontract de vânzare-cumpărare autentificat privind cumpărarea de către reclamantă a suprafeței de 180. teren situat în, T8. Acest din urmă teren nu se învecinează cu terenul aflat în proprietatea reclamantei în baza actului de partaj. Refuzul pârâtului de a emite autorizația de extinderea construcției este nejustificat, atâta timp cât, la data eliberării autorizației de construire nr.343/20.12.2005, nu s-a contestat de către pârâți dimensiunea imobilului și a terenului menționat în documentație ca aparținând reclamantei, în sensul că aceasta este proprietara numai a suprafeței de 225. nu pentru 480. În plus, în refuzul dat nu se indică cine este proprietarul diferenței de teren de la 225 la 480. suprafață ocupată efectiv de către reclamantă. În măsura în care numita este proprietara acestei diferențe de teren, doar ea poate formula obiecțiuni cu privire la autorizație, nu și pârâții. Aceștia din urmă nu au dovedit că antecontractul intervenit între reclamantă și a fost desființat sau că a formulat obiecțiuni cu privire la autorizația de construire, ori la autorizația de extindere a construcției.
În privința celorlalte capete de cerere, prima instanță a reținut că sunt neîntemeiate întrucât contravaloarea materialelor deteriorate reprezintă pierderi ce pot surveni fie în timpul execuției imobilului, fie prin depozitare, și nu poate fi imputată pârâților. Reclamanta are culpa exclusivă de a nu depune de la început o documentație care să concorde cu suprafața de teren deținută în proprietate, astfel încât nu poate pretinde daune morale. Penalitățile nu pot fi acordate întrucât art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004 se referă la neexecutarea hotărârilor deja pronunțate și irevocabile, ipoteză care nu există în speță.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâtul Primarul orașului, care, invocând dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, în mod greșit a reținut prima instanță că neemiterea autorizației de construire nu îi este imputabilă în totalitate reclamantei. Aceasta deține în proprietate doar suprafața de 225. situată în pct."La porcărie - Grup școlar" potrivit actului de partaj voluntar nr.4820/2004, autentificat. Pentru acest teren reclamanta a și primit certificatul de urbanism și autorizația de construire a unui spațiu comercial, însă, ulterior, aceasta nu a respectat actele respective și a edificat construcția pe o suprafață mai mare. De asemenea, nu a respectat nici documentația tehnică a construcției. Încercând să creeze aparența că ar fi proprietară și pe restul de teren dintre 225. și 498. reclamanta a depus la Biroul de urbanism o documentație la care a anexat un antecontract de vânzare pentru o suprafață de 180. pădure de la numita. Actul respectiv, însă, nu a fost urmat de un contract de vânzare. În plus, reclamanta a împrejmuit nu doar terenul cu pădure dinspre numita, ci și-a extins posesia pe toate laturile proprietății sale. Prin urmare, documentația depusă de reclamantă pentru obținerea autorizației de construcție nu a fost completă, conform art.7 alin.1 lit.b) din Legea nr.50/1991/R, fapt ce i-a fost adus la cunoștință, însă reclamanta nu a completat-
În mod greșit a reținut prima instanță că pârâtul, la momentul eliberării autorizației de construcție nr.343/20.12.2005, nu a contestat dimensiunea terenului 480 menționat în documentație ca aparținând reclamantei, deoarece în cuprinsul autorizației respective se menționează că executarea lucrărilor se efectuează pe imobilul teren situat în, cartier Colibași, Grup școlar, conform actului de partaj voluntar nr.4820/9.11.2004. Prin urmare, reclamanta nu putea construi decât pe terenul deținut conform acestui act. Pârâtul nu poate elibera autorizație de construcție pentru un teren ce nu aparține reclamantei și nici nu are obligația de a menționa cui aparține terenul pe care reclamanta urmărește să construiască.
Intimata-reclamantă a formulatîntâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență că autorizația de construcție a fost legal emisă și respectată de către reclamantă și că extinderea construcției se face numai pe verticală. De altfel, autorizația de construire a fost menținută printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată inclusiv în baza unei expertize.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs de fapt și de drept invocate, Curtea constată că recursul este fondat.
Respectarea de către reclamantă a autorizației de construcție nr.343/20.12.2005, în sensul edificării construcției - spațiu comercial - pe terenul pentru care aceasta este proprietar, potrivit actului de partaj voluntar nr.4820/9.11.2004, este un aspect de fapt ce poate fi lămurit printr-o expertiză care să indice dacă imobilul edificat respectă documentația tehnică și dispozițiile autorizației de construire.
Comparația înscrisurilor doveditoare a dreptului de proprietate depuse de părți la dosar este insuficientă pentru stabilirea cu certitudine a faptului că reclamanta a edificat spațiul comercial pe suprafața de 225. deținută în baza actului de partaj voluntar.
Împrejurarea că reclamanta și-a extins construcția dincolo de suprafața de 225. nu naște în sarcina pârâtului, ca emitent al autorizației de construcție, obligația de a demonstra că diferența de teren ocupată de construcție aparține altei persoane și de a indica această altă persoană. Potrivit art. art.7 alin.1 lit.b) din Legea nr.50/1991/R, reclamanta este cea care trebuie să dovedească natura dreptului său asupra terenului pe care va fi amplasată construcția pentru care a cerut autorizație.
Curtea constată că prin Certificatul de Urbanism nr. 299/05.07.2005 s-a precizat că terenul pe care reclamanta urmărea să construiască un spațiu comercial se afla în proprietatea ei conform actului de partaj voluntar nr. 4820/09.11.2004. Totodată, autorizația de construire nr.343/2005 a acordat dreptul de executare a spațiului comercial pe terenul specificat în actul de partaj voluntar, adică pe suprafața de 225.
Din memoriul tehnic pentru obținerea autorizației de construcție depus la filele 27 și următ. dosar, rezultă că suprafața pe care se construiește este de 405 mp.
Pentru a se aprecia dacă refuzul pârâtului este nejustificat și dacă reclamanta are dreptul de a obține o autorizație de extindere a construcției, în baza unei noi documentații, Curtea constată, așa cum s-a arătat anterior, că se impune suplimentarea probelor în sensul efectuării unei expertize care să stabilească dacă spațiul comercial pentru care reclamanta a obținut autorizația nr.343/2005 a fost edificat cu respectarea acestui act.
După lămurirea acestui aspect de fapt, pot fi interpretate probele din dosar în ansamblul lor în vederea stabilirii drepturilor și obligațiilor părților referitoare la autorizația de extindere a construcției.
Sentința depusă de recurentă la dosar la acest termen de judecată nu poate suplini necesitatea suplimentării probelor în cauza de față, întrucât, pe de o parte, sentința nu statuează asupra caracterului complet al documentației depuse de reclamantă la Biroul de Urbanism și asupra legalității emiterii autorizației de extindere a construcției, iar, pe de altă parte, sentința nu este definitivă și irevocabilă.
Pentru cele expuse, văzând dispozițiile art.312 alin.1, 2 și 3 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul și va casa sentința cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI, împotriva sentinței nr.284/CA din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă - complet specializat în contencios administrativ și fiscal, în dosar nr-, intimați fiind - Urbanism la Primăria - și, domiciliată în, str.-, - II,.C,.8, jud.
Casează sentința de mai sus și trimite cauza pentru rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - -
Grefier,
16.10.2008
Red.
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
