Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 859/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 859/R-
Ședința publică din 03 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier: -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamanta COMUNA - PRIN CONSILIUL LOCAL, cu sediul în comuna S, județul A, pârâții - Primarul comunei S și - contabil șef, ambii domiciliați în comuna S, județul A, precum și de intervenienții, G, G, G, și funcționari publici în cadrul Primăriei S și salariați contractuali ai Consiliului Local S, prin Sindicatul Liber din Administrația Locală Câmpulung "PRIMUS", cu sediul în Câmpulung, str. - -, nr. 127, județul A, împotriva sentinței civile nr. 73/CA din 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă- Complet Specializat Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns recurenta-reclamantă prin referent, avocat pentru recurenții-pârâți, lipsă fiind recurenții-intervenienți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Se prezintă pentru recurenții-intervenienți, liderul de sindicat, care depune la dosar cerere de renunțare la intervenția accesorie.
Reprezentanții recurentei-reclamante, cât și cel al recurenților-pârâți arată că nu se opun cererii, atâta timp cât este semnată de toți intervenienții.
Constatându-se recursurile în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra acestora, urmând să se facă referire și asupra interesului în promovarea lor.
Reprezentantul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului său, așa cum a fost motivat și, pe fond să se respingă sesizarea Curții de Conturi, întrucât plata drepturilor salariale a fost făcută în mod legal.
Apărătorul recurenților-pârâți solicită admiterea recursului său, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru ca instanța să se pronunțe pe fond și nu pe o excepție ce nu a fost pusă în discuția părților. Depune la dosar practică judiciară a Curții de APEL PITEȘTI și a Curții Europene a Drepturilor Omului. Pe recursul sindicatului, pune concluzii de admitere, în cazul în care nu se ia act de renunțare la judecata cererii de intervenție.
Reprezentantul recurenților-intervenienți solicită de asemenea, a se lua act de renunțare, iar în caz contrar să se admită recursul.
CURTEA:
Constată că prin încheierea de sesizare a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi A s-a solicitat stabilirea răspunderii civile solidare, în sarcina pârâților și, în calitate de primar și respectiv contabil șef în cadrul Primăriei Comunei S, pentru suma de 25.728,17 lei.
În motivare s-a susținut că pârâții au efectuat în anul 2006, în mod nelegal, plăți către angajații primăriei în sumă de 24.629 lei, reprezentând 2.319 lei spor de fidelitate și 22.310 lei ajutor de C, sume la care s-au calculat și dobânzi de 1.099,17 lei.
La 8 noiembrie 2007 au formulat, în cauză, cerere de intervenție în interes propriu, G, G, G, în calitate de funcționari publici în cadrul Primăriei S și salariații contractuali din cadrul Consiliului Local, Județul A prin Sindicatul Liber din Administrația Locală Câmpulung "PRIMUS".
Prin această cerere se solicita respingere actului de sesizare motivat de faptul că drepturile acordate sunt legale, ele fiind prevăzute în contractul/acordul colectiv de muncă, înregistrat la Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie a Județului
În ședința din 9 noiembrie 2007 a fost introdusă în cauză, în calitate de reclamantă, Comuna S, iar la 25 ianuarie 2008 a fost admisă în principiu cererea de intervenție.
Prin sentința civilă nr.73/CA/2008, Tribunalul Argeșa respins acțiunea ca prematur formulată ca, de altfel, și cererea de intervenție.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că sumele acordate funcționarilor din cadrul Primăriei Comunei S sunt nelegale, întrucât nu pot constitui obiect de negociere decât drepturile prevăzute de lege și în limitele stabilite de aceasta, aspect ce rezultă atât din Legea nr.188/1999, cât și din decizia nr.LXXVIII/5 noiembrie 2007 a JB.
În aceste condiții, există obligația restituirii sumelor de bani de către beneficiarii acestora, întrucât ele au reprezentat plăți nelegale, restituire ce poate fi făcută în cadrul termenului de prescripție și, numai după acest moment, în măsura în care nu are loc recuperarea, se poate obține un al doilea titlu împotriva ordonatorilor de credite.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Comuna S - prin Consiliul Local, pârâții - primarul comunei și - contabil șef al primăriei, precum și intervenienții.
În recursul reclamantei s-au susținut motive încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă, arătându-se că actul de sesizare trebuia respins pe fondul cauzei, întrucât plățile s-au făcut în mod legal în temeiul acordului colectiv de muncă, acord aprobat prin HCL nr.27/2006 și înregistrat la A sub nr-. De altfel, și Legea nr.130/1996 arată că nu se pot negocia drepturile, a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, per a contrario, celelalte pot face obiectul unei înțelegeri.
Dincolo de acest aspect, instanța trebuia să observe că HCL nr.27/2006 are valoarea unui act normativ, prin care s-au creat obligații pentru organele executive ale consiliului, hotărârea fiind definitivă și obligatorie, iar sumele acordate au legătură cu clauzele privind condițiile de muncă, salarizarea urmărind îmbunătățirea acestora, aspecte reținute și într-o hotărâre a Curții de APEL PITEȘTI, care a apreciat și că autoritățile locale pot să constituie și să dispună de un fond pentru cheltuieli salariale și premierea funcționarilor.
Recurenții-pârâți au criticat hotărârea pentru motive încadrabile în aceleași dispoziții legale, susținând, în esență, netemeinicia și nelegalitatea sentinței.
Astfel, s-a arătat că excepția de prematuritate a unei acțiuni se poate invoca atunci când legea reglementează o procedură prealabilă, care nu a fost realizată de către reclamantă, ceea ce nu este cazul în speță, și ea se pune în discuția părților pentru a se respecta principiul contradictorialității.
Instanța era datoare să se pronunțe pe fond și să stabilească că drepturile bănești acordate sunt legale, ele aflându-și izvorul în acordul colectiv de muncă încheiat între primar - în calitate de angajator și funcționarii din cadrul primăriei, dar și în Legea contractelor colective de muncă și în OG nr.2/2006, acest din urmă act normativ prevăzând posibilitatea unor drepturi materiale decurgând din legislația specifică. Acordul colectiv de muncă are valoarea unei astfel de legislații, el a fost aprobat prin Hotărârea Consiliului Local ce nu a fost contestată și a fost înregistrat la A, ceea ce-i conferă obligativitate și face ca sesizarea să fie nefondată.
În ce privește recursul intervenienților, în el s-au susținut, în esență, aceleași critici, însă la acest termen de judecată s-a declarat de către aceștia că doresc să se ia act de renunțarea la judecata cererii de intervenție.
Examinând recursurile formulate se constată că sunt nefondate cele ale reclamantei și pârâților, iar în privința căii de atac declarate de intervenienți, urmează să fie avute în vedere dispozițiile art.246 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, reținând că partea, oricând în timpul judecății, poate să renunțe la judecată fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, urmează să fie admis recursul intervenienților și, în baza textului de lege precitat, modificată sentința în sensul de a se lua act de renunțarea la judecata cererii de intervenție.
Recursul Comunei S este lipsit de interes, întrucât prin el se tinde ca soluția de respingere a cererii de sesizare să aibă la bază nu o excepție, ci aspecte de fond, când nu ar mai fi permisă punerea în discuție a drepturilor deduse judecății.
Cerința interesului reprezintă o condiție de admisibilitate a oricărei cereri adresată instanței de judecată și, pentru a fi reținută ca existentă într-o cauză, trebuie să se dovedească caracterul legitim, actual și personal.
Interesul reprezintă, așadar, folosul practic pe care partea îl obține prin inițierea procedurii judiciare.
Or, în raport de recursul reclamantei, nu se poate vorbi de un astfel de interes atâta timp cât nu se pretinde că s-ar fi impus admiterea acțiunii, ci dimpotrivă, că ea trebuia respinsă nu reținându-se incidența unei excepții (când dreptul ar mai putea fi repus în discuție), ci chiar pe fond.
Concluzionându-se în sensul că, așa cum este motivat recursul Comunei S, îi lipsește cerința interesului, întrucât nu se urmărește obținerea pentru această parte a unui folos practic, se apreciază că se impune respingerea căii de atac.
Recursul pârâților se apreciază că este nefondat, deși, și în raport de aceștia, s-ar putea susține lipsa interesului, de vreme ce actul de sesizare a fost respins față de ei, iar interesul nu este actual ci doar eventual. Observând însă că respingerea s-a făcut reținând incidența în cauză a unei excepții, statuând însă asupra existenței prejudiciului se impune aprecierea că acești recurenți ar obține un folos practic în măsura în care o astfel de soluție ar avea la bază aspecte de fond, care ar înlătura riscul unei răspunderi viitoare.
Aceste aspecte, însă, semnalate în calea de atac sunt lipsite de suport legal și în mod corect ele au fost înlăturate de către instanță când a reținut existența prejudiciului.
În principal, trebuie reținut că acțiunea a fost respinsă nu avându-se în vedere dispozițiile art.109 alin.2 din Codul d e procedură civilă, cu raportare la dispoziții legale speciale privind procedura prealabilă, ci pentru că, instanța a apreciat că atâta vreme cât recuperarea prejudiciului poate să se facă direct de la persoanele care au primit drepturi bănești la care nu erau îndreptățite, nu se impune ca pentru acesta să răspundă, deocamdată, cei care au dispus plățile.
Așadar, excepția reținută de instanță este o condiție de fond, prin aceea că acoperirea prejudiciului se impune a se face într-o anumită ordine și nu direct, prin atragerea răspunderii persoanelor care au dispus plățile nejustificate. Această chestiune, ce ține de actualitatea pretențiilor din sesizarea formulată, de condițiile pe care trebuie să le îndeplinească aceasta, au făcut sau trebuiau să facă obiect al cuvântului acordat părților.
Este adevărat că atât în legislația română, cât și în cea internațională, se recunoaște dreptul la liberă negociere, în special cu ocazia încheierii contractelor de muncă.
Această negociere însă se face în acord cu legea, cu limitele impuse de aceasta, limite ce-și au izvorul în nevoia de a asigura un echilibru și o protecție socială corespunzătoare.
În această ordine de idei nu trebuie neglijat faptul că una din rațiunile avute în vedere de legiuitor, atunci când a stabilit aceste limite, a fost aceea că bugetele locale, cele din care se face plata personalului din aparatul de specialitate al primarului, se constituie printre altele și din taxe și impozite plătite de populație, parte din ele fiind posibil să fie majorate sau create în anumite limite, chiar din dispoziția autorității locale.
Aceste limite se regăsesc atât în ordonanțele speciale de salarizare, cât și în Legea nr.188/1999.
Potrivit art.61 alin.1 din Legea nr.188/1999, utoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici, care să cuprindănumaimăsuri referitoare la: constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă; sănătatea și securitatea în muncă; programul zilnic de lucru; perfecționarea profesională; alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale.
Așadar, obiect al negocierii dintre autoritatea publică și funcționarul public nu pot fi decât măsurile referitoare la segmentele expres și limitativ enumerate și nimic dincolo de acestea, și în care nu se încadrează sporurile de fidelitate și ajutorul de
Cele două categorii de indemnizații și sporuri ce au fost stabilite prin acordul de muncă, se situează în mod evident în afara enumerării și de aceea, este corectă concluzia primei instanțe privind încălcarea legii și prin adoptarea de către primar a acestor facilități.
Această concluzie nu poate fi înlăturată invocându-se aprobarea acordului colectiv de muncă printr-o hotărâre a consiliului local și susținându-se că aceasta ar avea un caracter normativ, fiind o legislație specifică.
Dincolo de această calificare fără suport, trebuie observat că art.36 din Legea nr.215/2001 enumeră atribuțiile consiliului local, iar printre acestea nu se regăsesc atribuții care să justifice aprobarea unui Acord/Contract colectiv de muncă prin care s-au negociat drepturile funcționarilor publici și personalului contractual.
Nu poate fi încadrată la această categorie atribuția din alin.2 lit.a sau din alin.3 lit.b, întrucât aceasta privește alte aspecte care țin de organizare, stat de funcții, înființarea și desființarea unor compartimente din aparatul de specialitate.
Aceste dispoziții legale de altfel se corelează cu cele din art.61, 63 și 74 din același act normativ.
Potrivit alin.4 din art.61, aparatul de specialitate al primarului este structurat în compartimente, unde sunt încadrați atât funcționari publici, cât și personal contractual, iar în conformitate cu art.63 alin.5 lit.e, primarul este acela care numește, sancționează, suspendă, modifică raporturile de serviciu sau raporturile de muncă atât pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate, cât și pentru conducătorii instituțiilor și serviciilor publice de interes local. De subliniat, că această din urmă categorie de personal este numită și eliberată din funcție de primar, în conformitate cu art.74.
Drepturile salariale și sporurile asupra cărora poartă prezentul litigiu sunt elemente ale raportului de serviciu și asupra lor nu se poate pronunța în mod legal decât primarul.
Un astfel de control de legalitate nu poate fi realizat prin aceea că Aaî nregistrat înscrisul ce cuprinde și elemente ale unui contract colectiv de muncă, întrucât, nici acestei autorități nu-i revine în competență o astfel de atribuție.
În sistemul românesc de drept, judecătorii se supun numai legii (art.123 din Constituție), iar precedentul judiciar nu are valoarea unui izvor de drept.
Împrejurarea că unele aspecte de fapt și de drept legate de obiectul prezentului litigiu au fost examinate și în alte cauze oarecum similare, generând anumite comentarii și concluzii, nu presupune obligația însușirii respectivelor interpretări și de a pronunța o hotărâre în acord cu primele opinii, fără a face o evaluare proprie și o încadrare directă a acțiunilor cu care a fost investită.
Față de toate aceste considerente, în baza art.312 Cod pr.civilă, urmează să fie respinse recursurile formulate de reclamantă și pârâți și admisă calea de atac declarată de intervenienți, luându-se act de renunțarea acestora la cererea formulată și care le acorda legitimare procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de intervenienții, G, G, G, și, funcționari publici în cadrul Primăriei S și salariați contractuali ai Consiliului Local S, prin Sindicatul Liber din Administrația Locală Câmpulung "PRIMUS", cu sediul în Câmpulung, str. - -, nr. 127, județul A, împotriva sentinței civile nr. 73/CA din 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă - Complet Specializat Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că ia act de renunțarea acestora la cererea de intervenție.
Respinge recursurile formulate de reclamanta COMUNA S - PRIN CONSILIUL LOCAL, cu sediul în comuna S, județul A, pârâții - Primarul Comunei S și - contabil șef, ambii domiciliați în comuna S, județul A, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
.
Grefier,
30.10.2008
Red.
EM/4 ex.
Jud.apel
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
