Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 164/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ nr. 164/2009
Ședința publică din 14 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII având ca obiect anularea Hotărârii nr. 23691/15.12.2008, emisă de pârâtă.
La apelul nominal se prezintă reclamanta și martorul. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru în considerarea obiectului cererii.
S-a făcut referatul cauzei după care, reclamanta depune declară că nu are de formulat alte cereri prealabile audierii martorului și nici excepții de invocat.
Se procedează la audierea martorului, martor încuviințat la termenul precedent, mărturia acesteia fiind consemnată și inserată la dosar la fila 22.
Curtea în urma deliberării, nemaifiind alte cereri în probațiune, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, constată pricina în stare de judecată, închide etapa probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii în fond.
Reclamanta solicită admiterea contestației, anularea hotărârii emisă de pârâtă, recunoașterea calității de persoană refugiată și obligarea Comisiei să emită o nouă hotărâre pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
CURTEA,
Asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, constată:
Prin cererea înregistrată în data de 12.02.2009 reclamanta a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 23691/15.12.2008 din 15.12.2008 pentru stabilirea drepturilor prevazute de Legea 189/2000 emisă de către pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu consecința recunoașterii în favoarea reclamantei a drepturilor prevazute de Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de refugiat.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea faptului că, in septembrie 1941 parintii reclamantei au fost obligati sa se mute din comuna, judetul B N in localitatea aflata pe teritoriul Ungariei, in cadrul Directiei Silvice a regiunii pana in anul 1945. In luna aprilie 1945, familia reclamantei a putut sa se intoarca doar in baza unei autorizatii emise de catre Primarul municipiului. Reclamanta s-a nascut in anul 1942, in refugiu, parintii avand domiciliu fortat.
In probatiune, reclamanta a solicitat administrarea probei cu inscrisuri si martori, fiind depuse in acest sens: copia hotararii atacate (3), adresa catre CNAS C (4-5), adresa din partea Ministerului al Agriculturii datat 30.06.1941 (6). A fost audiata martora (22).
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, ( 10) prin întâmpinarea formulată a arătat că nr.HG 287/2008 se referă la posibilitatea refugierii în caz specific, în funcție de teritoriul de refugiu, iar nu la situația născuților în refugiu, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii formulată de catre reclamanta.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 5.12 2008, reclamanta a solicitat instanței anularea Hotărârii nr. 23691/15.12.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii C, în sensul de a fi obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 și prin nr.127/2002.
Conform art. 1 din OG 105/1999 cu modificarile si completarile ulterioare, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean R, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 pana la 6 martie 1945 avut de suferit persecutii din motive etnice, după cum urmează:.c) a fost refugiata, expulzata saustrămutatăîn alta localitate.
Din actele de stare civilă, rezultă că reclamantul s-a născut la data de 17.08.1942 în perioada în care părinții au fost stramutati pe teritoriul Ungariei, in localitatea aflata pe teritoriul Ungariei, in cadrul regiunii.
Conform inscrisului aflat la dosar (6), la data de 30.06.1941 tatal reclamantei a primit o adresa prin care a fost informat cu privire la faptul ca, in calitatea sa de inginer silvic este necesara transferarea sa din localitatea intr-o localitate de pe actualul teritoriu al Ungariei. Din continutul adresei, formulat in termeni imperativi, rezulta ca un acord al persoanei vizate nu a fost fost obtinut, mai mult, nici macar nu era necesar. Cert este ca, in termen de 15 zile de la primirea adresei, tatal reclamantei, intretinator al intregii familii a trebuit sa se prezinte la seful Directiei silvice vizate in vederea depunerii juramantului si preluarii serviciului.
In opinia instantei, transferul in interesul serviciului realizat in aceste conditii echivaleaza cu ostramutarea persoanei vizate si a persoanelor aflate in intretinerea sa, in acceptiunea art. 1 lit. c din OG 105/1999 cu modificarile si completarile ulterioare. Relevant in acest context este si faptul ca, tatal reclamantei impreuna cu familia, nu s-au putut intoarce la domiciliul lor decat in urma eliberarii unei autorizatii in acest sens de catre autoritatile administrative ale orasului (5) din care rezulta faptul ca pe tot parcursul pretinsului transfer, libertatea de miscare le-a fost ingradita si intoarcerea in localitatea natala a fost imposibila.
Declaratia martorei audiata in cauza sub prestare de juramant este relevanta pentru solutionarea cauzei. Astfel, martora (22) a declarat ca familia reclamantei a avut domiciliu fortat in Ungaria, nu avea voie sa se intoarca in localitatea natala sau pe teritoriul de Nord. Mai mult, martora a declarat ca familia reclamantei a plecat cu toate bunurile, iar la intoarcere nu au adus nimic.
Declaratia martorei este apreciata de catre instanta drept pertinenta si relevanta, deoarece este vorba despre persoana nascuta in anul 1934, verisoara primara a reclamantei, cunoscand astfel foarte bine situatia familiala a acesteia.
Raportat la starea de fapt care rezulta din aceste declaratii, instanța apreciază că și cererea reclamantei este intemeiata si reclamanta are calitatea de refugiat pentru perioada cuprinsă între data nașterii 17 august 1942 și data încetării refugiului, 6 martie 1945. Pentru a retine acest aspect, instanța a avut în vedere că s-a dovedit situația de persoane stramutate a părinților reclamantei, astfel că și aceasta, minora fiind, a avut această situație.
Curtea are în vedere și faptul că dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în in intervalul vizat de la acordarea drepturilor bănești. In acest context, instanta retine ca, datorita intervalului de timp semnificativ care a trecut de la perioada vizata de actul normativ analizat, in concret perioada anilor 1940-1945, persoanele care solicita drepturile decurgand din calitatea de refugiat sau stramutat, fie aveau o varsta frageda la data respectiva, fie sunt nascute in intervalul de timp enuntat.
Esential este faptul ca, in marea majoritate a cazurilor nu este vorba despre persoane care sa fi avut libertate de decizie in privinta alegerii domiciliului, ci despre persoane care s-au refugiat sau au fost stramutate impreuna cu parintii sau alti membrii ai familiei, fiind la o varsta frageda.
Din acest punct de vedere este discriminatorie si abuziva interpretarea data textului legal in sensul ca se aplica exclusiv persoanelor nascute anterior refugiului sau stramutarii si efectiv refugiate sau stramutate, cu excluderea personelor nascute in intervalul de timp in care parintii lor sau alti membrii ai familiei, intretinatori, au fost in aceasta situatie.
Tinând cont și de contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii prin refugiere sau stramutare, instanța apreciază că pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor - refugiați sau stramutati împreună cu părinții sau născuți în acest interval, - statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal tuturor cetățenilor săi. Din aceasta perspectiva, motivarea paratei care afirma ca,HG 287/2008 nu priveste si situatia persoanelor nascute in refugiu sau in perioada pretinsei stramutari, nu poate fi acceptata, fiind prin esenta discriminatorie si straina de vointa legiuitorului.
Drept consecință, cererea reclamantei va fi admisa si instanta va obliga pârâta să acorde reclamantului drepturile prevăzute de nr.OG105/1999 pentru perioada 17 august 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2009. Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta are in vedere faptul ca potrivit art. 5 din Normele pentru Aplicarea Prevederilor OG105/1999, asa cum au fost modificate prin HG287/2008,n cazul aprobării cererilor, indemnizațiile lunare se acordă începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii acestora, iar in cazul concret dedus judecatii cererea a fost introdusa la data de 12.12.2008 ( 4).
Pentru identitate de ratiune, acelasi termen trebuie respectat si in situatia in care drepturile sunt dobandite in urma admiterii plangerii de catre instanta judecatoreasca legal investita si anularii cererii Casei Judetene de Pensii care refuza initial acordarea drepturilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, domiciliata în C-N,-,. 9, jud. C împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C-N, str. -, nr. 2, jud. C și, în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 23691/15.12.2008 emisă de pârâta
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 17.08.1942 - 06.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1.01.2009.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 aprilie 2009.
JUDECATOR, GREFIER,
- - - - -
Red.
Dact./4 ex.
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei
