Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 181/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILA NR.181/2008
Sedința publică din data de 14 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDETEANA DE PENSII C, având ca obiect anularea Hotărârii nr.22.101 din 23.07.2007.
La apelul nominal se prezintă avocat din cadrul Baroului C, cu delegația la dosar, în reprezentarea intereselor reclamantului, martorii și, lipsă fiind reclamantul și pârâta.
Procedura de citare este îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că în data de 05.11.2007 s-a înregistrat la dosar, din partea reclamantului, o "precizare de acțiune", care s-a comunicat cu pârâta.
Reprezentantul reclamantului învederează instanței faptul că, din motive medicale - justificate cu adeverința medicală pe care o depune la dosar - reclamantul este în imposibilitate de a se prezenta la dezbateri în vederea luării unui interogator -.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, -a procedat la verificarea identității martorilor precum și raporturile în care se află cu reclamantul, în condițiile art. 192 Cod procedură civilă, iar în conformitate cu prevederile art.193 Cod pr.civ. s-a procedat la audierea martorilor și, declarațiile lor fiind consemnate conform proceselor-verbale depuse la filele nr.32-33 din dosar.
Reprezentantul reclamantului, față de declarația dată de martorul, pe care o consideră nerelevantă cauzei, solicită suplimentarea probațiunii cu audierea martorului.
Curtea, după deliberare, respinge cererea formulată de reprezentantul reclamantului cu privire la audierea martorului, reținând pe de o parte că la dosar există declarația acestuia dată în fața notarului public, iar pe de altă parte, Hotărârea nr.13882/17.03.2004 din care rezultă că martorului I s-au recunoscut de către pârâtă drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000.
Reprezentantul reclamantului arată că nu solicită administrarea de noi probe.
Curtea, apreciază ca fiind suficiente probele administrate pentru justa soluționare și nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat declară închisă faza probatorie iar în temeiul art. 150 Cod pr.civ. acordă cuvântul părții prezente pentru susținerea acțiunii.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, potrivit considerentelor expuse în scris, anularea hotărârii nr.
22.101 din 23.07.2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000 pentru perioada arătată în acțiune, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată la 06 septembrie 2007 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeana de Pensii C, solicitând anularea Hotărârii nr.22.101 din 23.07.2007 prin care i s-a respins cererea pentru recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de nr.OG105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii reclamantul susține că, deși a justificat cu acte faptul că s-a refugiat, cererea i-a fost respinsă.
La data de 05 noiembrie 2007, reclamantul a formulat o precizare de acțiune ( fila 20 ), prin care arată că își menține acțiunea formulată, cu excepția afirmației finale privitoare la plecarea sa în la vârsta de 4 ani.
Pârâta, prin întâmpinare ( fila 6 ), a solicitat respingerea acțiunii invocând faptul că reclamantul nu a făcut dovada cu acte oficiale a persecuției pe motive etnice, iar declarațiile martorilor sunt contradictorii.
Examinând acțiunea prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Din declarațiile autentice ale martorilor și ( fila 11,12, ) rezultă că în perioada octombrie 1940- aprilie 1945, din cauza persecuțiilor din motive etnice, părinții reclamantului împreună cu acesta s-au refugiat din loc. în loc. jud.C, apoi la jud.C, iar după eliberarea s-au reîntors la domiciliul lor.
Având în vedere vârsta înaintată a martorilor, perioada de timp scursă de la evenimentele istorice care au determinat refugiul, declarațiile martorilor date în fața notarului public sunt incomplete, motive pentru care, în virtutea principiului nemijlocirii, Curtea a procedat la audierea martorilor și ( fila 32-33 ), din declarațiile cărora rezultă că reclamantul s-a refugiat în anul 1940 - 1945 ca urmare a persecuțiilor etnice la care reclamantul a fost supus.
În probațiune reclamantul a mai anexat Hotărârea nr.13882/17.03.2004 din care rezultă că martorului i s-au recunoscut de către pârâtă drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000 ( fila 17 ).
Pentru aceasta instanța a avut în vedere că s-a dovedit situația de refugiat a reclamantului, care potrivit probațiunii testimoniale a suferit persecuții pe considerente etnice, datorită cărora a fost nevoit să se refugieze din loc. în loc. jud.C, apoi la jud.
Art.2 din Normele de aplicare a prevederilor Ordinului Guvernului nr. 105/1999 prevede că persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Esențial în speță este faptul că reclamantul a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu și a făcut dovada că a suferit prejudicii în urma refugierii
forțate, motiv pentru care excluderea sa de la beneficiul acordat de lege refugiaților este nelegală.
Întrucât din probele adminstrate nu rezultă ziua refugiului ci doar luna și anul acestuia ( octombrie 1940 ) precum și sfârșitul perioadei de persecuție, potrivit adresei înregistrate la Casa Judeteană de Pensii C nr.135/2002 se va considera ziua de 15 a lunii respective, adică 15 octombrie 1940.
În consecință, acțiunea reclamantului este întemeiată, se va dispune anularea hotărârii emise de pârâtă, care va fi obligată să-i recunoască reclamantului statutul de persoană strămutată pentru perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu 1 aprilie 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
OTARASTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul domiciliat în com. sat, nr.75, jud. C, împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C-N, str. -, nr.2 jud.C, și în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr.22.101 din 23 iulie 2007 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2007.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - -
Red.LB/Dact.CC
4 ex. - 18.02.2008
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Delia Marusciac
