Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 240/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--23.07.2008
SENTINȚA CIVILĂ NR. 240
Ședința publică din 1 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată în contencios administrative și fiscal formulată de reclamanta împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii T, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind formulate alte cereri, instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și trece la soluționarea cauzei în fond.
CURTEA
Examinând acțiunea de față, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr--23.07.2008, reclamanta a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii T, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 10416/7.07.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii iar pe cale de consecință, recunoașterea dreptului pretins, respectiv de persoană îndreptățită la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare.
În fapt, reclamanta a arătat că părinții săi, și, au fost deportați în în anul 1940. La acea dată aveau patru fete, respectiv surorile reclamantei, și.
Reclamanta arată că s-a născut la data de 4 octombrie 1943 în localitatea în județul În aceste condiții este firesc că nu figurează împreună cu familia sa, pe actul de "situație avere imobiliară rurală" încheiat de autorități la data de 15 noiembrie 1940. Însă sa născut și a crescut în tocmai datorită faptului că familia sa a fost deportată și i s-a confiscat întreaga avere de către Regimul comunist.
În aceste condiții, consideră că în mod greșit pârâta a respins solicitarea reclamantei pentru stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare. Astfel art. 1 din Legea nr. 189/2000 prevede că "beneficiază de prevederile Ordonanței 105/1999 persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
În conformitate cu dispozițiile art. 2 din Normele din 14 februarie 2002 pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului 105/1999, "prin persoana care a fost strămutată în altă localitate, în sensul Ordonanței Guvernului nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări de Legea nr. 189/2000, se înțelege persoana care a fost mutată sau a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice".
Așadar, din moment ce părinții săi au fost obligați în anul 1940, ca din motive etnice să-ți schimbe domiciliul în județul T, consideră că este firesc ca și ea în calitate de fiică a lor, născută ulterior, să urmeze noul domiciliu forțat al părinților și ca atare să beneficieze de aceleași drepturi pe care le au surorile sale născute la data deportării părinților.
Față de cele arătate mai sus, reclamanta solicită admiterea contestației și să se stabilească calitatea sa de persoană îndreptățită la acordarea de despăgubiri în conformitate cu Legea nr. 189/2000.
La dosar s-a depus de către pârâtă, întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii ca fiind nefondată.
În motivarea întâmpinării, se arată că urmare a examinării actelor depuse la dosarul administrativ, înregistrat pe numele reclamantei, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii Tac onstatat că, în raport cu dispozițiile art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor nr.OG 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, conform cărora:" Prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul nr.OG 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, sau refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral", reclamanta nu a dovedit calitatea de persoană strămutată în altă localitate decât cea de domiciliul nefiind îndrituită să beneficieze de prevederile art. 1 al acestui act normativ, întrucât este născută la data de 4.10.1943 în localitatea, județul T, iar părinții petentei au fost strămutați din comuna, județul, în luna septembrie 1940, conform actului numit "Situație de avere imobilă rurală" eliberat de către Arhivele Naționale.
Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, în mod corect, a reținut că reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 litera c din Legea nr. 189/2000 și art. 2 din nr.HG 127/2002, întrucât nici nu era concepută, astfel că nu se poate prezuma că beneficiază de același statut ca și al părinților, deoarece s-a născut la un interval de 36 de luni ulterioare strămutării.
În concluzie, reclamanta ar fi putut beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, doar în cazul în care s-ar fi născut în intervalul de 300 de zile de la data refugiului părinților săi, însă reclamanta s-a născut la aproximativ 1080 zile după refugiul părinților săi.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Doamna s-a născut la data de 4.10.1943 în localitatea, părinții reclamantei fiind strămutați în această localitate în luna septembrie 1940, din satul (din cadrul comunei ), din județul.
Instanța constată că solicitarea doamnei a fost respinsă de Casa Județeană de Pensii T pe considerentul că domnia sa, fiind născut la aproximativ 1080 după strămutarea părinților săi, nu poate fi considerat persoană strămutată în sensul art. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999.
Instanța constată că drepturile reclamantei sunt reglementate prin Ordonanța de Guvern nr. 105 din 30 august 1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, ordonanță care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999.
După intrarea în vigoare, Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 a fost modificată prin mai multe acte normative, respectiv prin Legea nr. 189/2000, prin care a fost aprobată cu modificări Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 242/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 367/2001; Legea nr. 367/2001; Legea nr. 319/2002; Legea nr. 586/2002, cu modificările ulterioare; Legea nr. 323/2004; Legea nr. 148/2005 și prin Legea nr. 204/2007, acest din urmă act normativ fiind publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 467 din 11 iulie 2007.
Conform art. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999,"beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:
a) a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate;
b) a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare;
c)a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate;
d) a făcut parte din detașamentele de muncă forțată;
e) a fost supraviețuitoare a trenului morții;
f) este soțul sau soția persoanei asasinate ori executate din motive etnice sau în urma masacrelor îndreptate împotriva populației minoritare, dacă ulterior nu s-a recăsătorit;
g) a fost evacuată din locuința pe care o deținea".
Conform art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 - norme aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 127 din 14 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 139 din 22 februarie 2002 - "prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul Ordonanței Guvernului nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral".
Instanța reține că reclamanta nu era născută la momentul la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din satul (din cadrul comunei ), din județul, în localitatea, din județul
De asemenea, dată fiind data nașterii reclamantei, în raport cu perioada strămutării, nu se poate reține că aceasta a fost concepută în perioada strămutării părinților săi.
Pe de altă parte, instanța consideră că acordarea drepturilor prevăzute de Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 nu poate fi condiționată de o interpretare strictă a dispozițiilor legale incidente în cauză, impunându-se luarea în considerare a scopului avut de legiuitor la edictarea acestor măsuri reparatorii.
Instanța observă, din acest punct de vedere, că Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 are menirea - astfel cum indică însuși titlul actului respectiv - de a acorda anumite drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.
Chiar dacă reclamanta nu era născută sau concepută la momentul strămutării părinților săi, instanța subliniază că această stare de fapt nu înlătură consecințele pe care strămutarea părinților săi a avut-o asupra împrejurărilor în care reclamanta a fost nevoită să trăiască, din momentul nașterii sale.
Instanța observă că strămutarea părinților reclamantei a determinat abandonarea de către aceștia a tuturor bunurilor imobile deținute în zona din care au fost alungați, cu consecința lipsirii acestora de o parte importantă din averea lor, coroborată cu lipsa unei locuințe în zona în care au fost nevoiți să se refugieze.
Aceste lipsuri nu au putut fi remediate în perioada scurtă care a trecut de la momentul strămutării și până la nașterea reclamantei, fiind justificată presupunerea că starea materială a părinților reclamantei nu permitea acestora să asigure reclamantei condițiile de creștere pe care le-ar fi putut asigura în absența strămutării. Reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi, în condițiile în care - dată fiind starea de război în care se găsea România la momentul respectiv - aceștia nu puteau beneficia de sprijin din partea Statului Român. nu rezultă din înscrisurile depuse la dosar - și nici nu s-a susținut acest fapt - că părinții reclamantei aveau o situație financiară care să le permită să suporte fără privațiuni pierderea patrimonială ocazionată de strămutarea la care au fost supuși
De aceea, instanța apreciază că reclamanta - deși nu s-a născut și nici nu a fost concepută în perioada strămutării părinților săi - beneficiază de statutul acestora, de refugiați, dat fiind faptul că a fost afectată în mod indiscutabil prin această formă de persecutare la care au fost supuși părinții săi, fiind născută în perioada imediat ulterioară mutării forțate a părinților săi din teritoriile cedate de Statul Român Bulgariei prin Tratatul d l Craiova - tratat semnat la 7 septembrie 1940 între România și Bulgaria, prin care România a cedat partea sudică a () și și-a dat acordul în realizarea unor schimburi de populație.
O interpretare contrară a acestor texte legale ar conduce la excluderea pe considerente formale a unor persoane care au fost în mod evident afectate de persecuțiile etnice la care au fost supuse familiile din care făceau parte.
De asemenea, instanța apreciază ca fiind formală recunoașterea statutului de persoană strămutată exclusiv în raport cu împrejurarea că strămutarea a avut loc sau nu în perioada legală de concepție.
Sub acest aspect, instanța consideră că nașterea drepturilor prevăzute de Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 se raportează la data intrării în vigoare a acestui act normativ și, eventual, la data depunerii cererii de acordare a acestor drepturi, iar nu la data concepției persoanei în cauză.
În acest sens, instanța observă că în discuție este dreptul reclamantei la plata unor drepturi bănești recunoscute prin Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, drept care a luat naștere o dată cu intrarea în vigoare a acestui act normativ, iar nu de la data nașterii sau a conceperii reclamantei.
Data concepției persoanei în cauză poate fi avută în vedere la determinarea statutului de persoană strămutată, astfel încât nu poate fi considerată ca un criteriu de excludere de la acordarea drepturilor prevăzute de Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 decât în măsura în care instanța reține absența calității de persoană strămutată a petentului.
Dată fiind această situație - reținând că reclamanta are calitatea de persoană strămutată - instanța apreciază ca fiind nelegală Hotărârea nr. 10.416/7.07.2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii T, hotărâre prin care s-a respins cererea reclamantei de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999.
Constatând nelegalitatea acestei hotărâri, în raport cu starea de fapt reținută, instanța va admite acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii T și va anula Hotărârea nr. 10.416/7.07.2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii
În consecință, instanța va obliga Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii T să emită hotărârea de recunoaștere a calității reclamantei de refugiat și de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, începând cu data de 1.07.2008, având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, potrivit cărora"persoanele prevăzute la art. 1 și 3 vor beneficia de prevederile prezentei ordonanțe cu începere de la data de 1 lunii următoare celei în care a fost depusă cererea", cererea reclamantei fiind înregistrată sub nr. 10.416/24.06.2008.
Totodată, instanța va lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Anulează Hotărârea nr. 10.416/7.07.2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii
Obligă Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii T să emită hotărârea de recunoaștere a calității reclamantei de refugiat și de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, începând cu data de 1.07.2008.
Ia act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 1.10.2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red./16.10.2008
/ 4 ex./16.10.2008
Se comunică:
- reclamantă - Noi, nr. 695, jud. T
-pârâtă Casa Județeană de Pensii T -. T, str. - - 6, jud.
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan
