Contestație act administrativ fiscal. Sentința 257/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 257/2008
Ședința publică de la 27 februarie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
Grefier:- -
S-a luat spre pronunțare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - CÂMPIA SA împotriva pârâtei B, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoarea de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că au fost puse concluzii pe fondul cauzei în ședința publică din data de 13.02.2008 și au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 06.12.2007, reclamanta - Câmpia SA a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de soluționare a contestațiilor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 163/22.06.2007 emisă de ANAF-, admiterea contestației formulată de reclamant - Câmpia și anularea deciziei de impunere nr. 33/26.02.2007 și a raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 26.02.2007 de către ANAF-, în ceea ce privește obligarea reclamantei la plata sumelor de 1.702.894 lei, reprezentând contribuție datorată la Fondul de Solidaritate Socială, pentru perioada 01.03.2003-30.06.2006 și 936.729 lei majorări de întârziere aferente.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat că raportul de inspecție fiscală a fost întocmit de către inspectori în absența unor ordine de serviciu, semnate de către conducătorul organului de control.
Reclamanta a relevat că un alt motiv de nulitate îl constituie încălcarea prevederilor art. 102 alin. 2.pr.civ. suspendarea inspecției putând fi dispusă printr-un referat aprobat de organul competent, reluarea acestei proceduri trebuind comunicată în scris contribuabilului. Totodată, s-a relevat că neîndeplinirea actului în termenul legal atrage decăderea din dreptul de a întocmit raportul de inspecție fiscală.
Reclamanta a arătat de asemenea că obligațiile accesorii au fost calculate, având ca temei juridic un act abrogat. Totodată, a relevat că decizia nr. 163/22.06.2007 Direcția Generală de soluționare a contestațiilor este o dispoziție arbitrară, întrucât nu a analizat motivele invocate de reclamantă în cuprinsul contestației.
Reclamanta a susținut că și-a îndeplinit obligațiile legale de a solicita Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă repartizarea de persoane cu handicap în vederea angajării în muncă.
Prin întâmpinarea formulată, Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a opus admiterii acțiunii.
În ceea ce privește excepția nulității raportului de inspecție fiscală, pârâta a arătat că ea nu poate fi primită, reclamanta neputând face dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului contestat.
Pe fondul cauzei, pârâta a relevat că reclamanta nu poate fi exonerată de obligațiile statuate în sarcina sa, conform raportului de inspecție fiscală și menținute prin decizia contestată, câtă vreme aceasta nu s-a adresat Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă, în conformitate cu prevederile cuprinse în Instrucțiunile nr. 1008/2003.
Deliberând asupra cererii introductive de instanță, Curtea reține următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală nr. -/26.0 2007 care a stat la baza emiterii deciziei de impunere contestată, organele de inspecție fiscală ale Direcției generale de administrare a marilor contribuabili din ANAF au verificat modul de constituire și înregistrare a obligațiilor fiscale la bugetul consolidat al statului.
In ceea ce privește vărsămintele de la persoane juridice pentru persoanele cu handicap neîncadrate pentru perioada 01.03.2003 - 30.06.2006, organele de inspecție fiscală menționând în raport că ultima verificare privind această contribuție a fost efectuată de organele Direcției de control fiscal C prin procesul verbal înregistrat la DGFP C sub nr. 10408/25.03.2003 și a cuprins perioada 01.01.2002 - 28.02.2003.
Organele de inspecție fiscală au constatat că, pe perioada verificată, societatea nu a calculat, nu a înregistrat și nu a declarat contribuția la fondul special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap, prevalându-se de prevederile art. 43 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999, cu modificările și completările ulterioare, și anume că sunt exceptați de la plata obligatorie agenții economici care fac dovada că au solicitat la agențiile județene de ocupare a forței de muncă repartizarea de persoane cu handicap calificate în meseriile respective și că acestea nu au repartizat astfel de persoane în vederea angajării.
Astfel, pentru perioada 01.03.2003 - 30.06.2006 organele de inspecție fiscală au constatat patru situații distincte în ceea ce privește modul de solicitare a repartizării de persoane cu handicap, și anume:
a) perioada 01.03.2003 - 31.03.2004 - societatea a solicitat repartizarea unui număr de 10 persoane cu handicap în meseriile de bobinator motoare electrice și vopsitor. Organele de inspecție fiscală au constatat că există răspuns al Agenției județene pentru ocuparea forței de muncă C din care reiese că aceasta nu avea în evidență persoane cu handicap solicitante de locuri de muncă, astfel că societatea nu avea obligația constituirii contribuției prevăzută de rt. 43 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999, modificată și completată de Legea nr. 519/2002.
b). perioada 01.04.2064 - 31.07.20 - societatea a solicitat Agenției locale pentru ocuparea forței de muncă Câmpia repartizarea a 10 persoane cu handicap calificate în meseriile de bobinator motoare electrice și vopsitor.
Aceste solicitări au fost dovedite fie cu răspunsul scris al ALOFM, fie nu au putut fi dovedite cu răspunsuri scrise, în condițiile în care solicitările trebuiau depuse la Agenția județeană pentru ocuparea forței de muncă Organele de inspecție fiscală au constatat că - CAMPIA SA avea obligația constituirii contribuției la fondul special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap.
c). perioada 01.08 - 31.12.2005 - societatea a solicitat AJOFM C repartizarea a 10 persoane cu handicap calificate în meseriile de bobinator motoare electrice și vopsitor însă nu a putut proba cu răspuns în scris de la agenție, fapt ce, a condus la constatarea organelor de inspecție fiscală că societatea avea obligația constituirii contribuției prevăzută la art. 43 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 102/1999, modificată și completată de Legea nr. 519/2002 și de Legea nr. 343/2004.
d). perioada 01.01 - 30.06.2006 - societatea a solicitat AJOFM C repartizarea a 10 persoane cu handicap calificate în meseriile de bobinator motoare electrice și vopsitor. Din răspunsul AJOFM Car ezultat că cele zece posturi solicitate de contestatoare nu pot fi ocupate de persoane cu handicap, iar prin adresa AJOFM C-N nr. 1353/16.03.2006 se precizează că persoanele cu dizabilități pot fi încadrate în alte meserii și nu în cele solicitate în mod expres de contestatoare.
Organele de inspecție fiscala au constatat că deși societatea are o organigramă diversă în care sunt cuprinse mai multe posturi în care persoanele cu handicap ar putea fi încadrate, solicitările societății au fost făcute doar pentru două tipuri de meserii, și anume bobinator motoare electrice și vopsitor.
Având în vedere cele constatate, organele de inspecție fiscală au reținut că pentru perioada 01.04.2004 - 30.06.2006 contestatoarea avea obligația calculării contribuției la fondul de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap într-o sumă egală cu salariul minim brut pe economie înmulțit cu numărul locurilor de muncă în care nu a încadrat persoane cu handicap.
Prin decizia de impunere nr. 33/26.02.2007 a fost stabilită o obligație de plată suplimentară în sumă totală de 2.639.623 lei, reprezentând vărsăminte de la persoane juridice pentru persoanele cu handicap neîncadrate, precum și accesorii.
- CAMPIA SA a contestat decizia de impunere nr. 33/26.02.2007 emisă de Direcția generală de administrare a marilor contribuabili prin care au fost stabilite în sarcina sa obligații fiscale suplimentare în sumă totală de 2.639.623 lei reprezentând vărsăminte de la persoane juridice pentru persoanele cu handicap neîncadrate și accesorii aferente și solicită anularea actului administrativ contestat și suspendarea executării deciziei de impunere sus menționate.
Contestatoarea a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității de reprezentant al Direcției generale de administrare a marilor contribuabili a inspectorilor și în efectuarea controlului fiscal al societății, având în vedere ca aceștia "au prezentat doar ordinul de deplasare, care nu poate echivala cu ordinul de serviciu". Totodată societatea învederează faptul că, deși în Registrul unic de control al societății organele de control au consemnat că perioada controlată este 01.01.2005 - 30.06.2006 "inspectorii și-au depășit mandatul, verificând perioade anterioare anului 2005".
- CAMPIA SA a susține nulitatea deciziei de impunere contestată în ceea ce privește accesoriile, arătând că temeiul legal invocat de organul emitent, respectiv art. 2.1.3 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002, este un act ce a fost abrogat prin Ordonanța Guvernului nr. -. Având în vedere că obligațiile accesorii au fost calculate în baza unui act abrogat, contestatoarea susține că acesta nu poate produce efecte juridice.
Contestatoarea învederează și faptul ca termenul legal pentru efectuarea inspecției fiscale la marii contribuabili de 6 luni, a fost depășit, inspecția fiind efectuată în două etape, una parțială la sediul contribuabilului, începând cu data de 02.08.2006 și a doua la sediul organului de control, finalizându-se în data de 26.02.2007, fapt ce atrage "decăderea din dreptul de a întocmi raportul de inspecție fiscală și de a emite decizia de impunere.
Inspectorii care au realizat inspecția fiscală aveau calitatea de consilier superior, respectiv inspector asistent, în cadrul MFP-ANAF- Direcția Generală de Administrare a Contribuabil, având legitimațiile de control nr. 252 și nr. 251, aceștia prezentând contribuabilului, la momentul realizării inspecției, ordinul de deplasare nr. 1225/31.07.2006 și adresa AVAS nr. /3333/01.06.2006.
În perioada 02.08.2006-05.10.2006, aceștia au realizat o inspecție fiscală parțială privind modul de constituire și înregistrare a obligațiilor fiscale la bugetul consolidat al statului, cu excepția taxei pe valoarea adăugată.
Inspecția fiscală privind taxa pe valoarea adăugată a fost suspendată întemeiat pe dispozițiile art. 102 alin. 1-5 din nr.OG 92/2003.
Excepțiile invocate de reclamantă privitoare la nulitatea raportului de inspecție fiscală nu sunt întemeiate.
Din registrul unic de control anexat la fila 6, și ordinul de deplasare nr. 1225 rezultă că aceștia au fost delegați să efectueze inspecția fiscală generală la - Industria, durata deplasării fiind cuprinsă în intervalul 02.08.2006 - 15.09.2006.
În speță au fost respectate prevederile art. 105 pct. 7.pr.civ. la începerea inspecției fiscale inspectorii prezentând contribuabilului legitimația de inspecție și ordinul semnat de conducătorul organului de control.
Chiar dacă ordinul emis nu poartă denumirea de ordin de serviciu, reclamanta nu a făcut dovada vătămării ce i s-a cauzat prin neîndeplinirea acestei condiții de formă.
Se reproșează autorității că realizarea inspecției fiscale s-a făcut cu neobservarea formelor legale. Nulitatea invocată este o nulitate de formă, însă reclamanta nu a dezvăluit care este vătămarea ce i s-a cauzat prin îndeplinirea actului cu neobservarea acestor prescripții legale.
Curtea nu întrezărește care au fost consecințele iregularității actului asupra soluționării juste a operațiunii de control fiscal.
Nulitatea este oricum un ultim remediu, o măsură de îndreptare, de salvare a actului și nu neapărat de suprimare a lui.
Numai în cazul nulităților absolute, de regulă, efectele acestora nu pot fi înlăturate printr-un alt mijloc procedural. În cazul nulităților relative, dimpotrivă, efectele acestora sunt susceptibile de înlăturare printr-un alt mijloc procedural decât anularea lui.
Chiar dacă nu s-ar primi teza potrivit căreia există echivalență între cele două categorii de ordine, regimul procedural al nulității relative nu permite invalidarea actului câtă vreme vătămarea nu este prezumată absolut, iar partea care a invocat-o nu a demonstrat existența acestei vătămări.
Pentru aceleași rațiuni va fi înlăturată și apărarea referitoare la nulitatea raportului de inspecție fiscală, pe considerentul că inspecția ar fi avut o durată mai îndelungată decât termenul de 6 luni.
Inspecția fiscală parțială efectuata la - CAMPIA SA s-a desfășurat în perioada 02.08 - 05.10.2006, încadrându-se în termenul legal de 6 luni prevăzut de art. 102 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată.
De asemenea, în perioada 06.10.2006 - 26.02.2007, emiterea deciziei de impunere a fost suspendată în conformitate cu art. 2 lit. e din Hotărârea Guvernului nr. 708/2006 privind condițiile și modul de suspendare a inspecției fiscale, întrucât nu au fost primite răspunsurile de la direcțiile regionale vamale.
Referitor la invocarea de către societate a nulității deciziei de impunere privitor la majorările de întârziere întrucât temeiul legal precizat de organul de inspecție fiscală, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 61/2002 a fost abrogat prin Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, se retine ca aceasta nu este un motiv de nulitate și, mai mult în perioada pentru care au fost calculate accesoriile prevederile acestui act normativ erau aplicabile.
Totodată, prin art. 46 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată cu modificările și completările ulterioare, se precizează care sunt motivele de nulitate, si anume;
"Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. 3, atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu."
Din analiza deciziei contestate se reține că aceasta conține pe ultima pagină numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, respectiv a conducătorului activității de inspecție fiscală și a șefului de compartiment, precum și semnăturile acestora, denumirea contribuabilului, pe prima pagina fiind înscrisă "- CÂMPIA SA", precum și adresa acesteia, obiectul actului administrativ, respectiv vărsăminte de la persoane juridice pentru persoanele cu handicap neîncadrate.
Pârâta a statuat în cuprinsul deciziei contestate că reclamanta nu poate fi exonerată de la plata contribuției la Fondul de solidaritate sociala pentru persoanele cu handicap, în condițiile în care în perioada supusă inspecției fiscale nu a adresat cererile de repartizare de persoane cu handicap AJOFM C, ci AJOFM Campia, nu deține răspunsul scris al Agenției județene pentru ocuparea forței de muncă pentru a proba solicitările trimestriale de repartizare de persoane cu handicap, respectiva solicitat repartizarea de persoane cu handicap pentru posturi care nu puteau fi ocupate de persoane cu handicap.
Curtea apreciază însă pe pentru perioada 01.04.2004 - 30.06.2006 organele de control, în mod nejustificat au stabilit că societatea avea obligația constituirii contribuției prevăzute la art. 43 alin. 1 din nr.OUG 102/1999.
În ceea ce privește intervalul 01.04.2004 - 31.09.2004, prin adresele nr. 262/30.06.2004, nr. 340/01.10.2004 semnate de reprezentantul legal al Agenției Județene pentru ocuparea forței de muncă, s-a răspuns negativ solicitărilor reclamantei prin care aceasta a urmărit să i se recunoască beneficiile derivând din prevederile Legii nr. 519/2002.
Pentru intervalul 01.03.2003 - 31.03.2004 inspectorii fiscali au apreciat că solicitarea reclamantei, înregistrată sub nr. 213/04.03.2004 și răspunsul AJOFM C nr. 127/2004 îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 43 din nr.OUG 102/1999 pentru exonerarea sa de la plata obligațiilor fiscale.
Fără a se urma cu consecvență acest raționament, pentru perioada 01.04.2004 - 31.09.2004 solicitări identice, precum și răspunsuri identice, cum sunt cele cu nr. /1253/03.08.2004, răspunsul AJOFM nr. 340/01.10.2004, au fost apreciate ca neconforme.
Din data de 01.10.2004 - 31.12.2005 reclamanta a solicitat lunar AJOFM C, prin ALOFM Câmpia, repartizarea de persoane cu handicap, în vederea angajării în muncă.
Înscrisurile ce atestă aceste diligențe și răspunsurile autorităților competente se regăsesc la dosarul cauzei la filele 7-41.
Agenția Locală de Ocupare a Forței de Muncă Câmpia este o subunitate a Agenției Județene, întreaga sa activitate fiind supervizată și gestionată de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
Curtea primește apărarea reclamantei, conform căreia, orice activitate și relație cu terții a Agenției Locale de Ocupare a Forței de Muncă Câmpia trebuie considerată ca fiind a entității cu prerogative de control și anume a Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă
Toate solicitările reclamantei au fost comunicate atât în atenția Agenției Locale de Ocupare a Forței de Muncă Câmpia, cât și în atenția Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă
Din această perspectivă nu se poate imputa reclamantei faptul că nu a existat o bună ori o reală comunicare între cele două entități.
Câtă vreme Agenția Locală de Ocupare a Forței de muncă Câmpia nu a încunoștințat reclamanta că cererile sale nu pot fi analizate întrucât exced sferei sale de competență, și nu a întreprins demersuri pentru restituirea acestor înscrisuri, nu se poate imputa reclamantei faptul că ar fi rămas în pasivitate.
Mai mult, trebuie subliniat că Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă prin adresa anexată la fila 43 din dosarul cauzei, a comunicat reclamantei că ofertele depuse la Agenția Locală Câmpia nu ar fi fost remise Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă C, relevându-se totodată că faptul că reclamanta nu a primit nici un răspuns pentru ofertele depuse trebuie interpretat în sensul că Agenția Județeană pentru ocuparea forței de muncă era la acea dată în imposibilitatea satisfacerii acestor cereri.
Pentru perioada 01.01.2006 - 30.06.2006 organul de control a reținut că posturile de bobinator și vopsitor oferite de către angajator nu puteau fi ocupate de către persoane cu handicap, deși pentru intervalul aferent anului 2003 statuat în sens contrar.
Abia prin adresa nr. 1353/16.03.2006 Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă a comunicat reclamantei că persoanele cu dizabilități pot fi încadrate în alte meserii, nu în cele de bază - cum ar fi la înregistrarea diferitelor documente, contabilitate primară, operare date pe calculator, secretariat, curățenie.
Prin adresa emanând de la aceeași autoritate, dar la o dată anterioară și anume 01.10.2004, aceeași autoritate a informat reclamanta că oferta prin care solicita repartizarea unui număr de 10 persoane cu handicap în aceleași locuri de muncă, respectiv bobinator aparataj electric și vopsitor, nu poate fi onorată întrucât nu există în evidență persoane cu handicap solicitante de locuri de muncă.
Aceeași este și situația cererii depuse de reclamantă pentru perioada trimestrului II al anului 2004.
O vreme, autoritățile competente au acceptat aceste cereri, socotindu-le drept conforme, ca mai apoi, fără o explicație rezonabilă să considere aceste oferte ca fiind neconforme.
Toate aceste disfuncționalități sunt în măsură să conducă la concluzia că actul de control și decizia de impunere au adus o atingere semnificativă dreptului reclamantei de a beneficia de prevederile art. 43 alin. 2 din nr.OUG 102/1999.
Reclamanta a manifestat disponibilitatea de a angaja persoane cu handicap, fapt realizat prin solicitările lunare adresate AJOFM C, prin intermediul Agenției Locale de Ocupare a Forței de Muncă.
Așa cum s-a relevat în paragraful anterior, nu pot fi reținute apărările pârâtei, conform cărora nedepunerea acestor solicitări la sediul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă și inexistența răspunsului acestei autorități sunt în măsură să înlăture reclamanta de la beneficiul recunoscut de dispozițiile art. 43 alin. 2 din nr.OUG 102/1999.
În temeiul principiului unei bune administrări, reținând că orice autoritate publică trebuie să acționeze pentru satisfacerea interesului public și că interesul public vizează ordinea de drept, garantarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, precum și realizarea competenței autorităților publice, Curtea apreciază că cele două autorități - Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă și Agenția Locală pentru Ocuparea Forței de Muncă - nu au realizat competența ce le-a fost recunoscută prin conduita lor creând în mod aparent premisele înlăturării reclamantei de la beneficiul recunoscut de art. 43 din nr.OUG 102/1999.
Ceea ce sancționează legiuitorul este lipsa de diligență a contribuabilului. Exceptarea de la plata obligatorie survine numai în condițiile solicitării trimestriale a repartizării de persoane cu handicap. Când solicitarea trimestrială a fost adresată chiar și unei structuri aflate sub tutela Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă obligația trebuie apreciată ca fiind îndeplinită în privința aceluia care invocă exceptarea.
Lipsa de reacție eficientă a autorităților publice trebuie sancționată cu precădere.
Autoritățile publice, în realizarea competenței lor trebuie să acționeze în sensul garantării drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Aceștia trebuie să fie informați și au posibilitatea de a pretinde autorităților o atare conduită în vederea realizării unui drept fundamental.
Nu se poate considera ca cea mai mică disfuncționalitate derivând din lipsa de comunicare a factorilor implicați să conducă la îndepărtarea contribuabilului de la beneficiul recunoscut de un act normativ.
Această atitudine oscilantă a factorilor implicați, care, în intervalul supus controlului au socotit solicitările reclamantei drept conforme, dând curs acestora, iar mai apoi le-au ignorat, ori le-au înlăturat pe considerentul caracterului lor neconform, deși considerentele de fapt erau identice, conduc la concluzia că autoritatea publică nu a acționat în scopul satisfacerii interesului public, legat de realizarea propriilor sale competențe.
Pentru aceste considerente și în scopul înlăturării vătămării ce s-a creat reclamantei prin considerarea de către organul fiscal a solicitărilor sale ca fiind neconforme cu dispozițiile art. 43 din nr.OUG 102/1999, Curtea urmează să admită cererea reclamantei.
În ceea ce privește apărarea referitoare la neconformitatea cererilor formulate de reclamantă cu instrucțiunile nr. 1008/2003, Curtea apreciază că pentru același raționament ea se impune a fi înlăturată, întrucât lipsa răspunsului la aceste solicitări nu este imputabilă contribuabilului, ci ea se datorează încălcării de către autoritățile publice implicate în derularea acestor proceduri a atribuțiilor referitoare la realizarea propriilor lor competențe și la satisfacerea interesului public.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de - SA Câmpia cu sediul în Câmpia,-, jud. C, împotriva pârâtei cu sediul în B,- și în consecință:
Anulează decizia nr. 163/22.06.2007 emisă de ANAF-, admite contestația formulată de reclamant - SA Câmpia și dispune anularea deciziei de impunere nr. 33/26.02.2007 și a raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 26.02.2007 de către ANAF-, în ceea ce privește obligarea reclamantei la plata sumelor de 1.702.894 lei, reprezentând contribuție datorată la Fondul de Solidaritate Socială, pentru perioada 1.03.2003-30.06.2006 și 936.729 lei, majorări de întârziere aferente.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.SS/dact.
4 ex.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo
