Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 26/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 26/2009
Ședința publică din 22 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordarea drepturi conform Legii nr.189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă, soția reclamantului, asistată de avocat, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că judecarea prezentei cauze se află la al doilea termen, fiind amânată în vederea administrării probei testimoniale.
Reprezentantul reclamantei depune la dosar împuternicirea avocațială, două adeverințe medicale în justificarea absenței martorilor și și solicită curții să încuviințeze înlocuirea martorei cu martora.
Curtea încuviințează cererea formulată și totodată, ia act de dovezile prezentate ca justificare a lipsei martorilor.
Reprezentantul reclamantei mai depune la dosar copii ale hotărârilor din care se stabilește calitatea de beneficiar al Legii nr.189/2000 a celor doi martori.
Curtea învederează reprezentantului reclamantei faptul că, raportat la decizia de casare, curtea a admis o cerere de repunere în termen, deși reclamantul nu a făcut o asemenea cerere, cu intenția de a asigura accesul la justiție al reclamantei și de a putea beneficia de drepturile soțului decedat în calitate de soție supraviețuitoare.
La solicitarea instanței de a exprima un punct de vedere referitor la continuarea procesului prin persoana soției supraviețuitoare, reprezentantul acesteia arată că soția supraviețuitoare este îndreptățită la continuarea acțiunii în temeiul art. 1 lit.c și art. 3 alin 1 din Legea nr.189/2000.
În continuare, curtea procedează la audierea martorilor, sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind consemnate în procesele verbale atașate la filele 40-43 din dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, curtea, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul părții prezente.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii formulate de reclamantul și continuate de, în calitate de soție supraviețuitoare și obligarea pârâtei de a-i recunoaște acesteia calitatea de refugiat în perioada septembrie 1940 - februarie 1945 și de a-i acorda drepturile bănești prevăzute de Legea nr.189/2000, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, constată:
Prin acțiunea înregistrată la data de 04.01.2008, reclamantul a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea hotărârii nr. 21599 din 09.07.2007 emisă de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu consecința recunoașterii în favoarea reclamantului a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea contestației, reclamantul arată că deși a depus toate actele necesare pentru stabilirea calității de refugiat, pârâta i-a respins cererea.
Pârâta, Casa Județeană de Pensii C prin întâmpinare (7), a solicitat instanței respingerea acțiunii invocând excepția tardivității formulării acesteia. În susținerea excepției invocate s-a arătat că reclamantul este decăzut din dreptul de a contesta hotărârea, întrucât au trecut mai mult de 30 zile de la data comunicării.
Prin sentința civilă nr. 177 din 13 februarie 2008, Curtea de APEL CLUJa respins acțiunea ca tardiv formulată reținând în motivare că hotărârea nr. 21599 fost comunicată reclamantului la data de 25 iulie 2007 (fapt ce rezultă din recipisa de confirmare de primire existentă la fila 7 dosarului de fond) iar acțiunea în contencios administrativ a fost exercitată la data de 04 ianuarie 2008, cu depășirea termenului legal prevăzut de dispozițiile art. 7 alin.4 din Legea nr.189/2000.
Această sentință a fost casată în întregime prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2498/17.06.2008 și s-a dispus rejudecarea cauzei. În considerentele deciziei de casare, instanța de recurs a reținut că raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, pentru a asigura accesul reclamantului la examinarea pe fond a cauzei, este necesar a se aprecia dacă sunt îndeplinite condițiile pentru repunerea reclamantului în termenul de formulare a contestației prevăzut de dispozițiile art.7 din Legea nr.188/2000. Toate acestea în considerarea mențiunii făcute de pârâta Casa Județeană de Pensii C în hotărârea atacată "are drept de contestație în termen de 6 luni de la comunicare la Curtea de Apel" precum și în raport de vârsta înaintată a reclamantului, de lipsa de informare a acestuia.
Curtea, în rejudecare după casare, a reținut următoarele:
1. Având în vedere îndrumările date de instanța de casare, Curtea a procedat la verificarea aspectelor de fapt relevante în vederea soluționării cererii de repunere în termenul de contestație în ceea ce-l privește pe reclamant. Pe parcursul acestor verificări Curtea a constata că reclamantul a decedat, decesul fiind înregistrat la Primăria municipiului C-N sub nr. 486 din 13.02.2008 ( 11).
În această situația Curtea a admis cererea de continuare a judecății reținând că acțiunea de contencios administrativ a fost continuată de soția supraviețuitoare a reclamantului.
Pentru a statua astfel Curtea a reținut că deși actul administrativ atacat a fost emis de comisie la cererea reclamantului în nume personal, soția supraviețuitoare are la rândul ei un drept propriu recunoscut de dispozițiile art. 3 din OUG nr. 105/1999 aprobată cu modificări și completări de Legea nr. 189/2000.
Prin urmare pentru a se stabili că soția supraviețuitoare are într-adevăr acest drept pe lângă declarația autentică conform căreia aceasta nu s-a recăsătorit se cere să se stabilească calitatea de refugiat pe motive etnice a soțului decedat ceea ce s-ar fi stabilit oricum și dacă acesta era în viață și putea să-și continue personal acțiunea.
Din această perspectivă, Curtea întrevede că același probatoriu și stare de fapt ar fi fost expusă de soția supraviețuitoare în fața comisiei și practic aceasta ar fi furnizat același răspuns ca și cel oferit soțului decedat la data emiterii hotărârii contestate.
De aceea, pentru conservarea probatoriului și a stării de fapt cercetate în prezenta cauză Curtea a admis continuarea judecății în persoana soției supraviețuitoare însă cererea va fi analizată din perspectiva faptului că aceasta din urmă are o calitate diferită de cea a soțului decedat sub aspectul drepturilor pe care legea le recunoaște.
Oricum cererea de continuare a judecății ( 15) a fost comunicată cu pârâta ( 17) și deși instanța a menționat în citație că pârâta urmează a-și exprima poziția și cu privire la această cerere aceasta nu a făcut-o, ceea ce denotă că nu s-a opus admisibilității unui atare demers.
Așa fiind, Curtea, prin încheierea din data de 11 decembrie 2008 ( 32-33), a încuviințat admisibilitatea acestei cereri și, totodată, a analizat posibilitatea repunerii în termenul de contestație așa cum a dispus Înalta Curte.
În acest sens, Curtea a dispus repunerea în termenul de contestație pe considerentul că în data de 4 ianuarie 2008 s-a înregistrat contestația împotriva Hotărârii nr. 21599/09.07.2007 deci înăuntrul termenului de 6 luni evidențiat ca atare în cuprinsul hotărârii. Prin urma, Curtea a constat că datorită vârstei înaintate, a necunoașterii dispozițiilor legale speciale și a jurisprudenței în recurs în interesul legii în problema de drept a termenului de exercitare a contestație, că a fost indus în eroare prin fapta culpabilă a pârâtei care nici măcar nu se poate prevala de o asemenea împrejurare (art. 108 alin. 4.pr.civ.), sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 103.pr.civ. aceste toate elemente putând fi apreciate ca împrejurări mai presus de voința sa, care l-au împiedica subiectiv și obiectiv să acționeze în termenul de 30 de zile de la comunicarea actului ce face obiectul contestației de față.
2. Evident dat fiind faptul că instanța de trimitere a acceptat că cererea de continuare a judecății în persoana soției supraviețuitoare este admisibilă, atunci și cererea de repunere în termen și efectele acesteia îi sunt favorabile acesteia.
Ca atare, Curtea a procedat la analiza pe fond a cauzei.
Prin Hotărârea nr. 21599 din 09.07.2008 emisă de comisia specială din cadrul pârâtei s-a respins cererea formulată de pe considerentul că există date contradictorii în dovedirea calității de refugiat.
Prima observație pe care Curtea o face analizând formal această hotărâre este aceea că actul administrativ nu este motivat.
Conform art. 7 alin. 3 din OUG nr. 105/1999 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000omisia este obligată sa se pronunțe asupra cererii în termen de cel mult 30 de zile de la sesizare, printr-o hotărâremotivată.
Or, se observă că o astfel de cerință nu a fost îndeplinită de comisie. Curtea nu poate să întrevadă care a fost efectiv motivarea pentru care s-a respins cererea și aceasta numai dacă s-ar face o analiză pertinentă a dosarului cauzei.
Cerința motivării nu este o chestiune marginală a unui act administrativ ci este una substanțială și esențială cu atât mai mult cu cât legea specială cere imperativ această condiție.
Curtea a mai observat, totodată, că din probatoriul administrat în cauză se conturează starea de fapt expusă de petent în cererea depusă la comisie.
Astfel acesta a cerut să se constate că în perioada martie 1944-februarie 1945 s-a refugiat din localitatea de domiciliu satul în localitatea - La cere a fost anexate două declarații autentificate date de martorii și, ambii posedând hotărâri emise de comisia specială privind recunoașterea calității de refugiat în perioada de referință similară cu petentul.
Din cuprinsul depozițiilor acestora rezultă că petentul a fost nevoit ca din motive etnice în martie 1944 să părăsească de Nord ocupat de autoritățile hortyste și să se refugieze împreună cu părinții săi din satul, com. jud. C în satul M, com. M, jud. C, localitate care în acea perioadă aparținea de România, de unde s-a reîntors în luna februarie 1945 în localitatea de domiciliu.
Aceste declarații au fost confirmate și completate ulterior prin administrarea a două probe testimoniale în faza judiciară.
În depozițiile martorilor și HG, ambele posedând calitatea de refugiat în perioada de referință a speței, s-au circumstanțiat împrejurările refugiului, motivele care au determinat părăsirea domiciliului și perioada refugiului ( 40-43). Martorele declară astfel că refugiul s-a datorat persecuțiilor natura etnică și de natură economică.
Se arată căjandarmeria maghiară trata foarte rău populația de etnie română în acele vremuri, exercitând violențe, presiuni, inclusiv înjurii și insulte la adresa etnicilor români. . aduc aminte că au fost oameni bătuți, insultați ("români puturoși și opincoși"), lipsiți de libertate (închiși în pivnițe).
În altă declarație se arată căjandarmeria maghiară efectua diferite patrulări, percheziții domiciliare, că supunea populația de etnie română, majoritară din localitate, la diferite suferințe (violențe, insulte etc.).
Față de cele mai sus reținute, Curtea constată că defunctul s-a refugiat pe motive etnice din localitatea de domiciliu aflată sub ocupație străină într-o localitate aflată sub autoritatea statului român în perioada martie 1944 - februarie 1945.
Din această perspectivă, Curtea urmează ca în temeiul art. 7 alin. 4 din OUG nr. 105/1999 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000 corelat cu art. 18 alin. 1 rap. la art. 29 din legea nr. 554/2004 să admită contestația formulată de contestatorul, decedat pe parcursul soluționării litigiului, continuată în persoana soției supraviețuitoare și să dispună anularea actului administrativ contestat, respectiv a Hotărârii nr. 21599 din 09.07.2007 emisă de pârâtă.
Totodată, în baza acelorași dispoziții legale corelate cu prevederile art. 3 rap. la art. 1 lit. c) din OUG nr. 105/1999 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, va fi obligată pârâta să emită un nou act administrativ pe seama reclamantei, soția supraviețuitoare a defunctului, prin care să recunoască acesteia, în calitatea de soție supraviețuitoare drepturile aferente soțului decedat refugiat în perioada 15.03.1944 - 15.02.1945 și să-i acorde acesteia drepturile bănești prevăzute de lege începând cu data de 14 noiembrie 2008, dată ce coincide cu cererea acesteia de continuare a judecării cauzei în calitate de soție supraviețuitoare ( 15).
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația formulată de, succesoarea în drepturi în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului cu domiciliul în localitatea sat nr.13, județul C în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C cu sediul în localitatea C N- și în consecință:
Anulează Hotărârea nr. 21599 din 09.07.2007 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să emită o nouă hotărâre prin care recunoască reclamantei în calitate de soție supraviețuitoare drepturile aferente soțului decedat, refugiat în perioada 15.03.1944 - 15.02.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de OUG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare începând cu data de 14 noiembrie 2008.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
4 ex./13.02.2009
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur
