Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 28/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 28/2009
Ședința publică din 22 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordarea drepturi conform Legii nr.189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă soția reclamantului, identificată prin seria - nr. -, CNP - și martora, lipsă fiind pârâta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare nu este legal îndeplinită cu martorul G, pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare fiind trecută mențiunea "destinatar decedat". Se constată că s-a înregistrat la dosarul cauzei la data de 7 ianuarie o cerere din partea martorului, prin care acesta arată că nu se poate prezenta în instanță, fiind foarte bolnav.
Martora depune la dosar copia certificatului de deces al soțului său, G, decedat la 13.02.2007. Totodată, arată că este beneficiar al drepturilor conferite de Legea nr.189/2000 și prezintă spre vedere legitimația nr.1308 pentru transport public, pe fond roșu, eliberată de Primăria B precum și un set de bilete înseriate pentru transport public, pe care le-a obținut ca urmare a recunoașterii calității de refugiat.
Întrucât martora arată că este adeptă a cultului penticostal și nu i se permite să depună jurământul, curtea face uz de prevederile art. 193 alin 6.pr.civ, după care procedează la audierea martorei, ale cărei declarații sunt consemnate în procesul verbal atașat la filele 48-49 din dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin contestația înregistrată la data de 08.10.2008, reclamantul a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea hotărârii de revizuire nr. 2828 din 07.07.2008 emisă de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B N, cu consecința menținerii Hotărârii nr.2657/14.03.2007 prin care i-a fost recunoscută reclamantului calitatea de refugiat și i-au fost acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea contestației, reclamantul arată că decizia de revizuire este netemeinică deoarece, și-a probat cererea inițială prin declarații de martori care nu au fost contestate ca fiind mincinoase de către pârâtă.
Pârâta, Casa Județeană de Pensii BNp rin întâmpinare ( 9 -12), s-a opus admiterii acțiunii deoarece, în dovedirea susținerilor sale, reclamantul a prezentat declarații ale martorilor care nu sunt verosimile, existând contradicții în relatările acestora în ceea ce privește cauza apartenenței teritoriale a localității de domiciliu a reclamantului, respectiv, /C; ceea ce face ca aceste dovezi contradictorii să se excludă reciproc. Pârâta și-a întemeiat poziția sa procesuală în raport de mențiunile existente în cuprinsul Adresei nr. C/1544/25.06.2007 emisă de Arhivele Naționale Direcția Județeană
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea nr. 2657 din 14 martie 2007 emisă de pârâtă, reclamantului i-a fost recunoscută calitatea de beneficiar al Legii nr.189/2000 cu toate drepturile derivate care recurg din aceasta. În susținerea cererii sale acesta a depus acte de stare civilă și declarații notariale ale martorilor, G și, drepturile acestuia constituindu-se în baza acestor declarații.
Ulterior, pârâta în baza Adresei nr.C/1544/25.06.2007 emisă de Arhivele Naționale Direcția Județeană C, care atesta fără de tăgadă că localitatea de domiciliu a reclamantului nu făcea parte din teritoriile cedate, a anulat Hotărârea nr. 2657. În susținerea poziției sale, pârâta s-a prevalat de dispozițiile art.10 alin.1, 2 din Legea nr.189/2000 și a arătat că în emiterea Hotărârii de revizuire s-au avut în vedere împrejurările ulterioare survenite emiterii hotărârii revizuite, împrejurări care nu au fost cunoscute.
La data de 08.10.2008, reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ solicitând anularea deciziei de revizuire ca fiind nelegală și netemeinică. În considerarea poziției sale, reclamantul arătat că și-a probat cererea privind acordarea drepturilor prevăzute de dispozițiile Legii nr. 189/2000, prin declarații de martori, probe indicate de legiuitor ca fiind admisibile. Așadar, mai arată reclamantul, atâta timp cât aceste declarații nu au fost considerate declarații mincinoase, anularea deciziei de revizuire este nelegală.
Față de obiectul cauzei dedus judecății, în probațiune, pârâtă a solicitat audierea și a martorului, care a arătat în scris că localitatea a aparținut de România. După de la Viena granița trecea prin și, iar în anul 1940 existat o părăsire a satului, decât pentru 6 săptămâni, însă nu din cauza unor persecuții maghiare, ci datorită faptului că linia frontului trecea aproape s-a răspândit zvonul că ar venii rușii și locuitorii ar fi în pericol de a fi agresați de aceștia ( 43).
Pe de altă parte, instanța a procedat și la audierea nemijlocită a martorului ( 48-49) din a cărei depoziție reiese că în perioada de referință a speței satul era un sătuc situat pe teritoriul României la circa 1 km de granița trasată cu Ungaria în urma ui de la Viena. Din starea de fapt relatată de martori reiese că grănicerii intrau în sat mai ales la petrecerile tinerilor și exercitau violențe mai ales atunci când erau refuzați la de tinerele fete. Totodată, se mai reține că în anul 1944 s-a refugiat toată populația din sat înspre localitatea deoarece urma să treacă frontul și că în martie 1945 refugiații s-au întors din nou în satul de baștină.
În raport de probațiunea existentă, față de înscrisurile existente la dosar și pe care părțile litigante le-au depus în probațiune, precum și din declarațiile de martori depuse, reclamantul nu a demonstrat că situația sa face obiectul Legii nr. 189/2000. Astfel, în ceea ce privește intervalul temporal, există contradicții, respectiv în ceea ce privește perioada de refugiu aceasta începe, după spusele martorilor, G și,( filele 20-21) în anul 1941 iar ulterior, din cuprinsul declarației susținute în fața instanței de către același martor, arată că perioada refugiului începe în anul 1944, când din sat s-a refugiat toată lumea.
De asemenea, în ceea ce privește apartenența satului, atât martorul, cât și martora prin depoziția susținută în fața instanței arată că era un sătuc situat în teritoriul României, în apropriere de granița cu Ungaria. acestuia s-a făcut pentru o perioadă de timp, identificată în cazul martorului, ca fiind de 6 săptămâni, iar în cazul martorei ca fiind un interval între "anul 1944 și martie 1945 ". Motivul nefiind persecuțiile de natură etnică pe care le-ar fi suferit populația, ci mai degrabă teama că pe acolo urma să treacă frontul.
Față de această stare probatorie, instanța va înlătura declarațiile martorilor și G, fiind de notorietatea că satul a rămas sub administrație română în tot timpul războiului, neexistând o ocupație maghiară, cum greșit susțin martorii. Pe de altă parte Curtea va statua că asupra reclamantului nu s-a dovedit că s-au exercitat persecuții de natură etnică care să-l fi împins pe acesta să-și părăsească domiciliul în intervalul de referință 15.02.1941-06.03.1945.
Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată, a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Față de probațiunea existentă și în raport de înscrisurile existente la dosar și pe care părțile litigante le-au depus în probațiune, reclamantul nu a demonstrat că situația sa face obiectul Legii nr. 189/2000 ceea ce impune revizuirea hotărârii prin care anterior pârâta a statuat că reclamantul are calitate de refugiat și prin care aceasta recunoscut drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pe cale de consecință, instanța consideră că sunt întrunite dispozițiile art.10 alin.1 și 2 din Legea nr.189/2000 privind legalitatea deciziei de revizuire și, drept urmare, în temeiul acelorași dispoziții legale corelate cu prevederile art. 29 și art. 18 din Legea nr. 554/2004 va respinge acțiunea reclamantului ca nefondată, menținând hotărârea de revizuire nr. 2828 din 03 iulie 2007 emisă de Casa Județeană de Pensii B -
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul cu domiciliul în localitatea de nr.214 județul BNî mpotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B N cu sediul în localitatea B- județul B-
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. /Dact.
4 ex./09.02.2009
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur
