Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 30/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 30/2009
Ședința publică din 22 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordarea drepturi conform Legii nr.189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că judecarea prezentei cauze se află la al doilea termen, fiind amânată în vederea administrării probei testimoniale.
Reclamantul prezintă martorul și învederează instanței că nu mai are alți martori, întrucât persoanele care cunosc problema și ar fi putut fi audiate au decedat.
Se prezintă spre vedere, în original, Hotărârea nr. 5893 din 4 decembrie 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii C, prin care numitei i se stabilesc drepturi ce decurg din Legea nr.189/2000, ca strămutat pe motive etnice în perioada 15.07.1943 - 15.10.1944.
În continuare, curtea procedează la audierea martorei, sub prestare de jurământ, declarațiile acesteia fiind consemnate în procesul verbal atașat la filele 7-8 din dosar.
Întrucât reclamantul arată că nu are alte cereri de formulat, curtea, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, anularea Hotărârii nr.21965 din data de 09.07.2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat și acordarea drepturilor bănești prevăzute de Legea nr.189/2000.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, constată:
Prin contestația înregistrată la data de 03.09.2007, reclamantul a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea hotărârii nr. 21965 din 09.07.2007 emisă de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu consecința recunoașterii în favoarea reclamantului a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea contestației, reclamantul arată că deși a depus toate actele necesare pentru stabilirea calității de refugiat, pârâta i-a respins cererea.
Pârâta, Casa Județeană de Pensii C prin întâmpinare (12-22), s-a opus admiterii acțiunii deoarece, în dovedirea susținerilor sale, reclamantul nu a prezentat nici o dovadă cu acte oficiale și, mai mult, declarațiile martorilor sunt neverosimile, existând contradicții în relatările acestora, ceea ce face ca aceste dovezi contradictorii să se excludă reciproc.
Prin sentința civilă nr.586 din 12 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluja admis acțiunea reclamantului și a dispus anularea hotărârii contestate, reținând în esență că probele administrate în cauză confirmă calitatea de refugiați în ceea ce privește reclamantul și mama acestuia, refugiul fiind determinat de teama persecuțiilor etnice, ca urmare a cedării.
Această sentință a fost casată în întregime prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2931/18.08.2008 și s-a dispus rejudecarea cauzei. În considerentele deciziei de casare, instanța de recurs a reținut că materialul probator administrat în cauză este insuficient pentru a conduce la existența unei împrejurări de fapt stabilite, impunându-se astfel admiterea și altor probe care coroborate să lămurească situația reclamantului.
Curtea, în rejudecare după casare, a reținut că:
Prin Hotărârea nr. 21965 din 09.07.2007 emisă de pârâtă, s-a respins cererea reclamantului, reținându-se că acesta nu a făcut dovada persecuției etnice cu acte oficiale și deci nu se încadrează în situațiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000.
În probațiune, reclamantul a depus, anexat la acțiunea introductivă declarații ale martorilor, și susținute în fața notarului public.
Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată, a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Astfel, în rejudecare instanța a completat probațiunea prin necesitatea audierii a încă doi martori care să dea date referitoare la realitatea refugiului, intervalul temporar precum și motivele care au dus la acesta.
Față de proba solicitată, reclamantul a arătat că din motive independente de voința sa, respectiv, persoanele care cunosc date și ar fi putut fi audiate au decedat, nu poate prezenta instanței decât un singur martor, motiv pentru care s-a procedat la audierea martorei ( fila 7-8).
În raport de probațiunea existentă, și față de înscrisurile existente la dosar și pe care părțile litigante le-au depus în probațiune, precum și din declarațiile de martori depuse, reclamantul nu a demonstrat că situația sa face obiectul Legii nr. 189/2000. Astfel, în ceea ce privește intervalul temporal, există contradicții, respectiv perioada de refugiu începând, după spusele martorului, ( fila 29 din dosarul nr- al cur ții) în anul 1944 iar după declarația martorei, după rejudecare, în anul 1943, când aceasta s-a întâlnit cu reclamantul în refugiu.
De asemenea, nici în ceea ce privește intervalul refugiului acesta nu este bine determinat; dacă din declarațiile martorei, ( fila 7-8) reiese că refugiul acesteia a început în anul 1943, fiind tot anul în care se afirmă că la cunoscut pe reclamant, și a durat până în anul 1944. În ceea ce privește declarațiile martorului, ( fila 30) reiese ă întoarcerea din refugiu a reclamantului a avut loc în anul 1945, primăvara. Tot date contradictorii oferă și martorul, ( fila 29) care relatează instanței că întoarcerea din refugiu a reclamantului a avut loc în anul 1945, contrazicând astfel, relatările martorei,.
În ceea ce privește motivul refugiului, acesta este general specificat în declarația martorei, redând mai mult o stare generală a unei perioade caracterizate ea însăși prin persecuții etnice. Astfel, dacă se relevă că refugiul reclamantului împreună cu mama sa a fost cauzat de furia jandarmilor unguri; în ceea ce privește declarațiile celor doi martori de a căror conținut instanța de fond a ținut cont, motivul refugiului nu a fost precizat cu exactitate, cu aspecte particulare care să individualizeze speța în sine.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu dispozițiile art. 1 și următoarele din Legea nr. 189/2000, instanța va respinge acțiunea reclamantului ca nefondată, menținând hotărârea nr.. 21965 din 09.07.2007 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul cu domiciliul în localitatea,-, județul C împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C cu sediul în localitatea C N-, județul C.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
4 ex./03.02.2009
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur
