Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Decizia 286/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 286/2009
Ședința publică de la 11 Iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta personal, consilier juridic Prian în reprezentarea intereselor pârâtei Casa Județeană de Pensii S și martorii și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezenta cauză se află la al doilea termen de judecată, fiind amânată în vederea audierii martorilor.
Reclamanta, prezentă personal, susține acțiunea astfel cum a fost formulată.
La solicitarea instanței de a da lămuriri în legătură cu refugiul invocat în cererea introductivă, reclamanta arată că a aflat de la părinți că aceștia au fost refugiați în perioada 1940 - 1945 din localitatea de domiciliu - comuna, în județului B, trecând pe la Vadu, iar acolo au lucrat pe la diverși oameni, până al liniștirea lucrurilor în zonă. Motivul plecării din localitatea de domiciliu s-a datorat persecuției etnice a populației române de către autoritățile maghiare atunci instalate. Întrebată fiind de instanță dacă fratele său este beneficiar al Legii nr. 189/2000, reclamanta arată că nu ține legătura cu fratele său și nu poate da detalii despre acesta.
În continuare, curtea procedează la audierea celor doi martori, și, în condițiile prevăzute de art. 192-193 pr.civ. declarațiile acestora fiind consemnate în procesele verbale atașate la filele 30-31 din dosar.
Întrucât părțile prezente arată că nu au cereri prealabile de formulat, curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii formulate de reclamantă, refugiul și persecuția etnică nefiind dovedite, conform motivelor detaliate în cuprinsul întâmpinării. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 24.03.2009 în dosar nr- reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Sas olicitat anularea hotărârii nr.5475 emisă la 12.12.2008 de pârâtă, obligarea pârâtei la recunoașterea calității de refugiat și la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a suferit din cauza persecuțiilor executate în contextul în care familia sa a fost nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii în considerarea că reclamanta nu se încadrează în cazurile de persecuție din motive etnice, situație prevăzută de art. 1 din OUG nr. 105/1999, declarațiile martorilor neputând duce la concluzia existenței persecuției asupra familiei.
Analizând cele susținute, Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea nr. 5475 emisă la 12.12.2008 de Comisia de Aplicare a Legii nr. 189/2000 a fost respinsă cererea reclamantei.
Din conținutul actului emis rezultă că la baza respingerii stă faptul că reclamanta nu a fost persecutată și ca atare nu sunt îndeplinite condițiile cerute de OUG nr. 105/1999 aprobat prin Legea nr. 189/2000.
Potrivit prevederilor art. 1 din actul normativ arătat beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, suferit persecuții, aflându-se în una din cele șase situații expres prevăzute de lege: a fost deportat, a fost strămutat.
Conform art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor nr.OG 105/1999 aprobată prin nr.HG 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege orice persoană care a fost mutată sau a fost nevoită să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, în această categorie fiind incluse și persoanele refugiate.
Din norma enunțată rezultă că pentru a beneficia de prevederile legii este necesar a se face dovada refugierii - proprii sau a părinților în cazul copiilor - refugiere materializată în varianta părăsirii domiciliului și dovada faptului că această părăsire este rezultatul persecuțiilor exercitate în perioada menționată.
Aceste condiții sunt dovedite prin declarațiile martorilor și audiați și de instanță (ambii beneficiari ai legii nr.189/2000) care relevă că în cursul lunii noiembrie a anului 1940 familia reclamantei, din motive etnice, s-a refugiat din localitatea, județul S în localitatea B, județul B, iar reîntoarcerea a avut loc în cursul lunii mai 1945 (31 dosar). arată martorii s-a datorat cenzurii autorităților maghiare pe motive etnice, că aspectele le cunosc personal întâlnindu-se în refugiu.
Tot astfel arată martorul că s-a întâlnit cu părinții reclamantei în anul 1943 în localitatea de refugiu și erau împreună cu o (reclamanta) în vârstă de aproximativ 1 an.
Se poate așadar constata din acte că în cauză s-a dovedit că părăsirea domiciliului reclamantei și a familiei s-a datorat persecuțiilor etnice.
Or, în aceste circumstanțe, câtă vreme din acte rezultă refugierea și de vreme ce legea nu exclude copii care s-au refugiat împreună cu părinții, aceștia suportând consecințele nefavorabile rezultate dintr-o atare situație, excluderea reclamantei de la beneficiul acordat de lege este nelegală.
Evident, se poate susține că reclamanta nu ar fi avut domiciliu de unde să se refugieze și nu a suferit persecuții. Atare susțineri nu pot fi primite, întrucât reclamanta nu putea avea alt domiciliu decât al părinților. Pe de altă parte, având în vedere vârsta la aceea vreme a reclamantei este exclusă manifestarea de voință în sensul alegerii domiciliului. Ca atare, ținând cont de contextul general în care părinții au suferit prejudicii prin refugiere, nu se poate susține că reclamanta nu a avut de suferit aceleași consecințe irevocabile ca părinții săi.
Așadar, față de cele expuse, în baza prevederilor actului normativ mai sus evocat, a prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, acțiunea urmează a fi admisă, anulată hotărârea atacată și obligată pârâta la recunoașterea calității de refugiat și la acordarea drepturilor pentru perioada dovedită începând cu data de 01.09.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta domiciliată în localitatea nr.357, jud. S împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii cu sediul în localitatea Z-, jud. S și în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr.5475/12.12.2008 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15.06.1942 - 06.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01.09.2008.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
4 ex./22.06.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș
