Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 429/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 429/2009
Ședința publică de la 01 Octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în reprezentarea intereselor reclamantului, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea formulată este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, precum i faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Reprezentata reclamantului depune în probațiune un set de înscrisuri, în dovedirea calității de refugiat a reclamantului i arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea acțiunii.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la recunoașterea calității de refugiat a reclamantului și acordarea drepturilor bănești prevăzute de lege, pentru perioada 16 august 1944-6 martie 1945.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată în data de 04 august 2009, reclamantul a solicitat instanței anularea hotărârii nr. 24.441 din data de 06.07.2009 emisă de către pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu consecința recunoașterii în favoarea sa a drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de refugiat.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că familia sa în cursul lunii septembrie 1940 fost nevoită să se refugieze din satul Popești, în loc. T, deoarece în urma de la Viena frontul de război s-a stabilit în această localitate, satul fiind ocupat de trupele hortiste, care au început persecuțiile pe motive etnice, existând pericolul de a-și pierde viețile. În perioada următoare, a mai arătat reclamantul, în loc. T, la data de 16.08.1944, s-a născut reclamantul.
În aceste condiții, reclamantul apreciază că hotărârea pârâtei este nelegală, deoarece nu cuprinde motivele pentru care i s-a respins solicitarea, având în vedere faptul că a depus actele doveditoare, inclusiv declarații de martori autentificate de notarul public, pentru recunoașterea calității de refugiat pentru perioada 1940 - 1945, astfel cum impun dispozițiile nr.OG 105/1999.
Pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29.01.2009, sub nr. 20.223, reclamantul a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat, cu consecința acordării tuturor drepturilor prev. de Legea nr. 189/2000, depunând în probațiune actele de stare civilă precum și declarații de martori, autentificate de notarul public.
Prin hotărârea nr. 24.441 din data de 06.07.2009, pârâta respinge cererea reclamantului, apreciind că acesta nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 189/2000 ( 3).
Exprimarea poziției procesuale a pârâtei, precum și motivul eliberării actul administrativ atacat, s-au realizat în considerarea declarațiilor autentice ale martorilor și - ( 17, 18).
Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată,a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Conform art. 100 din Codul familiei, copilul minor locuiește la părinții săi.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că beneficiază de prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000 și copiii minori ai persoanelor refugiate întrucât aceștia nu aveau posibilitatea stabilirii unui alt domiciliu, iar privațiunile impuse părinților aflați în refugiu au afectat implicit și pe copiii lor minori.
Se poate observa, de altfel, că nici legiuitorul nu a dorit înlăturarea acestor persoane de la aplicarea legii întrucât nu le-a inclus în categoria excepțiilor menționate expres.
Totodată, declarațiile autentice ale martorilor și - confirmă refugiul familiei reclamantului. Astfel, martorii arată faptul că familia reclamantului a fost nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu, Popești, jud. C, în localitatea T, jud. C, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate de autoritățile hortiste după cedarea de Nord, unde la data de 16.08.1944 s-a născut reclamantul, reîntoarcerea din refugiu având loc în cursul lunii martie 1945.
Curtea constată că, declarațiile martorilor sunt pertinente, arătând fapte pe care le-au cunoscut direct și în care au fost implicați personal.
De asemenea, din copiile extraselor din "Prefectura jud. C - Biroul refugiaților pentru anii 1941 - 1942" nr. C/2707 din 23.11.2008 și nr. C/2828/22.10.2002 emise de Arhivele Naționale - Direcția Județeană C rezultă faptul că părinții reclamantului au fost refugiați din sat Popești în loc. T ( 15,16).
Mai mult, pârâta C prin hotărârile nr. 6.927 din data de 22.02.2003 a recunoscut numitei, sora reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000. ( 20).
Față de această stare de fapt, instanța apreciază că și reclamantul are calitatea de refugiat pentru perioada cuprinsă între data nașterii, 16.08.1944 și data încetării refugiului, iar atâta timp cât sora sa beneficiază de prevederile actului normativ menționat, aplicarea unui tratament discriminatoriu între frați este inechitabil având în vedere prejudiciile suferite.
Ținând cont și de contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii prin refugiere, instanța apreciază că pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor - refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu - statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal tuturor cetățenilor săi.
Drept urmare, având în vedere întreaga stare de fapt, Curtea va aprecia acțiunea reclamantului ca fiind fondată și în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 va dispune anularea hotărârii nr. 24.441 din data de 06.07.2009 emisă de pârâtă și o va obliga să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pentru perioada 16.08.1944 - 6.03.1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 februarie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în com., sat Popești, nr. 129, jud. C împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în mun. C-N, str. -, nr. 2, jud. C și, în consecință:
Dispune anularea hotărârii nr. 24.441/6.07.2009 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 16 august 194 4-6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 februarie 2009.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Dact./5 ex./06.10.2009.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac
